2ri-222/17 — anularea contractului de fidejusiune si a acordului aditional

2ri-222/17 — anularea contractului de fidejusiune si a acordului aditional (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ri-222/17

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Moraru)

D E C I Z I E

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Luiza Gafton

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe

Acțiuni,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

administratorul insolvabilității Societății cu Răspundere Limitată „Prihojanin-M”, în

proces de insolvabilitate- Oleg Muntean împotriva Băncii Comerciale

„Victoriabank” Societate pe Acțiuni, Iunona Lungul cu privire la constatarea

nulității contractului de fidejusiune și a acordului adițional,

împotriva hotărârii din 15 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

Prin hotărârea din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

cererea introductivă depusă de SRL „Prihojanin-M”, IDNO 1006605004608,

privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința sa; a fost constatată

insolvabilitatea debitorului SRL „Prihojanin-M”, IDNO 1006605004608 și a fost

intentată procedura de insolvabilitate în privința debitorului SRL „Prihojanin-M”,

IDNO 1006605004608, cu sediul str. Maria Cibotari, nr. 37, mun.Chișinău; a fost

desemnat în funcția de administrator al procedurii de insolvabilitate Svetlana Fanari.

Prin încheierea din 19 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost

aprobată cererea Svetlanei Fanari privind demisia din propria inițiativă din funcția

de administrator al insolvabilității a SRL „Prihojanin-M”; a fost desemnat Oleg

Muntean în funcția de administrator al insolvabilității a SRL „Prihojanin-M”.

La 09 noiembrie 2016, administratorul insolvabilității SRL „Prihojanin-M”, în

proces de insolvabilitate- Oleg Muntean, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva BC „Victoriabank” SA, Iunona Lungul, solicitând constatarea și

declararea nulității contractului de fidejusiune nr. VG-371 din 17 iulie 2012 încheiat

între SRL „Prihojanin-M” și BC „Victoriabank” SA și a acordului adițional nr. 1 din

15 iulie 2014.

În motivarea cererii s-a invocat că în cadrul procesului de insolvabilitate al SRL

„Prihojanin-M”, BC „Victoriabank” SA a înaintat cerere privind validarea creanțelor

în sumă de 256606, 44 lei, întemeindu-și cerința pe contractul de credit nr. V-370

din 17 iulie 2012 încheiat între BC „Victoriabank” SA și Iunona Lungul și pe

1

contractul de fidejusiune nr. VG-371 din 17 iulie 2012 încheiat între SRL

„Prihojanin-M” și BC „Victoriabank” SA.

Menționează că, în baza comunicatului informativ nr. 557 din 19 octombrie

2016 eliberat de ÎS „Camera Înregistrării de Stat”, în perioada 05 martie 2010-22

noiembrie 2013, Iunona Lungul –debitorul principal al contractului de credit a

deținut funcția de administrator al SRL „Prihojanin-M”.

Declară că, ulterior intentării procesului de insolvabilitate în privința SRL

„Prihojanin-M”, au fost înaintate circa 130 de cereri privind admiterea creanțelor de

către investitorii în construcția blocurilor locative, iar conform contractelor de

investiții, debitorul insolvabil are obligația de a finisa construcția blocurilor și a le

da în exploatare.

Indică administratorul insolvabilității că, contractul de fidejusiune contestat a

fost încheiat în perioada în care SRL „Prihojanin-M” avea deja obligații asumate

față de propriii creditori.

Susține administratorul insolvabilității că, în circumstanțele în care SRL

„Prihojanin-M” și-a asumat responsabilitate de a stinge datoria personală a

administratorului debitorului-Iunona Lungul acumulate față de creditorul BC

„Victoriabank” SA, contractul de fidejusiune este unul fraudulos care afectează

drepturile creditorilor întreprinderii insolvabile și în special al investitorilor, care au

dreptul prioritar la stingerea creanțelor din contul masei debitoare.

Precizează că, întreg patrimoniu al SRL „Prihojanin-M”, atât la momentul

semnării contractului de fidejusiune contestat, cât și ulterior intrării în starea de

insolvabilitate, era și este destinat stingerii propriilor datorii și executarea propriilor

obligații asumate față de creditorii săi.

