2rc-460/17 — Evacuarea, recunoasterea dreptului de proprietate

Dosar nr. 2rc-460/17

Instanța de fond: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău, judecător – I. Mînăscurtă

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Vascan, Eu. Fistican, Vl. Clima

DECIZIE

02 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Luiza Gafton

examinând recursul declarat de către SRL ”SB - Fainex”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată CCL NR. 312 către

SRL ”SB - Fainex”, privind evacuarea și acțiunea reconvențională înaintată de

SRL ”SB - Fainex” către CCL NR. 312, privind recunoașterea dreptului de

proprietate, încuviințarea înregistrării dreptului de proprietate,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, prin care a fost

respinsă cererea apelantului SRL ”SB - Fainex” cu privire la scutirea de la plata

taxei de stat la depunerea apelului, fiind obligat să achite taxa de stat în mărime de

21 246 lei,

co ns tată :

La data de 22 aprilie 2015, reclamanta CCL NR. 312 a depus cerere de

chemare în judecată împotriva pârâtei SRL ”SB - Fainex”, privind evacuarea

pârâtei cu bunurile acesteia din subsolul amplasat în mun. Chișinău, str. Ceucari,

5/7.

La data de 09 noiembrie 2016, pârâta SRL ”SB – Fainex” a depus o cerere

reconvențională prin care a solicitat, recunoașterea dreptului de proprietate asupra

bunului imobil cu suprafața de 319,9 m.p. amplasat pe adresa mun. Chișinău de pe

str. Ceucari 5/7, înregistrarea în registrul bunurilor imobile a dreptului de

proprietate asupra demisolului cu suprafața de 319,9 m.p. amplasat pe adresa

mun.Chișinău de pe str. Ceucari 5/7, încasarea din contul CCL NR. 312 în

beneficiul SRL ”SB - Fainex” a tuturor cheltuielilor suportate.

Prin hotărârea judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 24 noiembrie 2016, a

fost admisă integral acțiunea inițială, a fost evacuată SRL ”SB - Fainex” din

imobil, împreună cu bunurile acesteia, a fost respinsă integral acțiunea

reconvențională, privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra demisolului

și încuviințarea înregistrării în registrul bunurilor mobile a dreptului de proprietate

asupra acestui bun imobil, ca fiind neîntemeiată, a fost încasat de la SRL ”SB -

Fainex” în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 28 329 (douăzeci și opt mii

trei sute douăzeci și nouă) lei, 48 bani, măsura de asigurare a acțiunii

reconvenționale aplicată prin încheierea din 11 noiembrie 2016 nr.2c-136/2016, a

fost menținută până la definitivarea hotărârii.

La data de 22 decembrie 2016, reprezentantul SRL ”SB - Fainex” a declarat

apel împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 24 noiembrie

2016, solicitând scutirea integrală de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii

de apel, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

prin care să fie respinsă integral acțiunea înaintată de reclamanta CCL NR. 312, iar

cererea reconvențională a SRL ”SB - Fainex” să fie admisă integral.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2017, nu s-a dat curs

cererii de apel declarată de către reprezentantul SRL ”SB - Fainex” împotriva

hotărârii judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 24 noiembrie 2016, s-a stabilit

apelantei un termen până la ședința de judecată din data de 29.03.2017 ora 10:30,

pentru prezentarea cererii de apel motivate, s-a explicat apelantei SRL ”SB -

Fainex” că în cazul în care nu va prezenta cererea de apel motivată, în termenul

stabilit de instanță, cererea nemotivată de apel împreună cu toate documentele

anexate vor fi restituite.

La data de 29 martie 2017, apelanta SRL ”SB - Fainex” a depus cererea de

apel motivată, solicitând scutirea integrală de la plata taxei de stat pentru

depunerea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri prin care să fie respinsă integral acțiunea înaintată de reclamanta

CCL NR. 312, iar cererea reconvențională a SRL ”SB - Fainex” să fie admisă

integral.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, s-a respins cererea

apelantei SRL ”SB - Fainex” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la

depunerea apelului, fiind obligată să achite taxa de stat în mărime de 21 246 lei.

