3ra-637/17 — contestarea actului administrativ

Judecătoria Rîșcani Dosarul nr.3ra-637/17

Mun. Chișinău

Judecător: L. Holevițcaia

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

ÎNCHEIERE

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Obrijanu Ion, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Obrijanu Ion împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii, cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017,

constată:

La 20 iunie 2016, Obrijanu Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii, solicitând recunoașterea ilegalității

răspunsului nr.O-465/16 din 23 mai 2016 cu privire la rezultatele examinării petiției

reclamantului; obligarea pârâtului să constate să reclamantul în perioada iunie 2012

- septembrie 2015 a activat la SRL „Cezarion Trans”; să constate că în perioada

activității reclamantului la SRL „Cezarion Trans” a fost încălcată de către angajator

legislația muncii în privința reclamantului și să emită aviz de înlăturare a acestor

încălcări; să întreprindă măsuri către SRL „Cezarion Trans” pentru restabilirea

reclamantului în drepturile care i-au fost încălcate; să atragă la răspundere conform

legislației în vigoare pe SRL „Cezarion Trans”, pentru încălcările legislației muncii

constatate; încasarea prejudiciului moral în sumă de 30 000 lei și a cheltuielilor de

asistență juridică.

În argumentarea acțiunii a indicat că, în perioada iunie 2010 - septembrie

2015, a activat în calitate de șofer la SRL „Cezarion Trans”.

Concretizează că la 17 iunie 2010, a încheiat cu angajatorul contractul

individual de muncă nr.30. Conform contractului individual de muncă menționat, s-

a obligat să respecte Regulamentul intern al întreprinderii menționate, să

îndeplinească sarcinile de muncă puse, să beneficieze de un salariu lunar de 1683,00

lei și de concediu anual plătit cu o durată de 28 ale calendaristice, iar angajatorul s-a

obligat ca să-i achite lunar salariul stabilit în contract, să-i acorde concediul anual

plătit și să respecte prevederile legislației muncii în privința lui.

Notează reclamatul că la întreprinderea menționată a activat în calitate de

șofer pe rute internaționale, transportând încărcături în diferite țări ale Europei, iar la

01 februarie 2012, prin ordinul nr.61-E al directorului SRL „Cezarion Trans”, a fost

eliberat din funcție, în temeiul art.85 alin.(l) Codul muncii, carnetul de muncă

fiindu-i eliberat în luna septembrie 2015.

1

Mai explica faptul că în perioada iunie 2010 - februarie 2012, angajatorul nu

i-a achitat salariu conform contractului de muncă, în mărime de 1683 00 lei lunar,

nu i-a acordat concediu anual plătit cu o durată de 28 zile calendaristice, iar la

eliberarea din serviciu, nu i-a achitat compensație pentru concediile nefolosite în

perioada menționată. În perioadă dată, angajatorul i-a achitat diferite sume de bani,

sub formă de diurnă și plafoane de cazare, pentru turele (cursele) internaționale

efectuate, în mărime de 12 eurocenți pentru fiecare 1 km parcurși.

Notează reclamantul că în timpul curselor internaționale, bani pentru hotel

(plafoane de cazare) nu i s-au achitați, dormea în automobil. Din banii primiți,

achita lunar angajatorului câte 850,00 lei, din care angajatorul trebuia să efectueze

defalcările în fondul social (CNAS) și să achite impozitul pe venit, din calcului

salariului lunar de 1683,00 lei, care urma să-i fie achitat lunar, conform contractului

individual de muncă și care (salariu) nu i-a fost achitat niciodată.

Mai susținea că după concediere, în perioada februarie 2012 - septembrie

2015, a continuat activitatea la SRL „Cezarion Trans”, în calitate de șofer pe rute

internaționale, neoficial, fără a fi încadrat la serviciu prin ordin al angajatorului, fără

înscrieri în carnetul de muncă, fără a fi încheiat contract individual de muncă cu

angajatorul.

Comunică Obrijanu Ion că de nenumărate ori s-a adresat angajatorului ca să

îl angajeze legal, însă sub diferite pretexte angajatorul i-a refuzat, carnetul de

muncă s-a aflat la angajator.

Mai afirma că în perioada martie 2012 - septembrie 2015, angajatorul nu a

achitat contribuțiile de asigurări sociale pentru el. La 12 aprilie 2016, s-a adresat cu

o cerere către Guvernul Republicii Moldova și Ministerul muncii, asistenței sociale

și familiei, prin care a solicitat constatarea faptului că în perioada iunie 2010 -

septembrie 2015, a activat (lucrat) la SRL „Cezarion Trans”, în calitate de șofer pe

rute internaționale, iar în perioada februarie 2012 - septembrie 2015, a activat la

