2rc-455/17 — Intentarea procesului de insolvabilitate

2rc-455/17 — Intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2rc-455/17

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

Jud. B.Bîrcă

D E C I Z I E

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Dima-

Holding” Societate cu Răspundere Limitată prin intermediul avocatului Brumă

Sorin,

în cadrul procesului de insolvabilitate al Întreprinderii cu Capital Străin

„Flexizor” Societate cu Răspundere Limitată, la cererea Întreprinderii cu Capital

Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repunerea în

termen a cererii de admitere a creanței,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2017, prin care a

fost respinsă cererea de repunere în termen a cererii de admitere a creanței,

c o n s t a t ă:

La 17 martie 2015 debitorul Întreprinderea cu Capital Străin „Flexizor”

Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere introductivă privind intentarea

procesului de insolvabilitate.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2015 s-a admis cererea

introductivă depusă de debitorul Întreprinderea cu Capital Străin „Flexizor”

Societate cu Răspundere Limitată, s-a constatat insolvabilitatea și s-a intentat

procesul de insolvabilitate față de aceasta. În calitate de administrator al procedurii

de insolvabilitate fiind desemnat administratorul autorizat Svetlana Cojocaru.

Totodată, s-a stabilit ședința de validare a creanțelor pe data de 10 iunie 2015.

La 08 iunie 2015 creditorul Întreprinderea cu Capital Străin „Dima-Holding”

Societate cu Răspundere Limitată a înaintat cerere de validare a creanțelor, solicitând

1

repunerea în termen și validarea creanței în sumă de 202 638,10 lei și în sumă de 12

603, 00 Euro.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015 s-a respins

cererea creditorului Întreprinderea cu Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu

Răspundere Limitată privind repunerea în termen a cererii de admitere a creanței,

acesta fiind restituită fără examinare. Încheierea în cauză fiind în vigoare.

La data de 18 aprilie 2016, creditorul Întreprinderea cu Capital Străin „Dima-

Holding” Societate cu Răspundere Limitată a înaintat repetat cerere de validare a

creanțelor în sumă de 202 638,10 lei ca creanță garantată, invocând că, prin Decizia

Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, a fost respins apelul administratorului

insolvabilității Întreprinderea cu Capital Străin „Flexizor” Societate cu Răspundere

Limitată - Cojocaru Svetlana.

S-a menținut hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 10 iulie 2015

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea cu

Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Întreprinderii cu Capital Străin „Flexizor” Societate cu Răspundere Limitată privind

încasarea datoriei în sumă totală de 202 638,59 lei.

Astfel, indică că, hotărârea judecătorească a confirmat creanța Întreprinderii

cu Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată față de

Întreprinderea cu Capital Străin „Flexizor” Societate cu Răspundere Limitată.

În scopul garantării executării obligațiilor asumate prin contractul de

antrepriză nr. DH-18/09 din 18 septembrie 2009 între cele două entități a fost

încheiate două contracte de gaj.

La data de 19 octombrie 2016 Întreprinderea cu Capital Străin „Dima-Holding”

Societate cu Răspundere Limitată înaintează cerere repetată privind validarea

creanțelor în aceiași sumă solicitând repunerea în termen. Totodată, menționând că

în baza încheierii Curții Supreme de Justiție din 28 septembrie 2016 a fost respins

recursul administratorului insolvabilității Întreprinderii cu Capital Străin „Flexizor”

Societate cu Răspundere Limitată, ca inadmisibil.

Pe parcursul examinării cererii de validare a creanțelor Întreprinderea cu

Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată a înaintat cerere

de concretizare a cerințelor solicitând repunerea în termen a cererii de validare a

creanțelor în sumă de 202 638,10 lei, înaintate la data de 18 aprilie 2016 și 19

octombrie 2016.

În motivarea cererii de repunere în termen a relatat că, prin cererea din 08 iunie

2015 a cerut repunerea în termen și validarea creanței în sumă de 202 638,10 lei

precum și în sumă de 12 603,00 euro, însă prin încheierea din 29 octombrie 2015

instanța a respins cererea de repunere în termen, restituind cererea fără examinare.

2

Menționează că, sumele solicitate în cererea din 08 iunie 2015 sunt sume ce

reies din hotărârea judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 10 iulie 2015 prin care

s-a dispus încasarea acestora din contul debitorului.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2017 s-a respins cererea

Întreprinderii cu Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată

privind repunerea în termen a cererii de admitere a creanței și s-a restituit fără

examinare.

La 03 mai 2017 Întreprinderea cu Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu

Răspundere Limitată reprezentată de avocatul Brumă Sorin a depus cerere de recurs

nemotivată împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2017,

solicitând admiterea acestuia și casarea încheierii recurate.