Invocă că, prin încheierea contractului de fidejusiune, prestația debitorului SRL

„Prihojanin-M” este vădit mai mare decât cea primită, deoarece conform clauzelor

contractuale întreprinderea insolvabilă urmează să stingă datoriile administratorului

debitorului-Iunona Lungul acumulate față de creditorul BC „Victoriabank” SA, fără

a primi anumite beneficii în schimb. Contractul de fidejusiune fiind unul cu titlu

gratuit , prin încheierea acestuia, SRL „Prihojanin-M” nu primește beneficii sau alte

active în schimb din contul cărora ar stinge creanțele propriilor creditori.

Afirmă că, contractul de fidejusiune contravine normelor imperative ale legii,

urmează a fi declarat nul conform art. 104 lit.a),c) al Legii insolvabilității nr. 149 din

29 iunie 2012.

În cadrul ședinței de judecată, reprezentantul SRL „Prihojanin-M”-Andrei

Rezuș a solicitat repunerea în termen a cererii de chemare în judecată.

Prin hotărârea din 15 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

reprezentantului SRL „Prihojanin-M”, în proces de insolvabilitate și s-a repus în

termenul de prescripție extinctivă cererea de chemare în judecată în partea declarării

nule a contractului de fidejusiune; s-a admis cererea de chemare în judecată depusă

de depusă de administratorul insolvabilității SRL „Prihojanin-M”, în proces de

insolvabilitate- Oleg Muntean; s-a declarat nul contractul de fidejusiune nr. VG-371

din 17 iulie 2012 și acordul adițional nr. 1 din 15 iulie 2014, încheiate între SRL

„Prihojanin-M” și BC „Victoriabank” SA.

La 26 mai 2017, BC „Victoriabank” SA, prin intermediul reprezentantului Igor

Cirimpei, a declarat recurs împotriva hotărârii din 15 mai 2017 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea integrală a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

2

respingere a pretențiilor SRL „Prihojanin-M” împotriva BC „Victoriabank” SA cu

privire la declararea nulității contractului de fidejusiune nr.VG-371 din 17 iulie

2012.

La 06 iunie 2017, BC „Victoriabank” SA, prin intermediul reprezentantului

Igor Cirimpei, a înregistrat recursul motivat împotriva hotărârii din 15 mai 2017 a

Curții de Apel Chișinău, reiterând cerințele din recursul nemotivat.

În motivarea recursului s-a invocat că în contextul prevederilor art. 104 al Legii

insolvabilității, acțiunea poate fi introdusă în instanță în vederea anulării actelor

juridice în decurs de trei ani de momentul precedent intentării procesului de

insolvabilitate în temeiul art. 104 lit. a) al Legii insolvabilității. Astfel, contractul de

fidejusiune nr. VG-371 a fost semnat la 17 iulie 2012, iar termenul de contestarea a

acestuia a expirat la 17 iulie 2015, conform legislației în vigoare. În opinia

recurentului, administratorul nu este în drept de a introduce astfel de cerere, iar

instanța de judecată nu este în drept să o admită, din motivul depășirii termenului de

contestare a actului juridic, iar o cerere de repunere în termen nu a fost depusă și

examinată în cadrul ședințelor de judecată.

Consideră eronată concluzia instanței precum că contractul de fidejusiune ar fi

unul fraudulos și cade sub incidența art. 104 lit. a), c) al Legii insolvabilității nr. 149

din 29 iunie 2012, deoarece ar afecta drepturile creditorilor, în special ale

investitorilor debitorului insolvabil, iar pârâtul ar obține un profit în detrimentul

creditorilor validați și respectiv aplicate eronat normele de drept material, în

condițiile când BC „Victoriabank” SA nu ar avea cum să pericliteze interesele

creditorilor garantați sau ale investitorilor-persoane fizice sau juridice. Or aceștea se

consideră creditori garantați, creanțele cărora se sting în mod prioritar, iar BC

„Victoriabank” SA ar urma să fie validată la rangul creditorilor chirografari V și

astfel nu are cum să încalce interesele investitorilor.

Opinează că, este eronată concluzia instanței precum că contractul de

fidejusiune a fost încheiat la 29 iunie 2012, cu termen de valabilitate până la 17 iulie

2016 când debitorul a devenit insolvabil, de unde rezultă că administratorul

întreprinderii nu putea să nu cunoască despre starea financiară a întreprinderii. În

opinia recurentului, argumentele invocate de către instanță, sunt declarative și lipsite

de suport probant, deoarece reclamantul nu a probat că la semnarea contractului de

fidejusiune în 2012 administratorul debitorului urma să cunoască că în anul 2016 va

deveni insolvabilă.