La data de 19 mai 2017, SRL ”SB - Fainex” a declarat recurs împotriva

încheierii Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a încheierii, și pronunțarea unei decizii prin care apelanta să fie

scutită integral de la achitarea taxei de stat.

În motivarea recursului, a indicat că soluția instanței de apel este una

neîntemeiată, deoarece SRL ”SB - Fainex” a prezentat probe referitor la situația sa

materială precară și incapacitatea de plată, iar faptul că instanța a respins scutirea

de la achitarea taxei de stat, îi încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul de

acces liber la justiție.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și

prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL ”SB - Fainex” urmează

a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Conform art. 83 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă taxa de stat reprezintă o

sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească în

beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele

procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe

documente din dosar. În acțiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcție

de caracterul și valoarea acțiunii, iar în acțiunile nepatrimoniale și în alte cazuri

prevăzute de lege, în proporții fixe, conform Legii taxei de stat, iar potrivit art. 87

alin.(1) lit. k) Cod de procedură civilă valoarea acțiunii se determină din valoarea

fiecărei pretenții aparte.

Potrivit dispozițiilor art. 84 Cod de procedură civilă, se impune cu taxă de stat

fiecare cerere de apel.

În conformitate cu art. 85 alin. (4) Cod de procedură civilă, în funcție de

situația materială și de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică

poate fi scutită de judecător (de instanța judecătorească) de plata taxei de stat sau

de plata unei părți a ei. Din conținutul acestei norme reiese că partea care solicită

scutirea de la plata taxei de stat urmează să demonstreze starea financiară generală

a acesteia prin prezentarea probelor pertinente și admisibile în acest sens.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că în cadrul aprecierii situației materiale se ia în considerare:

valoarea patrimoniului disponibil al persoanei, valoarea acțiunii, obligațiile care ar

rezulta din anumite acte, făcându-se o concluzie din ansamblul probelor prezentate.

Persoana juridică, solicitând scutirea de plata taxei de stat, urmează să probeze

lipsa mijloacelor financiare, prezentând probe pertinente în acest sens. În calitate

de probă pot servi: informația de la Inspectoratul fiscal privind existența și situația

conturilor bancare, dările de seamă fiscale pentru ultimii ani, informația de la

oficiul Cadastral privind imobilele deținute, informația de la SA “Registru” privind

mijloacele de transport, pe care le are în proprietate etc.

Mai mult, potrivit practicii CtEDO (cauza Malahov către Moldova, hotărârea

din 07 iunie 2007), restricția impusă accesului la o instanță judecătorească nu va fi

compatibilă cu art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, decât dacă aceasta nu urmărește un scop legitim și

nu există o legătură proporțională dintre mijloacele utilizate și scopul legitim

urmărit.

Art. 6 par. (1) din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea

cauzei sale în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială, instituită

de lege. Cu toate acestea, „dreptul la un tribunal” nu este absolut și poate fi limitat,

în timp ce, prin însăși natura sa reclamă reglementare din partea statului, care

urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. Și, întru cât, scopul

stabilirii a unei taxe pecuniare pentru adresarea în instanțele judecătorești sunt

îndreptate în interesul bunei administrări a justiției, acesta poate justifica

impunerea unei restricții financiare a accesului persoanei la un „tribunal”. (cauza

Tolstoy – Miloslavsky către Regatul Unit, hotărârea din 13 iulie 1995).

Totodată, dreptul de acces la un tribunal urmează a fi înțeles ca un drept de

acces concret și efectiv, ceea ce determină din partea instanței de judecată de a

supune adresarea oricărei persoane în justiție cu o restricție pecuniară clară și

concretă, evidențiind-o în conținutul încheierii de constatare a neajunsurilor la

adresarea cu un instrument de atac, urmărind scopul de respectare a echilibrului

între necesitatea asigurării bunei administrări a justiției și proporționalitatea unei

astfel de restricții.

