3ra-669/17 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-669/17

Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: Palanciuc Ecaterina

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Ciugureanu Mihail, Dașchevici Grigore și Anton Maria

Î N C H E I E R E

02 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecători Ion Druță și Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Agenția

pentru Protecția Consumatorilor,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „DAAC-Autosport” împotriva Agenției

pentru Protecția Consumatorilor, intervenient accesoriu Teleuca Marian, privind

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, prin care

cererea de apel declarată de Agenția pentru Protecția Consumatorilor a fost

respinsă, fiind menținută hotărîrea primei instanțe,

A C O N S T A T A T:

La 05 decembrie 2014, Societatea cu Răspundere Limitată „DAAC-

Autosport” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției pentru

Protecția Consumatorilor, intervenient accesoriu Teleuca Marian, privind

contestarea actului administrativ.

În motivarea pretențiilor a indicat că la 23 octombrie 2014, Agenția pentru

Protecția Consumatorilor a emis decizia nr. 00150 seria DR, prin care

reclamantul a fost obligat să restituie consumatorului Teleucă Marian,

contravaloarea automobilului de model „Land Rover Evoque”, identificat prin

codul VIN: SALVA 2BB8EH878693, în sumă de 35000 euro.

Reclamantul consideră decizia enunțată supra ilegală, deoarece la baza

emiterii acesteia nu a stat un careva suport legal, nu au fost identificate

circumstanțe care ar împiedica exercitarea dreptului de folosință a automobilului

indicat. Totodată, nu sunt întrunite condițiile stabilite de lege în sensul achitării

1

contravalorii bunului sau înlocuirea acestuia.

A specificat reclamantul că în cazul dat bunul mobil, automobilul de model

„Land Rover Evoque”, constituie un bun unitar, format dintr-un ansamblu de

piese, care fiecare în parte are o valoare, un preț pe piață. Prin urmare, eșirea din

funcțiune a unei piese nu atrage vicierea întregului bun.

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „DAAC-Autosport” anularea

deciziei seria RD, nr. 00150 din 23 octombrie 2014.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 31 martie 2016, a fost

admisă cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „DAAC-Autosport” împotriva Agenției pentru Protecția

Consumatorilor, interveniant accesoriu Teleuca Marian, privind contestarea

actului administrativ. S-a dispus anularea deciziei Agenției pentru Protecția

Consumatorului seria DR, nr. 00150 din 23 octombrie 2014 „Cu privire la

obligarea Societății cu Răspundere Limitată „DAAC-Autosport”, de a restitui

consumatorului Teleucă Marian contravalorea automobilului de marca „Land

Rover” model „Range Rover Evocque” în sumă de 35000 Euro”, ca fiind emisă

cu încălcarea prevederilor legii (f.d. 137, 141-147).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se

încadrează în prevederile legii.

La 06 aprilie 2016, nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Agenția

pentru Protecția Consumatorului, a declarat apel.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Agenția pentru Protecția Consumatorului, fiind menținută

hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 31 martie 2016 (f.d. 190, 191-

196).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant sunt neîntemeiate și nu și-au găsint reflectarea în probele acumulate la

materialele dosarului.

Astfel, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre

întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 18 aprilie 2017, Agenția

pentru Protecția Consumatorului, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea

2

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul a invocat faptul că instanța de apel nu a

constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a apricinii,

fiind aplicate eronat normele de drept material.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău, prin care la 14 februarie 2017 a fost expediată copia decizie instanței de

apel în adresa părților, fiind recepționată de către recurent la 12 mai 2016 (f.d.

201).

Prin prisma art. 434 CPC, instanța de recurs constată că recursul a fost

declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 17 mai 2017, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, însă

pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa Curții

Supreme de Justiție nu a parvenit referința, prin care intimații să-și expună

poziția față de pretențiile invocate în recurs.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu

materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din

următoarele considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin

de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de

fapt și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele

ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

3

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe

când în recursul declarat de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Agenția pentru Protecția Consumatorilor ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valentina Clevadî

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4