3ra-757/17 — Contestarea actelor administrative

3ra–757/17

Prima instanță: judecător - N. Arabadji

Instanța de apel: judecători - M. Ciugureanu, G. Dașchevici, M. Anton

Î N C H E I E R E

02 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de SA Moldovagaz,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tanas Natalia

către SA Moldovagaz, privind anularea procesului-verbal nr. 48 din 03.04.2014 al

ședinței comisiei SA Moldovagaz și deciziei comisiei pentru cercetarea încălcărilor

de către consumatori a clauzelor contractuale,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, prin care a

fost respinsă cererea de apel declarată de SA Moldovagaz și menținută hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 25 iunie 2014, reclamanta Tanas Natalia s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată către SA Moldovagaz, privind anularea procesului-verbal nr.

48 din 03.04.2014 al ședinței comisiei SA Moldovagaz și deciziei comisiei pentru

cercetarea încălcărilor de către consumatori a clauzelor contractuale.

În motivarea acțiunii înaintate, reclamanta Tanas Natalia a indicat că la

ședința comisiei SA Moldovagaz pentru cercetarea încălcărilor de către

consumatori a clauzelor contractuale, care au dus la nefixarea ori fixarea parțială a

consumului de gaze din 03 aprilie 2014, s-a examinat cazul încălcării clauzelor

contractuale constatate, la data de 18 martie 2014, la adresa de domiciliu a

reclamantei, copia procesului-verbal, a calculului conform sistemului paușal și a

raportului de constatare tehnico-științifică a controlului fiindu-i înmânate la data de

04 aprilie 2014.

Reclamanta nefiind de acord cu circumstanțele invocate de pârâtă, a adresat

acesteia o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea procesului-verbal nr. 48 și

a deciziei comisiei SA Moldovagaz din 03 aprilie 2014 cu invocarea motivelor de

fapt și de drept al dezacordului cu actele susmenționate, iar prin răspunsul SA

Moldovagaz nr.T-102/14 din 28 mai 2014 i s-a refuzat în satisfacerea cererii

prealabile, invocându-se că actul de expertiză stabilește cu certitudine încălcarea de

către consumator a clauzelor contractuale.

În opinia reclamantei decizia contestată este una ilegală, ce urmează a fi

anulată, având în vedere că reprezentanții furnizorului au încălcat grav prevederile

Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, adoptat prin

hotărârea ANRE nr.415 din 25 mai 2011 în cadrul efectuării procedurii de

constatare a încălcărilor invocate, susținând că urmare a controlului efectuat nu a

fost demonstrat faptul încălcării clauzelor contractuale și nici vinovăția

consumatorului. Astfel, pârâta a constatat faptul încălcării de către consumator a

clauzelor contractuale - intervenția în mecanismul de măsurare a consumului de

gaze naturale și a dispus sancționarea acestuia potrivit prevederilor art. 151 al

Regulamentului - calculul conform sistemului paușal pentru o perioadă de 12 luni,

în mărime de circa 59564,93 lei.

A invocat că acțiunile pârâtei sunt ilegale, deoarece la întocmirea procesului-

verbal și a deciziei SA Moldovagaz nr. 48 din 03 aprilie 2014 nu a fost dovedită

vina consumatorului în modul prevăzut de pct. 121 al Regulamentului menționat,

iar în actul de constatare a încălcării condițiilor contractuale nu au fost indicate

încălcările depistate, deși angajații furnizorului urmau să specifice în act modul de

încălcare de către consumator a condițiilor contractuale, astfel încât prin actul de

control întocmit de către reprezentanții furnizorului, la data de 04 aprilie 2014, nu a

fost constatată încălcarea obligațiilor contractuale de către consumatorul final,

contorul fiind demontat neîntemeiat.

Suportul probatoriu administrat de pârâtă în susținerea deciziei sale, în

viziunea reclamantei, a constituit raportul de expertiză tehnico-științifică din 19

martie 2014 efectuat de SRL Cexin, care ar fi stabilit că sigiliul dop de pe capacul

mecanismului de calcul a fost înlăturat și instalat repetat șurubul, în lipsa sigiliului

dop a fost deșurubat și înșurubat înapoi la loc. După scoaterea capacului

mecanismul de calcul a fost rotit înapoi, menționând în acest context că rezultatul

expertizei a fost administrat de către pârâtă ca dovadă a încălcării clauzelor

contractuale și motiv de sancționare a consumatorului prin aplicarea la caz a

prevederilor pct. 151 al Regulamentului, deși din pct. 121 și pct. 123 ale

Regulamentului reiese în mod imperativ că furnizorul de gaze naturale, depistând

încălcarea clauzelor contractuale, urma să expedieze contorul la efectuarea

constatării tehnico-științifice la instituția aleasă de către consumatorul final, însă

acest drept al consumatorului nu a fost respectat.

