3ra-452/17 — contestarea actului administrativ

3ra-452/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: V.Ciumac

(Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău) dosarul nr.3ra-452/17

instanța de apel: N.Vascan, V.Negru, E.Fistican

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Valentina Clevadî

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursurilor declarate de reprezentantul

Străisteanu Gheorghe în interesele Societății cu răspundere limitată „Inima

Codrului” și Inspectoratul de Stat al Muncii,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

răspundere limitată „Inima Codrului” împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016 prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Inima Codrului”,

casată parțial hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 septembrie 2016

și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La data de 30 iunie 2015, SRL „Inima Codrului” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că la 19 mai 2015, prin poștă, a primit procesul

- verbal seria IM nr.C-2015-PV-901 din 05 mai 2015, întocmit ilegal și la comandă,

în scopuri personale de către Adrian Sarabaș, în care sunt indicate intenționat date

false, eronate.

Susține că în procesul - verbal de control au fost indicate anumite articole din

Codul muncii pe care SRL „Inima Codrului” nu le-ar fi respectat și anume, art. 49,

54, 57, 66, 115 Codul muncii.

Remarcă că salariile angajaților sunt achitate în termenul stabilit de lege, iar

indemnizațiile pe care se pretinde că ar trebui să le plătească Ludmilei Nederița nu

cad sub incidența art. 57 Codul muncii, deoarece contractul individual de muncă nu

a fost suspendat, iar Ludmila Nederița a fost eliberată din funcție pentru lipsa

nemotivată de la serviciu, consumul băuturilor alcoolice, furt și alte încălcări grave

ale disciplinei de muncă.

În vederea combaterii acuzărilor precum că întreprinderea încalcă prevederile

art. 115 și art. 54 Codul muncii, afirmă că Ludmila Nederița a activat la

întreprindere din 17 octombrie 2014 până la 31 ianuarie 2015, adică timp de 3 luni

și 13 zile.

Menționează că contractul individual de muncă se încheie, de regulă, pe durată

nedeterminată, dar nu obligatoriu.

Indică că contractele întocmite de către SRL „Inima Codrului” cu angajații săi,

corespund prevederilor din art. 49 Codul muncii

Mai notează că Ludmilei Nederița i-a fost restituit carnetul de muncă, contra

semnătură, în ordinea stabilită de legislația în vigoare.

Remarcă că toate datele indicate în procesul - verbal de control menționat sunt

false și eronate.

Având în vedere prevederile art. 11 din Legea cu privire la Inspectoratul de

Stat al Muncii, menționează că la 05 mai 2015 Adrian Sarabaș nu avea dreptul să

efectueze control, deoarece decizia și delegația de control era valabilă din 22 aprilie

2012 până la 23 aprilie 2015.

Afirmă că la 20 mai 2015, a expediat pârâtului cerere prealabilă, solicitând

anularea procesului - verbal de control seria IM nr.C-2015-PV-901 din 05 mai

2015, iar la 22 mai 2015, a primit scrisoarea pârâtului prin care a fost informat că

cererea prealabilă este respinsă, deoarece procesul - verbal menționat este întocmit

legal.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 16, 24, 25, 26 din Legea

contenciosului administrativ, art. 4, 5 CPC, art. 1398, 1404, 1416, 1422, 1423 Cod

civil, art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Solicită admiterea acțiunii, constatarea încălcării dreptului la muncă, dreptului

la activitatea comercială liberă și dreptul de proprietate privată, comise prin

întocmirea procesului - verbal de control nr. PV-901 din 05 mai 2015, anularea

acestuia, precum și încasarea din contul pârâtului a sumei de 13000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 25 august 2015 a fost

atrasă în proces Ludmila Nederița în calitate de intervenient accesoriu de partea

pârâtului.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 septembrie 2015 a

fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2015 a fost respins

apelul declarat de reprezentantul SRL „Inima Codrului”, Gheorghe Straisteanu și

menținută hotărârea primei instanțe.

La 13 ianuarie 2016, prin intermediul Oficiului Poștal, SRL „Inima Codrului”

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o

ilegală și neîntemeiată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13 mai 2016 s-a admis recursul

declarat de SRL „Inima Codrului”, s-a casat integral decizia Curții de Apel Chișinău

din 10 decembrie 2015, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, de un alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016 s-a admis apelul

declarat de SRL „Inima Codrului”.

2

S-a casat parțial hotărîrea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 15

septembrie 2015 adoptată în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată

de către Societatea cu Răspundere Limitată „Inima Codrului” împotriva

Inspectoratului de Stat al Muncii, intervenient accesoriu de partea pârâtului Ludmila

Nederiță privind constatarea încălcării dreptului la muncă, dreptului la activitatea

comercială liberă și dreptului ce proprietate privată, comise prin întocmirea

procesului - verbal de control nr.PV-901 din 05 mai 2015, anularea actului

administrativ și încasarea din contul pârâtului a sumei de 13 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, în partea respingerii acțiunii privind anularea actului administrativ

și în această parte s-a emis o nouă hotărâre prin care:

S-a admis acțiunea înaintată de către SRL „Inima Codrului” împotriva

Inspectoratului de Stat al Muncii privind contestarea actului administrativ.

S-a anulat procesul-verbal de control seria IM nr.C-2015-PV-901 din 05 mai

2015, întocmit de Inspectoratul de Stat al Muncii, ca fiind ilegal.

