3ra-757/17 — Contestarea actelor administrative

3ra–757/17 Prima instanță: judecător - N. Arabadji Instanța de apel: judecători - M. Ciugureanu, G. Dașchevici, M. Anton Î N C H E I E R E 02 august 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova Judecători – Iurie Bejenaru, Luiza Gafton examinând admisibilitatea recursului declarat de SA Moldovagaz, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tanas Natalia către SA Moldovagaz, privind anularea procesului-verbal nr. 48 din 03.04.2014 al ședinței comisiei SA Moldovagaz și deciziei comisiei pentru cercetarea încălcărilor de către consumatori a clauzelor contractuale, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de SA Moldovagaz și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 11 decembrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 25 iunie 2014, reclamanta Tanas Natalia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SA Moldovagaz, privind anularea procesului-verbal nr. 48 din 03.04.2014 al ședinței comisiei SA Moldovagaz și deciziei comisiei pentru cercetarea încălcărilor de către consumatori a clauzelor contractuale.

În motivarea acțiunii înaintate, reclamanta Tanas Natalia a indicat că la ședința comisiei SA Moldovagaz pentru cercetarea încălcărilor de către consumatori a clauzelor contractuale, care au dus la nefixarea ori fixarea parțială a consumului de gaze din 03 aprilie 2014, s-a examinat cazul încălcării clauzelor contractuale constatate, la data de 18 martie 2014, la adresa de domiciliu a reclamantei, copia procesului-verbal, a calculului conform sistemului paușal și a raportului de constatare tehnico-științifică a controlului fiindu-i înmânate la data de 04 aprilie 2014. Reclamanta nefiind de acord cu circumstanțele invocate de pârâtă, a adresat acesteia o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea procesului-verbal nr. 48 și a deciziei comisiei SA Moldovagaz din 03 aprilie 2014 cu invocarea motivelor de fapt și de drept al dezacordului cu actele susmenționate, iar prin răspunsul SA Moldovagaz nr.T-102/14 din 28 mai 2014 i s-a refuzat în satisfacerea cererii prealabile, invocându-se că actul de expertiză stabilește cu certitudine încălcarea de către consumator a clauzelor contractuale.

În opinia reclamantei decizia contestată este una ilegală, ce urmează a fi anulată, având în vedere că reprezentanții furnizorului au încălcat grav prevederile Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, adoptat prin hotărârea ANRE nr.415 din 25 mai 2011 în cadrul efectuării procedurii de constatare a încălcărilor invocate, susținând că urmare a controlului efectuat nu a fost demonstrat faptul încălcării clauzelor contractuale și nici vinovăția consumatorului. Astfel, pârâta a constatat faptul încălcării de către consumator a clauzelor contractuale - intervenția în mecanismul de măsurare a consumului de gaze naturale și a dispus sancționarea acestuia potrivit prevederilor art. 151 al Regulamentului - calculul conform sistemului paușal pentru o perioadă de 12 luni, în mărime de circa 59564,93 lei.

A invocat că acțiunile pârâtei sunt ilegale, deoarece la întocmirea procesului- verbal și a deciziei SA Moldovagaz nr. 48 din 03 aprilie 2014 nu a fost dovedită vina consumatorului în modul prevăzut de pct. 121 al Regulamentului menționat, iar în actul de constatare a încălcării condițiilor contractuale nu au fost indicate încălcările depistate, deși angajații furnizorului urmau să specifice în act modul de încălcare de către consumator a condițiilor contractuale, astfel încât prin actul de control întocmit de către reprezentanții furnizorului, la data de 04 aprilie 2014, nu a fost constatată încălcarea obligațiilor contractuale de către consumatorul final, contorul fiind demontat neîntemeiat.

Suportul probatoriu administrat de pârâtă în susținerea deciziei sale, în viziunea reclamantei, a constituit raportul de expertiză tehnico-științifică din 19 martie 2014 efectuat de SRL Cexin, care ar fi stabilit că sigiliul dop de pe capacul mecanismului de calcul a fost înlăturat și instalat repetat șurubul, în lipsa sigiliului dop a fost deșurubat și înșurubat înapoi la loc.