La 23 iunie 2017, recurentul a depus cerere de recurs motivat, indicând că,

instanța de insolvabilitate la emiterea încheierii contestate nu a indicat legătura

normelor citate cu circumstanțele și probele din speța dată, fapt ce demonstrează că

instanța de insolvabilitate nu a examinat obiectiv și sub toate aspectele cauza, prin

ce a fost admisă o eroare.

Totodată menționează că, motivația încheierii contestate poartă un caracter

general, care este bazată doar pe poziția Întreprinderii cu Capital Străin „Flexizor”

Societate cu Răspundere Limitată și în cadrul căreia lipsește argumentarea instanței

în ceea ce ține de respingerea probelor și motivelor prezentate de Întreprinderea cu

Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată, ceea ce justifică

faptul că instanța de insolvabilitate a încălcat prevederile art.241 CPC.

Susține că potrivit art. 26 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, în cel mult 10 zile lucrătoare de după desemnare, administratorul provizoriu

trimite notificări tuturor creditorilor din evidența contabilă, prezentată de debitor în

conformitate cu art. 27 alin. (3), pentru înaintarea creanțelor certe și exigibile asupra

patrimoniului debitorului și prezentarea unei referințe asupra cererii introductive.

Iar, potrivit art. 29 alin. (1) din aceiași lege, creanțele față de patrimoniul

debitorului vor fi înregistrate de administratorul provizoriu într-un tabel preliminar

al creanțelor în funcție de datele evidenței contabile a debitorului.

Astfel, consideră că administratorul insolvabilității era obligat să includă

creanța Întreprinderii cu Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere

Limitată în tabelul definitiv al creanțelor, în calitate de creditor garantat.

Întreprinderea cu Capital Străin „Flexizor” Societate cu Răspundere Limitată

și-a valorificat dreptul de a depune referință asupra recursului declarat de

Întreprinderea cu Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată,

solicitând respingerea acestuia cu menținerea încheierii instanței de isolvabilitate.

În conformitate cu art. 356 Codul de procedură civilă, cererea de declarare a

insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din acest cod, cu

excepțiile și completările stabilite în legislația insolvabilității.

3

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Art. 1 alin. (4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, statuează că,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în

termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute

expres de prezenta lege.

Verificând legalitatea încheierii atacate, Colegiul consideră recursul

neîntemeiat și care urmează a fi respins, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Astfel, din actele cauzei rezultă că, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din

07 aprilie 2015, în baza Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, a fost intentat

procesul de insolvabilitate față de Întreprinderea cu Capital Străin „Flexizor”

Societate cu Răspundere Limitată, fiind numit în calitate de administrator al

insolvabilității, administratorul autorizat Svetlana Cojocaru.

La fel, prin hotărîrea enunțată s-a stabilit termenul de înregistrare a cererilor de

admitere a creanțelor pînă la 21 mai 2015.

Totodată, s-a stabilit ședința de validarea creanțelor pentru data de 18 iunie

2015, ora 10:00 în incința Curții de Apel Chișinău, mun. Chișinău, str. Teilor, 4.

La 21 mai 2015, Întreprinderea cu Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu

Răspundere Limitată a înaintat cererea de validare a creanțelor în mărime de 15

971,50 lei, cu înscrierea lor în tabelul de creanță( f.d 4-5).

În tabelul definitiv al creanțelor din 05 iunie 2015 Întreprinderea cu Capital

Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată a fost inclus cu creanța

,,0” (f.d.21)

Ulterior, la 08 iunie 2015 Întreprinderea cu Capital Străin „Dima-Holding”

Societate cu Răspundere Limitată a înaintat cererea de validare a creanțelor în

mărime de 202 638,10 lei și 12 603 Euro, totodată solicitând și repunerea în termen

(f.d.22-23).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015 s-a respins

cererea Întreprinderii cu Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere

Limitată privind repunerea în termen a cererii de validare a creanței în mărime de

202 638,10 lei și 12 603 Euro. Cererea fiind restituită cu toate anexele depuse (f.d.

67-69).

4

Apoi, la 18 aprilie 2016 creditorul Întreprinderii cu Capital Străin „Dima-

Holding” Societate cu Răspundere Limitată a înaintat cerere de repunere în termenul

de validare a creanțelor față de Întreprinderea cu Capital Străin „Flexizor” Societate

cu Răspundere Limitată, recunoașterea societății în calitate de creditor garantat și

validarea creanței în sumă de 202 638,10 lei (f.d. 70-72).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2017 s-a respins cererea

Întreprinderii cu Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată

privind repunerea în termen a cererii de admitere a creanței și s-a restituit fără

examinare.