În rest hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 septembrie 2015 s-

a menținut.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, pretențiile reclamantului

SRL „Inima Codrului” privind anularea procesului-verbal seria IM nr.C-2015-PV-

901 din 05 mai 2015, este ilegal și urmează a fi anulat, din considerentul că, la

judecarea cauzei cu certitudine s-a stabilit că datele indicate în acest proces-verbal

sunt eronate.

Astfel, prin procesul-verbal contestat, reclamantului i-au fost imputate mai

multe încălcări, vis-a-vis de angajatul Nederița Ludmila, însă, instanța de apel a

reiterat că, toate încălcările invocate în actul administrativ contestat au fost invocate

și de către Nederița Ludmila în acțiunea depusă pe rolul Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău, iar prin hotărârea definitivă a instanței, argumentele reclamantei Nederița

Ludmila au fost respinse.

Prin urmare, având în vedere faptul că, la dosar este anexată o hotărâre

judecătorească definitivă și obligatorie, prin care argumentele invocate de către

Nederița Ludmila cu privire la încălcările admise de către SRL „Inima Codrului” au

fost respinse, instanța de apel a conchis că și încălcările depistate și stabilite în

procesul- verbal contestat sunt eronate, nu corespund adevărului, iar procesul-verbal

urmează a fi anulat.

Totodată, instanța de apel a remarcat că, nu este întemeiată nici constatarea

Inspectoratului Muncii cu privire la aceea că, Regulamentul intern al unității nu este

adus la cunoștință tuturor salariaților sub semnătură, prin ce se încalcă prevederile

art.199 alin. (3) din Codul Muncii, or, la materialele cauzei este anexat

Regulamentul intern al societății reclamante, prin care se confirmă că acesta a fost

adus la cunoștință angajaților, inclusiv și angajatei Nederiță Ludmila (f.d. 52-54).

Instanța de apel a considerat că este neîntemeiată și corect a fost respinsă

cerința reclamantului SRL „Inima Codrului” privind încasarea prejudiciului moral,

dat fiind faptul că, reclamantul nu a prezentat probe prin care să confirme că,

Inspectoratul Muncii i-a cauzat un prejudiciu moral.

La 16 februarie 2017 reprezentantul SRL „Inima Codrului”, Gheorghe

Straisteanu a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea

3

lui, casarea parțială a deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond în partea

ce ține de repararea prejudiciului moral, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele judecătorești nu au aplicat

legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea.

Se mai invocă în recurs că, instanțele de fond și de apel au ignorat toate probele,

toate prevederile legislației în vigoare, recomandările CEDO, inclusiv și hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 07 iulie 2008 „Cu privire la aplicarea

legislației procesuale civile la întocmirea hotărârii și încheierii judecătorești”.

La 10 aprilie 2017 Inspectoratul de Stat al Muncii a depus recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că art. 376 alin.(l) lit. a) din Codul muncii

a Republicii Moldova prevede că, în exercițiul atribuțiilor de control, la prezentarea

legitimației de serviciu, inspectorii de muncă sînt în drept să pătrundă liber, la orice

oră de zi sau de noapte, fără informarea prealabilă a angajatorului, la locurile de

muncă, în încăperile de serviciu și de producție.

Mai mult decît atît, din recomandarea Curții Supreme de Justiție nr.69 din 15

decembrie 2014 cu privire la aplicarea convențiilor Organizației Internaționale a

Muncii, ratificate de Republica Moldova, se consideră lacună în legislația națională

identificate de Comitetul de Experți Independenți a Organizației Internaționale a

Muncii, și anume, Legea privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător

nr. 131 din 08.06.2012, care limitează dreptul inspectorilor de muncă să pătrundă

liber în încăperile de serviciu și auxiliare, ceea ce contravine prevederilor

Convenției nr.81.

Totodată, indică recurentul că la momentul efectuării controlului de către

inspectorul de muncă au fost constatate încălcările care s-au indicat în procesul

verbal de control C-2015-PV-901 din 05.05.15, ori în conformitate cu prevederile

art. 9 alin.(l) lit.(a), lit. (d), și lit. (e), din Legea privind Inspectoratul de Stat al

Muncii nr.140-XV din 10 mai 2001, inspectorul de muncă este obligat să se

călăuzească în activitatea sa de legislație; să fie obiectiv și imparțial, să nu se

manifeste în calitate de mediator sau arbitru în soluționarea conflictelor de muncă;

să nu aibă nici un fel de interes, direct sau indirect, legat de angajatorii care se află

sub incidența controlului său.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că copia deciziei instanței de apel din 23 noiembrie 2016,

a fost expediată în adresa recurenților la data de 07 februarie 2017, fapt ce se

confirmă prin scrisoare de însoțire nr. 1319 (f. d. 221, vol.I), însă la actele pricinii

lipsește dovada recepționării deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră recursul declarat la 10 aprilie 2017 de

către Inspectoratul de Stat al Muncii, că este depus în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de reprezentantul Străisteanu

Gheorghe în interesele Societății cu răspundere limitată „Inima Codrului” și

Inspectoratul de Stat al Muncii, completul Colegiului civil, comercial și de

4

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept

inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de reprezentantul Străisteanu

Gheorghe în interesele Societății cu răspundere limitată „Inima Codrului” și

Inspectoratul de Stat al Muncii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

5

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de reprezentantul Străisteanu Gheorghe

în interesele Societății cu răspundere limitată „Inima Codrului” și Inspectoratul de

Stat al Muncii.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de reprezentantul Străisteanu

Gheorghe în interesele Societății cu răspundere limitată „Inima Codrului” și

Inspectoratul de Stat al Muncii împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23

noiembrie 2016.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

6