În același context, Colegiul relevă că art. 6 par. (1) al Convenției pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia

dreptul de a se adresa unui tribunal pentru ca ultimul să se pronunțe asupra

drepturilor și obligațiilor sale civile. Astfel acest articol consacră dreptul la un

tribunal, iar dreptul de acces sau dreptul de a sesiza este doar un aspect al acestuia.

(cauza Kreuz către Polonia, hotărârea din 19 iunie 2001)

În aceeași speță Curtea a indicat (par. 53-54) că dreptul la un tribunal nu este

absolut ori acesta poate fi supus unor diverse limitări de ordin pecuniar (plata taxei

de stat) sau procedural (autorizație prealabilă). Totuși, Curtea indică asupra

faptului că limitările aplicate nu trebuie să ducă la negarea substanței dreptului de

acces în sine. În acest sens s-a menționat că limitarea accesului la o curte sau la un

tribunal nu se conciliază cu art. 6 par.(1) al Convenției decât în cazul în care

acestea urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între

mijloacele utilizate și scopul vizat.

În jurisprudența sa, Curtea a mai indicat că, statele urmează să respecte un

just echilibru între interesul de a promova o bună administrare a justiției și pe de

altă parte interesul reclamanților de a prezenta argumentele lor în fața tribunalelor

naționale. (cauza Weissman și alții către România, hotărârea din 24 mai 2006)

Raportând cele expuse la speța dedusă justiției, Colegiul reține că cererea de

scutire parțială de plata taxei de stat este neîntemeiată atât juridic cât și faptic, iar

ca urmare încheierea Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017 este una legală,

deoarece de SRL ”SB - Fainex” nu au fost prezentate probe suficiente ce ar

confirma circumstanțele invocate cu privire la situația financiară dificilă, probe cu

privire la soldul conturilor bancare ale ultimei, informații despre patrimoniul

acesteia precum și cu privire la faptul că pasivele sunt disproporționate cu activele

acesteia.

Luând în considerație capacitatea financiară a SRL ”SB - Fainex” în contextul

valorii patrimoniului disponibil al acesteia (vol. II, f.d. 171-173, 179-180),

constatate just și de către instanța de apel (vol. II, f.d. 188), Colegiul consideră că

achitarea taxei de stat va constitui o limitare proporțională a dreptului la accesul la

o instanță, și nu va constitui o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană pentru

apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Totodată, aplicând normele legale invocate supra și jurisprudența relevantă a

CtEDO la speță, Colegiul remarcă ca fiind indubitabilă obligația apelantului de a

achita taxa de stat aferentă apelului declarat, această obligație fiind stabilită de

Lege și urmărind scopul unei bune administrări a justiției în R. Moldova.

Reieșind din cele indicate mai sus, instanța de apel a dat apreciere

înscrisurilor prezentate de apelant întru argumentarea cererii sale privind scutirea

de la plata taxei de stat, și a ajuns la concluzia că acesta dispune de mijloace

suficiente pentru achitarea taxei de stat în mărime deplină, astfel, fiind respinsă

cererea de scutire de la plata taxei de stat. Respectiv Colegiul ține să menționeze

faptul că soluția instanței de apel este una echitabilă și justificată.

Prin urmare, nu se va considera îngrădire a accesului liber la justiție, prin

prisma art.6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului,

restituirea fără examinare a cererii pe motiv de neînlăturare, în termenul acordat, a

neajunsului constatat (neachitarea taxei de stat), în situația în care solicitantul nu a

probat lipsa mijloacelor financiare (cauza Romany Gaz Grup către Moldova,

hotărârea din 10 iunie 2010), iar SRL ”SB - Fainex” urmează să achite suma taxei

de stat calculată de instanță.

Pe cale de consecință, Colegiul apreciază recursul declarat de SRL ”SB -

Fainex”, ca unul neîntemeiat și care necesită a fi respins, cu menținerea încheierii

Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură

civilă Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către SRL ”SB - Fainex”.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de CCL NR. 312 către SRL ”SB -

Fainex”, privind evacuarea și acțiunea reconvențională înaintată de SRL ”SB -

Fainex” către CCL NR. 312, privind recunoașterea dreptului de proprietate,

încuviințarea înregistrării dreptului de proprietate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Luiza Gafton