Instanța de recurs reține că, la adoptarea soluției, instanța de insolvabilitate

corect a concluzionat că, creanța Întreprinderii cu Capital Străin „Dima-Holding”

Societate cu Răspundere Limitată a fost înaintată spre validare tardiv.

Or, potrivit materialelor cauzei se constată cu certitudine că, la 21 mai 2015,

Întreprinderea cu Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată

a înaintat cererea de validare a creanțelor în mărime de 15 971,50 lei, însă în tabelul

definitiv din 07 aprilie 2015 aceasta a fost inclusă cu creanța ,,0”. Ca urmare,

recurentul nu a înainta careva obiecții sau contestații în privința neincluderii creanței

în mărime de 15 971,50 lei în tabelul definitiv din 07 aprilie 2015 a debitorului.

Tot în această ordine de idei, se reiterează și faptul că, prin încheierea Curții de

Apel Chișinău din 29 octombrie 2015 s-a respins cererea Întreprinderii cu Capital

Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată privind repunerea în

termen a cererii de validare a creanței în mărime de 202 638,10 lei și 12 603 Euro.

Cererea fiind restituită cu toate anexele depuse, însă, ultimul la fel nu a contestat-o

cu recurs. Încheierea dată fiind în vigoare.

La fel, Colegiul a reținut că, prin cererea Întreprinderii cu Capital Străin

„Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată depusă la 18 aprilie 2016 solicită

repetat repunerea în termen a cererii de validare a creanței în mărime de 202 638,10

lei. Ca temei indicând că, a depus cererea dată deja după s-a emis încheierea Curții

Supreme de Justiției din 28 septembrie 2016 prin care a fost menținută decizia Curții

de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 și hotărîrea instanței de fond din 10 iulie 2015

prin care s-a admis cererea de chemare în judecată depusă împotriva debitorului și

s-a încasat din contul ultimului datoria în mărime de 196736,49 lei și cheltuieli de

judecată în mărime de 5902,10 lei , în total suma de 202638,59 lei.

Raportând la caz constatările relatate în coroborare cu normele de drept

enunțate, Colegiu precizează faptul că obținerea hotărârii Judecătoriei Râșcani mun.

Chișinău din 10 iulie 2015 privind încasarea datoriei nu servește drept temei de

repunere în termen a cererii de înaintare a creanțelor.

Tot în această ordine de idei, Colegiu a reiterat faptul că, la materialele cauzei

lipsesc careva probe justificative ce ar demonstra temeiul pentru care ultimul nu

a respectat procedura legală și nu a depus cerere de validare a creanțelor, potrivit

5

prevederilor legale în vigoare la momentul intentării procesului de insolvabilitate

față de Întreprinderea cu Capital Străin „Flexizor” Societate cu Răspundere Limitată,

la suma și gradul corespunzător pretins.

Or, cererea de admitere a creanțelor reprezintă în sine o cerere prin care

pretinsul creditor al debitorului insolvabil își înaintează în instanța de insolvabilitate

creanțele sale, pentru includerea în tabelul definitiv al creanțelor, cu scopul de a

participa la procedura colectivă de satisfacere a creanțelor, aplicând instrumentele și

drepturile acordate de această lege.

Cererea de admitere a creanțelor are același regim juridic ca și cererea de

chemare în judecată. La cerere se anexează documentele justificative din care

izvorăsc creanțele și actele de constituire de garanții.

Având în vedere că înaintarea creanțelor față de debitorul insolvabil nu

presupune intentarea unei acțiuni civile de către fiecare creditor în parte împotriva

debitorului, ci prezentarea creanțelor sale certe pentru verificare de către

administratorul insolvabilității și includerea în registrul creditorilor, materializat prin

Tabelul denitiv al creanțelor.

Este evident că pentru confirmarea creanțelor sale creditorul urmează să

anexeze la cererea de admitere a creanțelor probele justificative ce confirmă creanța

sau actele care au servit temei de apariție a obligației debitorului.

În cazul în care creditorul pretinde că creanța deținută dispune și de un drept de

preferință sau de garanție, acesta urmează să specifice în cerere expres atât dreptul

de garanție deținut, temeiul apariției acestuia, cât și bunurile asupra căror se răsfrînge

garanția sau preferința.

Cererile de admitere a creanțelor se depun în instanța de insolvabilitate în

termenul stabilit prin hotărîrea instanței privind deschiderea procedurii de

insolvabilitate.

Potrivit art. 34 alin.(5) al Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012,

dispozitivul hotărârii de deschidere a procedurii, trebuie să conțină notificarea

intentării procedurii de insolvabilitate care va cuprinde termenul-limită de

înregistrare a cererii de admitere a creanțelor, în vederea întocmirii tabelului

definitiv, care va fi de pînă la 45 de zile calendaristice de la data intentării procedurii,

precum și un apel special adresat creditorilor garantați de a preciza neîntârziat

bunurile asupra cărora dețin un drept de preferință.