Mai mult ca atât, în aceste condiții consumatorul a fost lipsit de posibilitatea

și dreptul legal de a solicita efectuarea verificării metrologice de expertiză a

echipamentului de măsurare înainte de efectuarea constatării tehnico-științifice,

fiindu-i încălcat dreptul fundamental la apărare, consfințit de prevederile art. 26

alin. (2) al Constituției R. Moldova, care indică expres că fiecare om are dreptul să

reacționeze independent, prin mijloace legitime de apărare, la încălcarea

drepturilor și libertăților sale.

În altă ordine de idei, dar în același context, reclamanta a indicat că urmează a

fi reținut că raportul de expertiză administrat de către pârâtă, ca temei al constatării

vinovăției consumatorului final, nu poate fi pus la baza unei hotărâri judecătorești,

deoarece acesta nu corespunde principiilor și condițiilor Legii cu privire la

expertiza judiciară, tehnico-științifică și medico legală, art. 5 al căreia prevede că

expertul judiciar efectuează cercetările în baza unor aprecieri obiective, complete și

sub toate aspectele a obiectelor materiale, a organismului uman a diverselor

fenomene și procese, aplicând realizările științei și tehnicii, precum și metodele

adecvate cercetării, iar art. 7 al aceluiași act normativ impune expertului obligația

asigurării drepturilor și libertăților constituționale ale persoanei.

Reclamanta a susținut că expertiza indicată nu demonstrează vinovăția

consumatorului, iar pârâta a interpretat și aplicat eronat prevederile pct. 151 al

Regulamentului, or norma vizată prevede că în cazul în care se constată încălcarea

clauzelor contractuale de către consumatorul final, care au dus la neînregistrarea

sau înregistrarea incompletă a volumului de gaze naturale consumat, furnizorul

este în drept să calculeze consumul de gaze naturale conform sistemului paușal,

ținând cont de volumul facturat și achitat de către consumatorul final pentru

perioada recalculării. În cazul intervenției vizibile în funcționarea echipamentului

de măsurare (defectul sau lipsa sticlei la echipamentul de măsurare, defectarea

corpului echipamentului de măsurare, deteriorarea sau intervenția asupra sigiliului

autentic, ruperea cordonului sigiliului sau restabilirea lui după ce a fost rupt, lipsa

sigiliului), la calcularea consumului de gaze naturale, conform sistemului paușal,

se va lua în considerație perioada de timp de la data ultimei citiri a indicațiilor

echipamentului de măsurare (controlului vizual al echipamentului de măsurare),

dar nu mai mare de 3 luni, în cazul lipsei accesului la citirea indicațiilor

echipamentului de măsurare.

Astfel, chiar dacă s-ar constata vinovăția consumatorului, atunci urmează a

recalcula consumul de gaze pentru perioada de la ultima citire a indicațiilor

echipamentului de măsurare și nicidecum pentru o perioadă de 12 luni, menționând

că prin decizia în cauză a fost încălcată prezumția nevinovăției, ce presupune că

persoana acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va

fi dovedită în mod legal și incontestabil.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 decembrie 2015,

cererea de chemare în judecată înaintată de Tanas Natalia a fost admisă și s-a

anulat decizia comisiei SA Moldovagaz, pentru cercetarea încălcărilor de către

consumatori a clauzelor contractuale, care au dus la nefixarea ori fixarea parțială a

consumului de gaze, expusă în procesul-verbal al ședinței din 03 aprilie 2014 în

privința consumatorului Tanas Natalia.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, a fost respinsă

cererea de apel declarată de SA Moldovagaz și menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 11 decembrie 2015.

La data de 13 martie 2017, SA Moldovagaz a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, solicitând casarea acesteia

și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea reclamantei să fie respinsă.

În motivarea recursului declarat, SA Moldovagaz a invocat că instanța de apel

la pronunțarea deciziei a interpretat eronat normele de drept material și procedural

ca consecință a neelucidării corecte a circumstanțelor cauzei.

La data de 26 iunie 2017, avocatul Andrei Iosip, în interesele Nataliei Tanas,

a depus referință la cererea de recurs, solicitând considerarea recursului declarat ca

fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referința la cererea de

recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul declarat de către SA Moldovagaz, neîntemeiat și care urmează a

fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs a recurentei SA Moldovagaz.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SA Moldovagaz.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Luiza Gafton