2rc-200/17 — repararea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material
- Temei legal
- temeiurile recursului
2rc-200/17 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: I. Bulhac. dosarul nr. 2rc - 200/17 Instanța de apel: D. Manole, G. Dașchevici, A. Bostan. D E C I Z I E 02 august 2017 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență Președintele ședinței, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Ala Cobăneanu Iuliana Oprea examinând recursul declarat de către reprezentantul recurentului, Societatea cu Răspundere Limitată „Maxcost Logistic” Sergiu Onofriescu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Privat-Trans” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Maxcost Logistic” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către apelantul Societatea cu Răspundere Limitată „Maxcost Logistic”, ca fiind depusă peste termenul legal, c o n s t a t ă La 16 iulie 2014, S.R.L.
„Privat-Trans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L. „Maxcost Logistic” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 02 ianuarie 2013, a încheiat cu S.R.L. „Maxcost Logistic” un contract de prestări servicii nr. 2/13-ST cu privire la transportul de mărfuri în traficul rutier internațional și planificarea plăților pentru serviciile prestate. Tot la aceeași dată, S.R.L. „Privat-Trans”, în calitate de client și S.R.L. „MVS-Auto”, în calitate de transportator, au semnat comanda de transport nr. 5/13 cu privire la transportarea produselor alimentare pe traseul Ucraina- Republica Moldova.
Menționează reclamantul că, potrivit comenzii de transport, încărcarea mărfii urma să fie efectuată la 11 ianuarie 2013 ora 08-00, iar livrarea până la 15 ianuarie 2013. Plata pentru servicii a constituit suma de 900 dolari SUA, care se realizează în lei MDL prin transfer bancar, în termen de 15-20 zile, după prezentarea actelor în original. Cere reclamantul S.R.L. „Privat-Trans” repararea prejudiciului material în mărime de 5647 lei și 98 bani, încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 270 lei cu titlu de taxă de stat și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5500 lei. Prin hotărârea judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2014, acțiunea a fost admisă. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, a fost restituită cererea de apel depusă de către S.R.L.
„Maxcost Logistic”, ca fiind depusă peste termenul legal. La 28 decembrie 2016, reprezentantul recurentului S.R.L. „Maxcost Logistic” Sergiu Onofriescu, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, cerând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, repunerea în termen și rejudecarea cauzei în instanța de apel. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 15 martie 2017, a fost ridicată de la examinare cauza civilă la cererea de chemare în judecată a S.R.L. „Privat- Trans” împotriva S.R.L. „Maxcost Logistic” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată și a fost remisă Curții de Apel Chișinău pentru emiterea unei încheieri suplimentare în privința cerinței de repunere în termen a cererii de apel.
Prin încheierea suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, a fost respinsă cererea apelantului S.R.L. „Maxcost Logistic” cu privire la repunerea în termenul de atac a cererii de apel. În motivarea recursului, recurentul a indicat că încheierea instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, fiind pasibilă de casare, deoarece aceasta ar fi fost emisă cu încălcarea vădită a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea. Din materialele dosarului s-a constatat cu certitudine că, la 16 iulie 2014, S.R.L. „Privat-Trans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L. „Maxcost Logistic” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2014, acțiunea a fost admisă. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, a fost restituită cererea de apel depusă de către S.R.L. „Maxcost Logistic”, ca fiind depusă peste termenul legal.
La 28 decembrie 2016, reprezentantul recurentului S.R.L. „Maxcost Logistic” Sergiu Onofriescu, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, cerând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, repunerea în termen și rejudecarea cauzei în instanța de apel. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 15 martie 2017, a fost ridicată de la examinare cauza civilă la cererea de chemare în judecată a S.R.L. „Privat- Trans” împotriva S.R.L. „Maxcost Logistic” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată și a fost remisă Curții de Apel Chișinău pentru emiterea unei încheieri suplimentare în privința cerinței de repunere în termen a cererii de apel.
Ulterior, prin încheierea suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, a fost respinsă cererea apelantului S.R.L. „Maxcost Logistic” cu privire la repunerea în termenul de atac a cererii de apel. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Colegiul menționează că, pârâtul-recurent S.R.L. „Maxcost Logistic” în cadrul procesului de judecată din prima instanță a fost înștiințat legal despre data, ora și locul ședinței instanței de judecată, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d.
23), cu toate acestea în ședința de judecată din 05 noiembrie 2014 nu s-a prezentat și nu a comunicat instanței motivele neprezentării, fapt ce atestă că la emiterea încheierii recurate nu au fost admise careva încălcări ale normelor de drept procedural. În aceste condiții, nu poate fi reținut ca întemeiat argumentul reprezentantului pârâtului-recurent S.R.L. „Maxcost Logistic”, precum că ar fi fost în imposibilitate de a participa la ședința de judecată din 05 noiembrie 2014 și nu ar fi cunoscut despre amânarea acesteia pentru data de 18 noiembrie 2014, ca urmare a pronunțării hotărârii în cauză, or, sunt lipsă careva probe în acest sens, și în conformitate cu art. 56 alin. (2) și (3) CPC (drepturile și obligațiile participanților la proces): participanții la proces se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații procesuale egale, cu unele excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe care o ocupă în proces.
Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă. Cu referire la cele enunțate, Colegiul reiterează prevederile art. 61 alin. (1) CPC, care indică că părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Colegiul mai menționează că, dispozitivul hotărârii instanței de fond, contestate cu apel, a fost pronunțat de judecătoria Ciocana, mun.
Chișinău la 18 noiembrie 2014, iar la 28 noiembrie 2014, pârâtului-recurent i-a fost expediată copia dispozitivului hotărârii (f.d. 48), astfel acesta a dispus de timp suficient pentru a se conforma normelor procedurale în vigoare. În conformitate cu art. 362 alin. 1 CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În astfel de circumstanțe, consideră instanța de recurs, pârâtul-recurent S.R.L. „Maxcost Logistic”, declarând apel la 13 februarie 2015, a depășit vădit și neîntemeiat termenului stabilit de legislația în vigoare, menționat supra. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116 CPC.
În temeiul art. 116 alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Colegiul reiterează că, la materialele dosarului nu sunt prezentate careva probe pertinente ce ar demonstra imposibilitatea pârâtului-recurent de a declara apelul în termen. Or, motivul invocat de către aceasta este unul neîntemeiat.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că, la caz, soluția instanței de apel este compatibilă și cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că, prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice. Este de menționat că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relatat în practica sa constantă că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (Van Harn vs. Germania).
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar temeiurile invocate în cererea de recurs sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către reprezentantul recurentului S.R.L. „Maxcost Logistic” Sergiu Onofriescu și de a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d e c i d e Se respinge recursul declarat de către reprezentantul recurentului, Societatea cu Răspundere Limitată „Maxcost Logistic” Sergiu Onofriescu.
Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Privat-Trans” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Maxcost Logistic” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Iuliana Oprea
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.