2ra-1348/17 — recunoașterea pîrîților responsabili de descrminare în că,pul muncii, interzicerea încălcării drepturilor

2ra-1348/17 — recunoașterea pîrîților responsabili de descrminare în că,pul muncii, interzicerea încălcării drepturilor (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: V. Chiselița dosarul nr. 2ra-1348/17

(Judecătoria Buiucani mun. Chișinău)

instanța de apel: A. Panov, M. Anton, N. Simciuc

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Gladii Feodor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gladii Feodor

împotriva Parlamentului Republicii Moldova, Președintelui Parlamentului

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul Concurenței, cu privire la

recunoașterea pîrîților responsabili de discriminare și hărțuire în cîmpul muncii,

interzicerea încălcării drepturilor, restabilirea situației anterioare încălcării

drepturilor, încasarea venitului ratat și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Gladii Feodor și menținută hotărîrea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 10 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 11.07.2014 Gladii Feodor s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Parlamentului Republicii Moldova, Președintelui Parlamentului

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Consiliul Concurenței, solicitând

recunoașterea pîrîților responsabili de discriminarea reclamantului și hărțuire în

câmpul muncii, restabilirea situației anterioară încălcării drepturilor; încasarea din

contul pîrîților a prejudiciului material în echivalentul a 12 salarii de funcție de

vicepreședinte de Plen al Consiliului Concurenței și a prejudiciului moral în sumă

de 300 000 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că dînsul este discriminat de pîrîți

pe criterii de opinie și pe criterii politice, pe motiv că nu este membru în unul din

partidele din Coaliția Pro Europeană.

În acest sens, menționează că pîrîții nu au asigurat egalitatea de șanse, nu au

executat prevederile art.42 alin. (3) din Legea concurenței și au exclus dreptul său la

muncă prin două mandate consecutive în Consiliul Concurenței. Mai mult,

Președintele Parlamentului a tratat diferit doi angajați, membri ai Plenului

Consiliului Concurenței, cu aceleași șanse la angajare.

Pîrîții au exclus dreptul lui de a participa la concurs conform art. 6 alin. (4)

din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

Menționează reclamantul că este neîntemeiat refuzat de pârați în reîncadrarea

la un loc de muncă echivalent în modul prevăzut de art.18 alin. (2), art. 17 alin. (3)

din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, nu-i

achită indemnizația egală cu un salariu în modul stabilit de prevederile art.17 alin.

(3) din legea menționată supra.

Relevă reclamantul că conform Hotărârii Parlamentului „Cu privire la

măsurile de organizare a Agenției Naționale pentru Protecția Concurenței” nr. 21

din 16.02.2007, Parlamentul a hotărât: Cărare Viorica se numește în funcția de

director general al Agenției Naționale pentru Protecția Concurenței pe un termen de

5 ani. Echim Ion și Gladii Feodor se numesc în funcțiile de adjuncți ai directorului

general al Agenției Naționale pentru Protecția Concurenței pe un termen de 5 ani.

La data de 16.02.2012 expiră termenul mandatului și din inacțiunea

Parlamentului dînsul este obligat să continue activitatea.

La data de 30.06.2012 a primit Diploma de onoare de la Președintele

Parlamentului - M. Lupu. Ulterior, la 14.09.2012, Agenția Națională pentru

Protecția Concurenței se reorganizează în Consiliul Concurenței.

Conform art. 93 alin. (4) din Legea concurenței, directorul general al

Agenției Naționale pentru Protecția Concurenței și cei doi adjuncți ai acestuia,

numiți în funcție în condițiile Legii nr. 1103 din 30 iunie 2000 cu privire la protecția

concurenței, vor exercita funcția de președinte și, respectiv, de vicepreședinți ai

Plenului Consiliului Concurenței până la desemnarea componenței Plenului

Consiliului Concurenței în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea concurenței, Plenul Consiliului

Concurenței este compus din 5 membri, inclusiv un președinte și doi vicepreședinți,

care sunt, respectiv, președinte și vicepreședinți ai Consiliului Concurenței. Pentru

ca componența Plenului Consiliului Concurenței să fie în conformitate cu

prevederile prezentei legi, urma să fie selectați prin concurs și numiți încă doi

membri de Plen. Conform art. 6 alin.(4) din Legea nr. 199 „Cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică”, funcțiile de demnitate publică din

cadrul Plenului Consiliului Concurenței se ocupa prin numire cu organizarea unui

concurs.

La 14.09.2012, în baza art. 93 alin. (4) din Legea concurenței, dînsul, în

comun cu I. Echim și V. Cărare, au fost transferați de Parlament la funcțiile de

vicepreședinți și președinte ai Plenului Consiliului Concurenței.

Conform art. 42 alin. (4) din Legea concurenței el, precum și I. Echim și V.

Cărare, au dreptul la două mandate consecutive.

