2ra-1200/17 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1200/17

Judecătoria Cahul

Judecător: Evgheni Bancov

Curtea de Apel Cahul

Judecători: Movilă Vitalie, Veleva Nina și Dvurecenschii Evghenii

Î N C H E I E R E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Iurie Bejenaru și Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Bunescu Constantin,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Sud - Vest

împotriva lui Bunescu Constantin, cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 09 februarie 2017, prin care

apelul declarat de Bunescu Constantin a fost respins, fiind menținută hotărîrea

Judecătoriei Cahul din 19 octombrie 2016,

A C O N S T A T A T:

La 13 septembrie 2016, Compania Națională de Asigurări în Medicină,

Agenția Teritorială Sud – Vest a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Bunescu Constantin, cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea pretențiilor a indicat că contrar prevederilor Legii cu privire la

asigurarea obligatoriei de asistență medicală, Bunescu Constantin nu a achitat

prima de asigurare obligatorie de asistență medicală, pentru anii 2013, 2014 și

2015 acumulînd o datorie ce constituie la 15 august 2016 sumei de 20530,25 lei.

A mai invocat reclamanta că la 28 octombrie 2015, în adresa pîrîtului a fost

expediată o înștiințare nr. 17/49, comunicîndu-i-se debitorului despre achitarea

datoriei.

Solicită Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială

Sud – Vest, încasarea din contul lui Bunescu Constantin, în beneficiul companiei

suma de 20530,25 lei.

1

Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 19 octombrie 2016, a fost admisă

cererea de chemare în judecată depusă de Compania Națională de Asigurări în

Medicină, Agenția Teritorială Sud - Vest împotriva lui Bunescu Constantin, cu

privire la încasarea datoriei. S-a dispus încasarea din contul lui Bunescu

Constantin, în beneficiul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, Agenția

Teritorială Sud - Vest, suma de 20530,25 lei – cu titlu de datorie. S-a dispus

încasarea din contul Bunescu Constantin, în beneficiul statului suma de 615,91

lei – cu titlu de taxa de stat (f.d. 17, 23-24).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se

încadrează în prevederile Legii.

La 14 noiembrie 2016, nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe,

Bunescu Constantin, a declarat apel.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 09 februarie 2017, a fost respins apelul

declarat de Bunescu Constantin, fiind menținută hotărîrea Judecătoria Cahul din

19 octombrie 2016 (f.d. 49, 50-56).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant sunt neîntemeiate și nu și-au găsit reflectarea în probele acumulate la

materialele dosarului.

Astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre

întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 11 aprilie 2017, Bunescu

Constantin, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri

prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță

nu au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a

apricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău, prin care la 13 februarie 2017 a fost expediată copia decizie instanței de

apel în adresa părților.

La 06 aprilie 2017, Bunescu Constantin a depus o cerere la Judecătoria

Cahul prin care a solicitat permisiunea de a face cunoștință cu materialele

2

dosarului, la aceeași dată recepționînd și copia deciziei instanței de apel.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 CPC, instanța de recurs constată că

recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 22 mai 2017, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, iar la

20 iunie 2017, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

intimata Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția Teritorială Sud -

Vest a solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu

materialele cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din

următoarele considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin

de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de

fapt și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele

ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

3

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe

când în recursul declarat de Bunescu Constantin asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Bunescu Constantin ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Recursul declarat de Bunescu Constantin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Iurie Bejenaru

Iuliana Oprea

4