Referitor la argumentul instanței precum că termenul de contestarea a

contractului a fost omis, deoarece administratorul statutar este beneficiarul

contractului și nu era cointeresat în anularea contractului de fidejusiune, indică

recurentul că, la 17 august 2012, administratorul întreprinderii figura deja Nicolai

Spătărel, iar ca asociați figurau alte persoane decât administratorul. Acordul

adițional la contractul de fidejusiune a fost semnat de noul administrator, care nu a

solicitat declararea nulității contractului de fidejusiune, cu toate că cunoștea despre

existența acestuia și avea posibilitate să-l conteste încă în anul 2014 sau să refuze

semnarea acordului adițional.

Argumentul precum că prestația debitorului este mai mare decât cea primită și

nu primește anumite beneficii sau alte active în schimb din contul cărora ar stinge

creanțele propriilor creditori, îl consideră neîntemeiat, deoarece conform art. 1146

Cod civil, prin contractul de fidejusiune, o parte (fidejusor) se obligă față de cealaltă

3

parte (creditor) să execute integral sau parțial, gratuit sau oneros obligația

debitorului. Totodată, instanța nu indică că art. 1163 Cod civil prevede dreptul de

regres al fidejusorului contra debitorului.

Conform art.8 alin.(1) al Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

Instanța de insolvabilitate a adoptat hotărârea contestată la data de 15 mai 2017,

iar BC „Victoriabank” SA, prin intermediul reprezentantului Igor Cirimpei, a

declarat recurs la 26 mai 2017, ceea ce denotă că este în termen.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului contestat prin prisma argumentelor invocate și a

materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural

aplicabile speței date, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de BC „Victoriabank” SA

și va casa hotărârea instanței de insolvabilitate, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a cererii de chemare în judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

În conformitate cu art. 429 alin. (1) Cod de procedură civilă, pot fi atacate cu

recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cât

și hotărîrile pronunțate de curțile de apel în procedura de insolvabilitate.

Conform art. 1 alin.(4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 118 alin.(1), (2), (3) Cod de procedură civilă, fiecare

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Partea care nu a exercitat

pe deplin obligația de a dovedi anumite fapte este în drept să înainteze instanței

judecătorești un demers prin care solicită audierea părții adverse în privința acestor

fapte dacă solicitarea nu se referă la circumstanțele pe care instanța le consideră

dovedite. Circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sînt

determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile

părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material

și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin.(1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Din materialele cauzei rezultă că prin hotărârea din 15 septembrie 2016 a Curții

de Apel Chișinău a fost admisă cererea introductivă depusă de SRL „Prihojanin-M”,

IDNO 1006605004608, privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința

sa; a fost constatată insolvabilitatea debitorului SRL „Prihojanin-M”, IDNO

1006605004608 și a fost intentată procedura de insolvabilitate în privința debitorului

4

SRL „Prihojanin-M”, IDNO 1006605004608, cu sediul str. Maria Cibotari, nr. 37,

mun.Chișinău; a fost desemnat în funcția de administrator al procedurii de

insolvabilitate Svetlana Fanari (f.d.5).

Prin încheierea din 19 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost

aprobată cererea Svetlanei Fanari privind demisia din propria inițiativă din funcția

de administrator al insolvabilității a SRL „Prihojanin-M”; a fost desemnat Oleg

Muntean în funcția de administrator al insolvabilității a SRL „Prihojanin-M” (f.d.6).

În contextul prevederilor art. 66 alin.(1) lit. w) al Legii insolvabilității nr. 149

din 29 iunie 2012, una din atribuțiile principale ale administratorului insolvabilității

este contestarea în instanța de insolvabilitate, în modul stabilit de lege, a creanțelor

creditorilor și a oricăror tranzacții sau transferuri.

Conform art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

instanța de insolvabilitate dispune de competență exclusivă la judecarea, în cadrul

procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce țin de masa debitoare. Dacă partea

interesată invocă existența unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanța

de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură

contencioasă, conform Codului de procedură civilă.