Termenul de 45 zile, prevăzut de Legea insolvabilității, este un termen-limită,

adică maxim, care urmează a fi stabilit prin hotărârea instanței de insolvabilitate, în

interiorul căruia creditorii sunt în drept de a depune în instanța de judecată cererile

de admitere a creanțelor față de debitor cu anexarea tuturor probelor ce confirmă

creanța pretinsă.

Legea nu stabilește un termen minim care urmează a fi acordat creditorilor, de

către instanța de insolvabilitate, pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor,

6

însă este evident că acest termen urmează să fie unul rezonabil, suficient ca

dispozitivul hotărârii privind deschiderea procedurii de insolvabilitate sau de

faliment simplificat să fie publicat în Monitorul Oficial al RM, să fie adus la

cunoștința publicului și, respectiv, ca cei interesați să-și înainteze creanțele sale față

de debitor.

În cazul în care, din motive întemeiate, pretinsul creditor a omis termenul de

înaintare a creanțelor în instanța de insolvabilitate, acesta este în drept de a solicita

instanței de a-i repune în termen cererea depusă tardiv, prezentând concomitent și

argumentele, probele ce confirmă motivele de repunere în termen.

Articolul 145 alin.(2) al Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012,

stabilește motivele exhaustive care pot servi temei de repunere în termen a cererii de

înaintare a creanțelor, și anume:

a) existența unor circumstanțe legate de persoana creditorului;

b) existența unor circumstanțe legate de obiectul creanței;

c) nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului.

Totodată se remarcă faptul că, fiind depusă tardiv o cerere de admitere a

creanțelor, urmează a fi respectate prevederile art.116 CPC, potrivit căruia creditorul

care a omis termenul este obligat să solicite repunerea în termen și să invoce

temeiurile de repunere odată cu depunerea în instanța de insolvabilitate a cererii de

admitere a creanțelor.

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Astfel, chiar dacă pretinsul creditor solicită repunerea în termen și prezintă

probe ce confirmă omiterea întemeiată a termenului de procedură nominalizat,

repunerea în termen urmează a fi respinsă dacă de la momentul când creditorul a

aflat despre intentarea procesului de insolvabilitate față de debitor și până la data

depunerii în instanță a cererii de admitere a creanței împreună cu cererea de repunere

în termen au expirat 30 de zile.

Tot aici, Colegiu relevă că, creditorii care își înaintează creanța după expirarea

termenului prevăzut la alin.(2), dar în toate cazurile nu mai târziu de data încetării

procesului de insolvabilitate, pot pretinde la satisfacerea creanțelor doar conform

art.141. Prevederile prezentului articol se aplică și față de creanțele întemeiate pe

hotărâri judecătorești irevocabile sau pe titluri executorii.

Astfel, instanța de insolvabilitate corect a reținut că conform normelor legale,

creditorul urma să depună în instanță cerere de validare a creanțelor, or, în lipsa

acesteia, lipsește și temeiul legal pentru includerea creanței în tabel.

Totodată, s-a menționat că nu ține de obligația administratorului

insolvabilității, remiterea notificărilor către creditor, publicarea hotărârii în

7

Monitorul Oficial, prin prisma prevederilor art. 44-45 din Legea insolvabilității nr.

149 din 29.06.2012, fiind considerată notificare.

Raportând la caz constatările relatate în coroborare cu normele de drept

enunțate și criticile formulate în recurs, Colegiul conchide că, încheierea recurată a

fost adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care urmau a fi aplicate

la soluționarea chestiunii supuse examinării și este bazată pe aprecierea corectă și

completă a tuturor probelor și circumstanțelor cauzei, motiv pentru care recursul este

considerat întemeiat.

Totodată, Colegiul reține că instanța de insolvabilitate în prezenta speță corect

a stabilit că, cerința recurentului cu privire la repunere în termen a cererii de validare

a creanței este neîntemeiată, deoarece nu a invocat nici un temei justificat omiterii

termenului de depunere a cererii de validare a creanței.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție a concluzionat de a respinge recursul

declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu

Răspundere Limitată, cu menținerea încheierii Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie

2017.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către avocatul Brumă Sorin, în interesele

Întreprinderii cu Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2017, în procedura

de insolvabilitate față de Întreprinderea cu Capital Străin „Flexizor” Societate cu

Răspundere Limitată, privind examinarea cererii creditorului Întreprinderea cu

Capital Străin „Dima-Holding” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la

repunerea în termen a cererii de admitere a creanței,

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței judecător: Tatiana Vieru

Judecători:

Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

8