După scoaterea capacului mecanismul de calcul a fost rotit înapoi, menționând în acest context că rezultatul expertizei a fost administrat de către pârâtă ca dovadă a încălcării clauzelor contractuale și motiv de sancționare a consumatorului prin aplicarea la caz a prevederilor pct. 151 al Regulamentului, deși din pct. 121 și pct. 123 ale Regulamentului reiese în mod imperativ că furnizorul de gaze naturale, depistând încălcarea clauzelor contractuale, urma să expedieze contorul la efectuarea constatării tehnico-științifice la instituția aleasă de către consumatorul final, însă acest drept al consumatorului nu a fost respectat.

Mai mult ca atât, în aceste condiții consumatorul a fost lipsit de posibilitatea și dreptul legal de a solicita efectuarea verificării metrologice de expertiză a echipamentului de măsurare înainte de efectuarea constatării tehnico-științifice, fiindu-i încălcat dreptul fundamental la apărare, consfințit de prevederile art. 26 alin. (2) al Constituției R. Moldova, care indică expres că fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime de apărare, la încălcarea drepturilor și libertăților sale.

În altă ordine de idei, dar în același context, reclamanta a indicat că urmează a fi reținut că raportul de expertiză administrat de către pârâtă, ca temei al constatării vinovăției consumatorului final, nu poate fi pus la baza unei hotărâri judecătorești, deoarece acesta nu corespunde principiilor și condițiilor Legii cu privire la expertiza judiciară, tehnico-științifică și medico legală, art. 5 al căreia prevede că expertul judiciar efectuează cercetările în baza unor aprecieri obiective, complete și sub toate aspectele a obiectelor materiale, a organismului uman a diverselor fenomene și procese, aplicând realizările științei și tehnicii, precum și metodele adecvate cercetării, iar art. 7 al aceluiași act normativ impune expertului obligația asigurării drepturilor și libertăților constituționale ale persoanei.

Reclamanta a susținut că expertiza indicată nu demonstrează vinovăția consumatorului, iar pârâta a interpretat și aplicat eronat prevederile pct. 151 al Regulamentului, or norma vizată prevede că în cazul în care se constată încălcarea clauzelor contractuale de către consumatorul final, care au dus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a volumului de gaze naturale consumat, furnizorul este în drept să calculeze consumul de gaze naturale conform sistemului paușal, ținând cont de volumul facturat și achitat de către consumatorul final pentru perioada recalculării.

În cazul intervenției vizibile în funcționarea echipamentului de măsurare (defectul sau lipsa sticlei la echipamentul de măsurare, defectarea corpului echipamentului de măsurare, deteriorarea sau intervenția asupra sigiliului autentic, ruperea cordonului sigiliului sau restabilirea lui după ce a fost rupt, lipsa sigiliului), la calcularea consumului de gaze naturale, conform sistemului paușal, se va lua în considerație perioada de timp de la data ultimei citiri a indicațiilor echipamentului de măsurare (controlului vizual al echipamentului de măsurare), dar nu mai mare de 3 luni, în cazul lipsei accesului la citirea indicațiilor echipamentului de măsurare.

Astfel, chiar dacă s-ar constata vinovăția consumatorului, atunci urmează a recalcula consumul de gaze pentru perioada de la ultima citire a indicațiilor echipamentului de măsurare și nicidecum pentru o perioadă de 12 luni, menționând că prin decizia în cauză a fost încălcată prezumția nevinovăției, ce presupune că persoana acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal și incontestabil. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 decembrie 2015, cererea de chemare în judecată înaintată de Tanas Natalia a fost admisă și s-a anulat decizia comisiei SA Moldovagaz, pentru cercetarea încălcărilor de către consumatori a clauzelor contractuale, care au dus la nefixarea ori fixarea parțială a consumului de gaze, expusă în procesul-verbal al ședinței din 03 aprilie 2014 în privința consumatorului Tanas Natalia.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, a fost respinsă cererea de apel declarată de SA Moldovagaz și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 decembrie 2015. La data de 13 martie 2017, SA Moldovagaz a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea reclamantei să fie respinsă. În motivarea recursului declarat, SA Moldovagaz a invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat eronat normele de drept material și procedural ca consecință a neelucidării corecte a circumstanțelor cauzei. La data de 26 iunie 2017, avocatul Andrei Iosip, în interesele Nataliei Tanas, a depus referință la cererea de recurs, solicitând considerarea recursului declarat ca fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referința la cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SA Moldovagaz, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs a recurentei SA Moldovagaz. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SA Moldovagaz. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecător Svetlana Filincova, Judecători Iurie Bejenaru, Luiza Gafton