Conform art. 5 alin. (5) lit. g) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

una din principalele competențe ale instanței de insolvabilitate în cadrul prezentei

legi este judecarea acțiunilor introduse de administratorul insolvabilității/lichidator

privind nulitatea actelor juridice încheiate de către debitor anterior intentării

procesului.

Conform art. 104 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, pe tot

parcursul perioadei de observație, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii

falimentului și/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate

introduce în instanța de insolvabilitate acțiuni în vederea anulării următoarelor acte

juridice dacă ele afectează bunurile debitorului: a) orice act juridic fictiv sau

fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenți intentării procedurii de

insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor; b) transferurile cu titlu gratuit

din partea debitorului făcute în ultimii 3 ani precedenți înaintării cererii introductive,

cu excepția actelor de îndeplinire a unor obligații morale sau actelor pentru binele

public (de sponsorizare), în care generozitatea donatorului este proporțională

patrimoniului său; c) tranzacțiile încheiate în ultimii 3 ani precedenți înaintării

cererii introductive, în care prestația debitorului este vădit mai mare decît cea

primită; d) transferurile de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei

datorii anterioare sau în folosul acestuia din urmă, efectuate în ultimele 4 luni

precedente înaintării cererii introductive, care au ca efect creșterea sumei pe care

creditorul ar urma să o primească în cazul lichidării debitorului; e) transferurile de

proprietate de la debitor către un creditor în contul unei datorii anterioare sau în

folosul acestuia din urmă, efectuate în ultimele 4 luni precedente înaintării cererii

introductive, la care creditorul nu avea dreptul sau care nu ajunseră la scadență; f)

acordarea gratuită a unui gaj sau a unei ipoteci, a oricărei alte garanții pentru o

creanță care era neasigurată în ultimele 4 luni anterioare înaintării cererii

introductive sau pentru o creanță a unui acționar sau asociat al debitorului într-o

perioadă similară, dacă aceste creanțe nu au ajuns la scadență pînă la data intentării

procedurii de insolvabilitate; g) orice acte încheiate și garanții acordate de către

debitor după înaintarea cererii introductive.

5

Astfel, prin cererea de chemare în judecată depusă împotriva BC

„Victoriabank” SA, Iunona Lungul, la 09 noiembrie 2016, administratorul

insolvabilității SRL „Prihojanin-M”, în proces de insolvabilitate- Oleg Muntean a

solicitat, în temeiul art. 104 lit. a),b), c) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, constatarea și declararea nulității contractului de fidejusiune nr. VG-371 din

17 iulie 2012 încheiat între SRL „Prihojanin-M” și BC „Victoriabank” SA și a

acordului adițional nr. 1 din 15 iulie 2014, invocând și prevederile art. 216 alin.(2),

218 alin.(1) Cod civil (f.d.2-4).

Prin hotărârea din 15 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

reprezentantului SRL „Prihojanin-M”, în proces de insolvabilitate și s-a repus în

termenul de prescripție extinctivă cererea de chemare în judecată; s-a admis cererea

de chemare în judecată depusă de depusă de administratorul insolvabilității SRL

„Prihojanin-M”, în proces de insolvabilitate- Oleg Muntean; s-a declarat nul

contractul de fidejusiune nr. VG-371 din 17 iulie 2012 și acordul adițional nr. 1 din

15 iulie 2014, încheiate între SRL „Prihojanin-M” și BC „Victoriabank” SA (f.d.46-

50).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanța de insolvabilitate prin interpretarea eronată a

normelor de drept în raport cu circumstanțele cauzei a concluzionat asupra

temeiniciei cererii de chemare în judecată depuse de administratorul insolvabilității

SRL „Prihojanin-M”, în proces de insolvabilitate- Oleg Muntean, concomitent

dispunând, de altfel, eronat repunerea în termenul de prescripție extinctivă la

depunerea cererii de chemare în judecată pe capătul de cerere privind nulitatea

contractului de fidejusiune din 17 iulie 2012.

În contextul dat, Colegiul precizează că prezenta cerere de chemare în judecată

a fost înaintată în temeiul art. 104 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Din sensul normei date, precitate supra, rezultă că la introducerea de către

administratorul în instanța de insolvabilitate a acțiunilor în vederea anulării actelor

juridice care afectează bunurile debitorului sunt stabilite anumite termene în

înaintarea acestora.

