2ra-2465/16 — constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral

prima instanță: O. Parfeni dosarul nr. 2ra-2465/16

instanța de apel: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

20 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată „Inima Codrului” și reprezentantul acesteia Straisteanu

Gheorghe,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Inima Codrului” și Straisteanu Gheorghe împotriva Ministerului

Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 09 octombrie 2015 Societatea cu Răspundere Limitată „Inima

Codrului” (în continuare – SRL „Inima Codrului”) și Straisteanu Gheorghe au depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii au menționat că, la data de 06 mai 2015 agentul constatator al

Inspectoratului de Stat al Muncii, Sarabaș Andrean a întocmit în lipsa acestora,

procesele-verbale cu privire la contravenție nr.C-2015-PVC-9001/2 în privința SRL

„Inima Codrului” și nr. C-2015-PVC-901 în privința sa.

Afirmă că, după mai multe solicitări de remitere a proceselor-verbale menționate,

la data de 22 mai 2015 au depus contestație împotriva acestora la Judecătoria Rîșcani,

mun. Chișinău.

Menționează că, Inspectoratul de Stat al Muncii la data de 12 iunie 2015 a expediat

dosarul și contestația la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, peste 20 de zile de la

recepționarea contestației, iar la momentul depunerii cererii nu cunoșteau rezultatele

examinării contestației înaintate.

1

Susține că, judecarea cauzei contravenționale depusă la data de 22 mai 2015

durează 5 luni, cu încălcarea termenilor prevăzuți de Codul contravențional, iar

acțiunile angajaților Inspectoratului de Stat al Muncii și a Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău cad sub incidența Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Consideră că, examinarea cauzei contravenționale este incompatibilă cu art.6

CEDO, invocînd dispoziții ale normelor juridice care guvernează raportul juridic

litigios.

Solicită constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

contravenționale din 06 mai 2015, încasarea în beneficiul lui Straisteanu Gheorghe și

SRL „Inima Codrului” a cîte 2000 de lei cu titlul de prejudiciu moral cauzat prin

încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei contravenționale din 06

mai 2015.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 decembrie 2015 s-a

admis acțiunea, s-a constatat încălcat dreptul SRL „Inima Codrului” la judecarea în

termen rezonabil a cauzei contravenționale din 06 mai 2015, s-a încasat de la bugetul de

stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul SRL „Inima Codrului” suma de

2000 de lei cu titlul de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei, s-a constatat încălcat dreptul lui Straisteanu Gheorghe la

judecarea în termen rezonabil a cauzei contravenționale din 06 mai 2015, s-a încasat de

la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Straisteanu

Gheorghe suma de 2000 de lei cu titlul de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Prima instanță a reținut că, examinarea cauzei contravenționale din 06 mai 2015 în

perioada 15 mai 2015 – 03 octombrie 2015 constituie o încălcare a dreptului

reclamanților SRL „Inima Codrului” și Straisteanu Gheorghe la judecarea în termen

rezonabil a cauzei.

La fel, prima instanță a conchis că, reieșind din caracterul cauzei și miza acesteia

pentru reclamanți, suma în cuantum de 2000 de lei pentru fiecare, în vederea reparării

prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a

cauzei este echitabilă și rezonabilă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016 s-a admis apelul declarat de

reprezentantul Ministerului Justiției, Eșanu Nicolae, s-a casat hotărîrea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 03 decembrie 2015 în partea încasării prejudiciului moral

și s-a emis în această parte o hotărîre nou prin care s-a respins cererea de chemare în

judecată depusă de SRL „Inima Codrului” și Straisteanu Gheorghe împotriva

Ministerului Justiției cu privire la încasarea prejudiciului moral, ca neîntemeiată.

În susținerea poziției, instanța de apel a reținut că prejudiciul material cauzat prin

încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei nu a fost probat de reclamanți,

mai mult ca atît, tergiversarea examinării cauzei datorîndu-se în mare parte

comportamentului acestora, care de altfel nu au obiectat în vederea accelerării

examinării cauzei, iar ca urmare, hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03

decembrie 2015 în partea reparării prejudiciului moral este improprie speței în cauză.

Totodată, instanța de apel a conchis că prejudiciul moral se caracterizează drept

suferințe fizice și psihice și nu poate fi apreciat față de o persoană juridică, care în

sensul său este lipsită de respectivele calități.

2

La data de 23 august 2016, SRL „Inima Codrului” și reprezentantul acesteia

Straisteanu Gheorghe au depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 29 iunie 2016 solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului au invocat motivele de fapt ale pricinii susținînd că,

instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod

eronat legea, invocînd norme juridice care guvernează raportul juridic litigios.

Susține că, potrivit jurisprudenței CEDO, instanța de apel urma să acorde

satisfacție morală la constatarea violării drepturilor și libertăților fundamentale

prevăzut la art.6 CEDO în sumă de 1000-7000 de euro, referindu-se la recomandarea

Curții Supreme de Justiție nr.6 din 01 noiembrie 2012.

Menționează că, instanța de apel a ignorat explicațiile descrise în hotărîrile

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 07 iulie 2008 și nr.06 din 11 noiembrie

2013.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

3

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen reieșind din faptul că

decizia recurată datează cu 29 iunie 2016, iar cererea de recurs fiind depusă la data de

23 august 2016, prin urmare calea de atac a fost exercitată în termen.

Alegațiile recurenților din cererea de recurs precum că potrivit jurisprudenței

CEDO, instanța de apel urma să acorde satisfacție morală la constatarea violării

drepturilor și libertăților fundamentale prevăzut la art.6 CEDO în sumă de 1000-7000

de euro, referindu-se la recomandarea Curții Supreme de Justiție nr.6 din 01 noiembrie

2012, nu pot fi reținute, deoarece recomandările Curții Supreme de Justiție și

hotărîrile Plenului Curții Supreme de Justiție reprezintă evaluări ale practicii judiciare

existente și aserțiuni cu privire la modul de punere în aplicare a legii, avînd caracter

consultativ și nu pot constitui baza formală a hotărîrilor judecătorești, pentru că nu

sunt izvor oficial de drept.

Din aceleași raționamente, nu poate fi reținut nici argumentul recurenților precum

că, instanța de apel a ignorat explicațiile descrise în hotărîrile Plenului Curții Supreme

de Justiție nr. 2 din 07 iulie 2008 și nr.06 din 11 noiembrie 2013.

Prin urmare, instanța de apel a elucidat toate circumstanțele importante ale pricinii,

acestea fiind examinate prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, în raport cu

dispozițiile art.118 din aceeași lege, dînd o apreciere justă acestora.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurenții nu au invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurenți în

cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarate de SRL „Inima Codrului” și reprezentantul acesteia

Straisteanu Gheorghe, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind

inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Inima Codrului” și

reprezentantul acesteia Straisteanu Gheorghe se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

5