întreprinderea menționată neoficial, fără contract individual de muncă; atragerea la

răspundere a administrației SRL „Cezarion Trans” pentru abuzurile și încălcările

legislației muncii constatate, întreprinderea de măsuri către SRL „Cezarion Trans”,

obligarea întreprinderii menționate să perfecteze contract individual de muncă cu

reclamantul pentru perioada februarie 2012 - septembrie 2015 și efectuarea

înscrierilor necesare în carnetul lui de muncă; calcularea și achitarea salariului

pentru perioada 01 iunie 2010 - 01 februarie 2012 în mărime de 1683, 00 lei lunar,

iar începând cu 01 februarie până în septembrie 2015, achitarea salariului lunar nu

mai mic decât salariul minim garantat; calcularea și restituirea sumei de 850,00 lei

lunar, pentru perioada iunie 2010 - februarie 2012, pe care le-a dat angajatorului

lunar, încasate pentru efectuarea defalcărilor cuvenite la impozitul pe venit și

contribuțiile de asigurări sociale și medicale; calcularea și achitarea indemnizațiilor

de concediere și compensațiile pentru concediul nefolosit pentru perioada iunie

2010 - septembrie 2015; efectuarea achitărilor impozitului pe venit, contribuțiilor de

asigurări sociale, din plățile salariate calculate pentru perioada februarie 2012 -

septembrie 2015; calcularea și achitarea penalității în mărime de 0,1% pe zi pentru

fiecare zi de întârziere de plată a salariului, calculat din momentul când urma să-i

achite salariul și până la data achitării acestuia.

Mai indica faptul că, cererea a fost expediată pentru examinare (după

competență) Inspectoratului de Stat al Muncii.

Prin răspunsul nr.465/16 din 23.05.2016, i s-a comunicat rezultatele

examinării petiției sale și i s-a recomandat de a se adresa în judecată pentru

2

restabilirea în drepturile lezate.

Menționează reclamantul că cu răspunsul primit de la Inspectoratul de Stat al

Muncii sub nr.465/16 din 23 mai 2016, nu este de acord și îl consideră drept unul

evaziv, ilegal și neîntemeiat.

Concluzionează că, Inspectoratul de Stat al Muncii, fiind investit prin legea cu

drepturi de control și de constatare a încălcărilor legislației muncii, nu și-a îndeplinit

atribuțiile și nu a întreprins măsuri pentru restabilirea reclamantului în drepturile

lezate.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 07 decembrie 2016, s-

a admis parțial acțiunea înaintată de Obrijanu Ion și s-a constatat ilegalitatea

refuzului Inspectoratului de Stat al Muncii de a soluționa cererea înaintată de

Obrijanu Ion. S-a obligat Inspectoratul de Stat al Muncii să examineze în fond

cererea înaintată de Obrijanu Ion la 12 aprilie 2016. În rest, acțiunea s-a respins. S-

a încasat de la Inspectoratului de Stat al Muncii în folosul lui Ion Obrijanu suma de

600 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se încadrează

parțial în prevederile legii.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 15 decembrie

2016, Inspectoratul de Stat al Muncii a contestat-o cu apel, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 07 decembrie

2016 cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie respinsă

integral.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017 s-a admis apelul

declarat de Inspectoratul de Stat al Muncii. S-a casat integral hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 17 decembrie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre prin

care s-a respins ca neîntemeiată cererea depusă de Obrijanu Ion împotriva

Inspectoratului de Stat al Muncii.

În susținerea soluției sale instanța de apel a menționat că răspunsul unei

autorități publice, care cuprinde punctul de vedere cu privire la interpretarea unei

legi sau a unui act administrativ normativ nu poate fi considerat drept un act

administrativ, deoarece răspunsul în cauză nu produce nici un efect juridic față de

persoana care l-a solicitat. În speță răspunsul apelantului sub nr.O-465/16 din

23.05.2016, nu reprezintă un act administrativ și nu poate fi supus controlului

legalității emiterii lui.

Nefiind de acord cu decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017,

Obrijanu Ion a înaintat recurs, prin care solicită admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie menținută hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 07 decembrie 2016.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 16

februarie 2017 a fost expediată recurentului la 06 martie 2017. Astfel, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, prin prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de 10 aprilie

2017 în termen.

3

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 04 mai 2017, în adresa intimatului a fost expediată spre cunoștință copia

recursului declarat de către Obrijanu Ion cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței. Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus

referință în termenul stabilit.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de

drept material și procedural pertinente cauzei.

Consideră recurentul că instanța de apel contrar prevederilor art. 373 CPC nu a

verificat minuțios argumentarea apelantului împotriva hotărârii contestate și nu a

stabilit că apelul depus nu conține careva circumstanțe noi neexaminate de către

prima instanță.

Totodată, menționează că Curtea de Apel Chișinău eronat și neîntemeiat a

concluzionat că răspunsul nr. 165/16 din 23 mai 2016, prin care apelantul-intimatul

a refuzat satisfacerea cererii de a constata încălcările legislației muncii admise de

angajatorul „Cezarion – Trans” SRL, nu este act administrativ conform Legii

contenciosului administrativ, acest răspuns ar cuprinde punctul de vedere a unei

autorități publice cu privire la interpretarea unei Legi sau al unui „act administrativ

normativ” și că acest răspuns nu produce nici un efect juridic față de persoana care

1-a solicitat, deoarece dânsul nu a înaintat careva pretenții precum că în răspunsul

intimatului nr. 165 din 23 mai 2016, ar fi fost interpretată eronat legea, dar a înaintat

pretenții împotriva refuzului Inspectoratul de Stat al Muncii de a constata

încălcările legislației admise de „Cezarion — Trans” SRL în privința sa.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

4

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către Obrijanu Ion asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Obrijanu Ion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Obrijanu Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Iurie Bejenaru

Iuliana Oprea

5