Pornind de la temeiurile invocate de administratorul insolvabilității la

înaintarea prezentei cereri de chemare în judecată și anume art. 104 lit. a), b), c) al

Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, Colegiul relevă că în sensul

dispozițiilor date se stabilește un termen de 3 ani, doar că începutul curgerii acestora

se calculează din diferite momente. Or, în sensul lit. a), se calculează pornind de la

ultimii 3 ani precedenți intentării procedurii de insolvabilitate, care a afectat

drepturile creditorilor; lit. b)- în ultimii 3 ani precedenți înaintării cererii

introductive, cu excepția actelor de îndeplinire a unor obligații morale sau actelor

pentru binele public (de sponsorizare), în care generozitatea donatorului este

proporțională patrimoniului său; lit. c)-tranzacțiile încheiate în ultimii 3 ani

precedenți înaintării cererii introductive, în care prestația debitorului este vădit mai

mare decât cea primită.

Din materialele cauzei rezultă că la 17 iulie 2012 între SRL „Prihojanin-M”, în

persoana directorului Iunona Lungul și BC „Victoriabank” SA a fost încheiat

contractul de fidejusiune nr. VG-371, prin care SRL „Prihojanin-M” și-a asumat

obligația de a răspunde solidar cu Iunona Lungul în fața BC „Victoriabank” SA

pentru onorarea obligațiilor stipulate în contractul de credit nr. V-370 din 17 iulie

6

2012, în sumă de 250000 lei, cu termenul de rambursare la 17 iulie 2014 (f.d.8-9).

Astfel din textul contractului se identifică expres data încheierii acestuia și

anume 17 iulie 2012, pe când procesul de insolvabilitate în privința SRL

„Prihojanin-M” a fost intentat la 15 septembrie 2016, conform hotărârii instanței de

insolvabilitate (f.d.5).

În această ordine de idei, Colegiul menționează că contractul respectiv nu cade

sub incidența art.104 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, deoarece

termenul de trei ani se referă la actele încheiate în perioada anterioară înaintării

cererii introductive –lit. b),c), care la caz a fost înaintată la 05 septembrie 2016 sau

anterior intentării procesului de insolvabilitate - lit. a), or, circumstanțele cauzei

denotă expres că acest contract nu a fost încheiat în aceste termene.

Colegiul apreciază ca fiind irelevantă constatarea instanței de insolvabilitate

precum că prin încheierea tranzacțiilor frauduloase, inclusiv și a acestei tranzacții

SRL „Prihojanin-M” a fost deposedată de activele sale și pe cale de consecință a

condus în mod inevitabil la insolvabilitate întreprinderii caracterizată atât prin

incapacitatea de plată, cât și imposibilitatea executării creanțelor în procesul de

insolvabilitate.

Or, prin tranzacții frauduloase chiar și în interpretarea instanței de

insolvabilitate, nu s-a indicat prin ce s-ar fi manifestat rea-credința la încheierea

acestuia și a cui drepturi sau ce lege a fost încălcată la încheierea contractului de

fidejusiune la 17 iulie 2012.

În contextul dat, Colegiul notează că însăși instanța de insolvabilitate constată

precum că SRL „Prihojanin-M” ar fi un agent economic care construiește blocuri

locative din contul mijloacelor financiare ale persoanelor fizice-investitori, însă

această circumstanță, chiar și în condițiile încheierii contractului contestat, nu poate

servi ca o confirmare în sensul că această ar fi o tranzacție încheiată conform art.

104 al Legii insolvabilității, deoarece suma pentru care s-a obligat în mod solidar cu

debitorul Iunona Lungul, SRL „Prihojanin-M” în calitate de fidejusor, constituie

265070, 00 lei (pct.1.2 din contract) și nu este de ignorat faptul că acest contract a

fost încheiat la 17 iulie 2012, iar la acel moment nu se punea în discuție posibilitatea

unei eventuale insolvențe. Or, debitorul SRL „Prihojanin-M” construind blocuri

locative, avea și o cifră de afaceri în acest sens care-i să permită desfășurarea unei

astfel de activități, chiar și în condițiile când blocurile locative sunt edificate din

contul investitorilor.

