2rc-200/17 — repararea prejudiciului material

Prima instanță: I. Bulhac. dosarul nr. 2rc - 200/17

Instanța de apel: D. Manole, G. Dașchevici, A. Bostan.

D E C I Z I E

02 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președintele ședinței, judecătorul Mihai Poalelungi

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iuliana Oprea

examinând recursul declarat de către reprezentantul recurentului, Societatea

cu Răspundere Limitată „Maxcost Logistic” Sergiu Onofriescu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Privat-Trans” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Maxcost

Logistic” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, prin

care a fost restituită cererea de apel depusă de către apelantul Societatea cu

Răspundere Limitată „Maxcost Logistic”, ca fiind depusă peste termenul legal,

c o n s t a t ă

La 16 iulie 2014, S.R.L. „Privat-Trans” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva S.R.L. „Maxcost Logistic” cu privire la repararea prejudiciului

material și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 02 ianuarie 2013, a încheiat

cu S.R.L. „Maxcost Logistic” un contract de prestări servicii nr. 2/13-ST cu privire

la transportul de mărfuri în traficul rutier internațional și planificarea plăților

pentru serviciile prestate. Tot la aceeași dată, S.R.L. „Privat-Trans”, în calitate de

client și S.R.L. „MVS-Auto”, în calitate de transportator, au semnat comanda de

transport nr. 5/13 cu privire la transportarea produselor alimentare pe traseul

Ucraina- Republica Moldova.

Menționează reclamantul că, potrivit comenzii de transport, încărcarea

mărfii urma să fie efectuată la 11 ianuarie 2013 ora 08-00, iar livrarea până la 15

ianuarie 2013. Plata pentru servicii a constituit suma de 900 dolari SUA, care se

realizează în lei MDL prin transfer bancar, în termen de 15-20 zile, după

prezentarea actelor în original.

Cere reclamantul S.R.L. „Privat-Trans” repararea prejudiciului material în

mărime de 5647 lei și 98 bani, încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 270

lei cu titlu de taxă de stat și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5500

lei.

Prin hotărârea judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2014,

acțiunea a fost admisă.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, a fost

restituită cererea de apel depusă de către S.R.L. „Maxcost Logistic”, ca fiind

depusă peste termenul legal.

La 28 decembrie 2016, reprezentantul recurentului S.R.L. „Maxcost

Logistic” Sergiu Onofriescu, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel

Chișinău din 13 decembrie 2016, cerând admiterea recursului, casarea încheierii

recurate, repunerea în termen și rejudecarea cauzei în instanța de apel.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 15 martie 2017, a fost ridicată

de la examinare cauza civilă la cererea de chemare în judecată a S.R.L. „Privat-

Trans” împotriva S.R.L. „Maxcost Logistic” cu privire la repararea prejudiciului

material și încasarea cheltuielilor de judecată și a fost remisă Curții de Apel

Chișinău pentru emiterea unei încheieri suplimentare în privința cerinței de

repunere în termen a cererii de apel.

Prin încheierea suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, a

fost respinsă cererea apelantului S.R.L. „Maxcost Logistic” cu privire la repunerea

în termenul de atac a cererii de apel.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că încheierea instanței de apel

este neîntemeiată și ilegală, fiind pasibilă de casare, deoarece aceasta ar fi fost

emisă cu încălcarea vădită a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului

și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Din materialele dosarului s-a constatat cu certitudine că, la 16 iulie 2014,

S.R.L. „Privat-Trans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L.

„Maxcost Logistic” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2014,

acțiunea a fost admisă.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, a fost

restituită cererea de apel depusă de către S.R.L. „Maxcost Logistic”, ca fiind

depusă peste termenul legal.

La 28 decembrie 2016, reprezentantul recurentului S.R.L. „Maxcost

Logistic” Sergiu Onofriescu, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel

Chișinău din 13 decembrie 2016, cerând admiterea recursului, casarea încheierii

recurate, repunerea în termen și rejudecarea cauzei în instanța de apel.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 15 martie 2017, a fost ridicată

de la examinare cauza civilă la cererea de chemare în judecată a S.R.L. „Privat-

Trans” împotriva S.R.L. „Maxcost Logistic” cu privire la repararea prejudiciului

material și încasarea cheltuielilor de judecată și a fost remisă Curții de Apel

Chișinău pentru emiterea unei încheieri suplimentare în privința cerinței de

repunere în termen a cererii de apel.