La acest capitol, Colegiul menționează răspunsul nr. 557 din 19 octombrie 2016

a ÎS „Camera Înregistrării de Stat” din care rezultă că SRL „Prihojanin-M” a fost

înregistrată la 09 octombrie 2006 (f.d.36-37), ceea ce denotă că până la încheierea

contractului de fidejusiune SRL „Prihojanin-M” avea deja aproximativ șase ani de

activitate.

De asemenea, Colegiul remarcă că termenele de trei ani prevăzute la art.104 al

Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, sunt termene de decădere și nu

trebuie confundate cu termenul de prescripție extinctivă. Caracteristic termenelor de

decădere este faptul că în interiorul lor titularul trebuie să-și exercite dreptul său

subiectiv printr-o dispoziție legală imperativă, să-și exercite acel drept, sub

sancțiunea stingerii dreptului respectiv. Aceste termene au ca efect pierderea

dreptului subiectiv și nu poate fi suspendat, întrerupt și este incompatibil cu noțiunea

de repunere în termen.

7

În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanța de insolvabilitate

contrar normelor de drept pertinente speței a dispus repunerea în termenul de

prescripție extinctivă la depunerea cererii de chemare în judecată pe capătul de

cerere privind nulitatea contractului de fidejusiune, deoarece termenul de 3 ani în

sensul art. 104 Legii insolvabilității este un termen de decădere și este incompatibil

cu noțiunea de repunere în termen ca în cazul prescripției extinctive.

Colegiul consideră eronată concluzia instanței de insolvabilitate precum că

actele juridice solicitate a fi anulate ar cădea sub incidența art. 104 lit.a),c) al Legii

insolvabilității, deoarece, în speță, nu a fost confirmat faptul că aceste ar fi acte

juridice frauduloase. Ori, instanța de insolvabilitate în constatarea sa, s-a axat pe

argumentele administratorului insolvabilității. Chiar și în condițiile încheierii

acestuia în favoarea altei persoane care ar fi obținut beneficii patrimoniale de către

o altă persoană și anume Iunona Lungul, Colegiul precizează că acest fapt nu a fost

probat, or, în contextul prevederilor art. 118 alin.(1) Cod de procedură civilă,

invocarea acestei circumstanțe, urma a fi dovedită prin probe pertinente și

concludente, deoarece însăși anexarea contractului de credit, din care ar rezulta și

scopul acestuia, nu determină caracterul fraudulos a contractului de fidejusiune.

Colegiul apreciază ca fiind relevant argumentul recurentului precum că BC

„Victoriabank” SA nu ar putea leza interesele creditorilor, la caz a persoanelor

fizice-investitori, deoarece ultimii sunt creditori garantați în sensul art. 50 alin.(2)

lit. c) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și în condițiile Legii

insolvabilității creditorii garantați au prioritate la stingerea creanțelor, pe când

creanța BC „Victoriabank” SA în baza contractului de fidejusiune nu intră în această

categorie.

Cu referire la supoziția instanței de insolvabilitate precum că în sensul art. 41

al Legii insolvabilității, masa debitoare este destinată doar stingerii creanțelor

creditorilor debitorului, Colegiul menționează că prin semnarea contractului de

fidejusiune și asumarea unor obligații pecuniare de către debitor, BC „Victoriabank”

SA devine la fel creditor al debitorului.

Colegiul consideră neîntemeiată ipoteza instanței de insolvabilitate precum că

prin semnarea la 15 iulie 2014 a Acordului Adițional nr. 1, prin care ar fi fost

prelungit până la data de 17 iulie 2016 termenul de valabilitate a contractului încheiat

în anul 2012, când deja debitorul devenise insolvabil și administratorul statutar

Iunona Lungul nu putea să nu cunoască despre situația financiară a întreprinderii la

semnarea contractului de fidejusiune în favoarea sa.

La acest aspect, Colegiul reține că prin Acordul Adițional nr. 1 la contractul

de fidejusiune nr. VG-371 din 17 iulie 2012, încheiat la 15 iulie 2014, a fost

modificat art.1.1 al Capitolului nr.1-obiectul contractului și anume fidejusorul SRL

„Prihojanin-M” și-a asumat obligația de a răspunde solidar cu Iunona Lungul în fața

BC „Victoriabank” SA pentru onorarea obligațiilor stipulate în contractul de credit

nr. V-370 din 17 iulie 2012, în sumă de 250000 lei, cu termenul de rambursare la 17

iulie 2016 (f.d.10).

În această ordine de idei, Colegiul precizează că acest acord adițional a fost

semnat de către directorul Nicolae Spatarel în numele SRL „Prihojanin-M”, care din

17 august 2012 devenise noul administrator al SRL „Prihojanin-M” și nicidecum de

Iunona Lungul, ceea ce rezultă din răspunsul ÎS „Camera Înregistrării de Stat”, iar

la 22 noiembrie 2013 au fost radiate din Registrul de stat datele administratorului

8

Iunona Lungu (f.d.36 verso).

În contextul dat nu pot fi reținute alegațiile instanței de insolvabilitate precum

că la semnarea contractului de fidejusiune (17 iulie 2012) Iunona Lungul ar fi

cunoscut situația financiară a întreprinderii, în condițiile când aceasta nu a mai

deținut funcția de administrator sau o altă funcție în cadrul SRL „Prihojanin-M” din

2013 de când au fost radiate datele acestea din Registrul de Stat al persoanelor

juridice, iar procesul de insolvabilitate în privința SRL „Prihojanin-M” a fost intentat

la 15 septembrie 2016, chiar și peste mai mult de doi ani de la încheierea acordului

adițional.

De asemenea, Colegiul apreciază ca fiind irelevante constatările instanței de

insolvabilitate precum că intrarea în incapacitate de plată și supraîndatorarea

debitorului ar fi ca rezultat al gestionării cu rea credință de către Iunona Lugul a

întreprinderii, deoarece aceasta a activat în funcția de administrator în perioada 05

martie 2010-17 august 2012 (înregistrat noul administrator Nicolai Spatarel).

Mai mult ca atât, în speță se contestă actele juridice încheiate, dar nicidecum

nu se examinează cauzele insolvabilității debitorului sau răspunderea subsidiară a

organelor de conducere ale acestuia.

În consecință, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge cererea de chemare

în judecată depusă de administratorul insolvabilității SRL „Prihojanin-M”, în proces

de insolvabilitate- Oleg Muntean împotriva BC „Victoriabank” SA, Iunona Lungul

privind constatarea nulității contractului de fidejusiune nr. VG-371 din 17 iulie 2012

încheiat între SRL „Prihojanin-M” și BC „Victoriabank” SA și a acordului adițional

nr. 1 din 15 iulie 2014, deoarece argumentele invocate de către administratorul

insolvabilității în susținerea poziției sale nu și-au găsit confirmare prin anumite

probe pertinente și concludente și au fost combătute prin cele menționate supra.

Or, instanța de insolvabilitate constatând temeinicia cererii de chemare în

judecată, cu atât mai mult repunând în termen pe capătul de cerere privind nulitatea

contractului de fidejusiune din 17 iulie 2012, a interpretat eronat normele de drept

aplicabile speței deduse judecății în raport cu circumstanțele cauzei.

Din considerentele menționate supra, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de BC „Victoriabank” SA și va casa hotărârea instanței de insolvabilitate

din 15 mai 2017 și va pronunța o nouă hotărâre de respingere a cererii de chemare

în judecată depusă de administratorul insolvabilității SRL „Prihojanin-M”, în proces

de insolvabilitate- Oleg Muntean împotriva BC „Victoriabank” SA, Iunona Lungul

privind constatarea nulității contractului de fidejusiune nr. VG-371 din 17 iulie 2012

încheiat între SRL „Prihojanin-M” și BC „Victoriabank” SA și a acordului adițional

nr. 1 din 15 iulie 2014.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, art. 445 alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe

Acțiuni.

Se casează hotărârea din 15 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

9

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de administratorul

insolvabilității Societății cu Răspundere Limitată „Prihojanin-M”, în proces de

insolvabilitate- Oleg Muntean împotriva Băncii Comerciale „Victoriabank”

Societate pe Acțiuni, Iunona Lungul cu privire la constatarea nulității contractului

de fidejusiune și a acordului adițional, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care:

-Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de administratorul

insolvabilității Societății cu Răspundere Limitată „Prihojanin-M”, în proces de

insolvabilitate- Oleg Muntean împotriva Băncii Comerciale „Victoriabank”

Societate pe Acțiuni, Iunona Lungul cu privire la constatarea nulității contractului

de fidejusiune și a acordului adițional.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Luiza Gafton

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

10