Ulterior, prin încheierea suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 15 iunie

2017, a fost respinsă cererea apelantului S.R.L. „Maxcost Logistic” cu privire la

repunerea în termenul de atac a cererii de apel.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanța de apel restituie,

printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar

apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze

repunerea în termen.

Colegiul menționează că, pârâtul-recurent S.R.L. „Maxcost Logistic” în

cadrul procesului de judecată din prima instanță a fost înștiințat legal despre data,

ora și locul ședinței instanței de judecată, fapt confirmat prin avizul de recepție

(f.d. 23), cu toate acestea în ședința de judecată din 05 noiembrie 2014 nu s-a

prezentat și nu a comunicat instanței motivele neprezentării, fapt ce atestă că la

emiterea încheierii recurate nu au fost admise careva încălcări ale normelor de

drept procedural.

În aceste condiții, nu poate fi reținut ca întemeiat argumentul

reprezentantului pârâtului-recurent S.R.L. „Maxcost Logistic”, precum că ar fi fost

în imposibilitate de a participa la ședința de judecată din 05 noiembrie 2014 și nu

ar fi cunoscut despre amânarea acesteia pentru data de 18 noiembrie 2014, ca

urmare a pronunțării hotărârii în cauză, or, sunt lipsă careva probe în acest sens, și

în conformitate cu art. 56 alin. (2) și (3) CPC (drepturile și obligațiile

participanților la proces): participanții la proces se bucură de drepturi procesuale

egale și au obligații procesuale egale, cu unele excepții stabilite de lege în

dependență de poziția pe care o ocupă în proces.

Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de

drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării

obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală

civilă.

Cu referire la cele enunțate, Colegiul reiterează prevederile art. 61 alin. (1)

CPC, care indică că părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de

drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de

aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea

sa în eroare.

Colegiul mai menționează că, dispozitivul hotărârii instanței de fond,

contestate cu apel, a fost pronunțat de judecătoria Ciocana, mun. Chișinău la 18

noiembrie 2014, iar la 28 noiembrie 2014, pârâtului-recurent i-a fost expediată

copia dispozitivului hotărârii (f.d. 48), astfel acesta a dispus de timp suficient

pentru a se conforma normelor procedurale în vigoare.

În conformitate cu art. 362 alin. 1 CPC, termenul de declarare a apelului este

de 30 zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu dispune

altfel.

În astfel de circumstanțe, consideră instanța de recurs, pârâtul-recurent

S.R.L. „Maxcost Logistic”, declarând apel la 13 februarie 2015, a depășit vădit și

neîntemeiat termenului stabilit de legislația în vigoare, menționat supra.

Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în

ordinea prevăzute de art. 116 CPC.

În temeiul art. 116 alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță.

Colegiul reiterează că, la materialele dosarului nu sunt prezentate careva

probe pertinente ce ar demonstra imposibilitatea pârâtului-recurent de a declara

apelul în termen. Or, motivul invocat de către aceasta este unul neîntemeiat.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție notează că, la caz, soluția instanței de apel este compatibilă și cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

având în vedere că, prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de

atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod,

principiul securității raporturilor juridice.

Este de menționat că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relatat în

practica sa constantă că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare

privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (Van Harn vs. Germania).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea

instanței de apel este întemeiată și legală, iar temeiurile invocate în cererea de

recurs sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de

către reprezentantul recurentului S.R.L. „Maxcost Logistic” Sergiu Onofriescu și

de a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e

Se respinge recursul declarat de către reprezentantul recurentului, Societatea

cu Răspundere Limitată „Maxcost Logistic” Sergiu Onofriescu.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată

„Privat-Trans” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Maxcost Logistic” cu

privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Mihai Poalelungi

judecătorul

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iuliana Oprea