Conform art. 42 alin. (4), prin prisma art. 42 alin.(l) din Legea concurenței și

art.6 alin. (4) din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate

publică, Președintele Parlamentului urma să propună Parlamentului și să asigure

accesul lui și a Vioricăi Cărare la două mandate consecutive în Consiliul

Concurenței, or, prin prisma art. 6 alin. (4) din Legea susmenționată, la expirarea

mandatului reclamantul are dreptul de a participa la concurs pentru a deține un alt

mandat sau pentru a avansa la funcția de președinte al Consiliului Concurenței, iar

în caz că accesul la următorul mandat nu este posibil, conform art. 18 alin. (2) din

această lege, lui îi este garantat serviciul precedent sau echivalentul. Odată cu

2

intrarea în vigoare a Legii Concurenței, membrii Plenului Consiliului Concurenței

trebuie să corespundă anumitor cerințe și restricții, și anume: art. 42 alin. (3) din

Legea concurenței, fiecare membru al Plenului Consiliului Concurenței are dreptul

la două mandate consecutive; art.42 alin. (5) prevede că, în funcția de membru al

Plenului Consiliului Concurenței poate fi numită persoana care deține cetățenia

Republicii Moldova, are studii superioare, competență profesională, o bună

reputație.

Art. 42 alin. (8) prevede că, membri Plenului Consiliului Concurenței nu pot

face parte din partide sau formațiuni politice.

A mai menționat reclamantul că art. 42 alin. (3) din Legea concurenței îi

acordă dreptul lui, vicepreședinte de Plen al Consiliului Concurenței, să fie atras de

Președintele Parlamentului și să participe ca candidat la procesul de selecție și

alegere a membrilor Plenului Consiliului Concurenței propuși Parlamentului pentru

numire.

Astfel, reclamantul considerând că corespunde tuturor cerințelor legale de a fi

angajat în Consiliului Concurenței, și anume: are dreptul garantat de art. 42 alin. (3)

din Legea concurenței la două mandate consecutive; are buna reputație și dreptul

suplimentar garantate de art.1, 6, 13 lit. j) din Legea cu privire la veteran; este

apolitic în baza Legii concurenței; are dreptul de a participa la concurs care se

organizează obligatoriu conform art. 6 alin.(4) din Legea cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, pentru ocuparea funcțiilor de demnitate

publică din cadrul Plenului Consiliului Concurenței, de la 14.09.2012 lucrează cu

bună credință și așteaptă începerea procesului de selecție și alegere a celor mai buni

candidați pentru a fi propuși Parlamentului în vederea numirii în calitate de:

președinte al Plenului Consiliului Concurenței, vicepreședinte de Plen al Consiliului

Concurenței și membru de Plen al Consiliului Concurenței.

Mai mult, prin prisma art.42 alin. (3) din Legea concurenței, a avut dreptul să

pretindă și la funcția de președinte al Plenului Consiliului Concurențe. Însă, la data

de 11.07.2013, și respectiv, la 25.09.2013, sub presiunea acordului politic, fără

concurs public, contrar art. 6 alin. (4) din Legea cu privire la statutul persoanelor cu

funcții de demnitate publică, contrar dreptului său garantat în art. 42 alin. (3) din

Legea concurenței, apar voințele Președintelui Parlamentului de selectare a

candidaților la funcția de membru al Consiliului Concurenței în formă de propuneri:

PP nr.14 din 11.07.2013 și PP nr.19 din 25.09.2013.

Lipsa concursului public de selectare a candidaților este un instrument al

discriminării și violării drepturilor constituționale ale cetățenilor, violarea

drepturilor la informație, violarea dreptului de a participa nemijlocit la

administrarea treburilor publice, dreptul la libera alegere a muncii.

Invocă reclamantul că prin propunerile PP nr.14 din 11.07.2013 și PP nr.19

din 25.09.2013, Președintele Parlamentului, contrar art. 42 alin. (3) din Legea

concurenței, art.7 alin.(l), alin.(2) lit. b), f), g), alin. (3) lit. b) din Legea cu privire la

asigurarea egalității, a exclus candidatura sa, cu efect de limitare în angajare în

câmpul muncii, promovează preferința în favoarea altei persoane membri în

Partidele din Coaliția Pro Europeană.

3

Reclamantul, vicepreședinte de Plen al Consiliului Concurenței, pe motiv că

nu este membru în Partidele din Coaliția Pro Europeană, prin excludere de la

procesul de selectare și numire la funcțiile de demnitate publică, este refuzat de

pîrîți de a fi angajat.

Președintele Parlamentului exclude dreptul acestuia la două mandate

consecutive, în aceleași circumstanțe, în raport cu colega sa, V. Cărare,

comportamentul Președintelui Parlamentului este diametral opus și respectă dreptul

acesteia la două mandate consecutive.

Relevă reclamantul că, conform propunerilor Președintelui Parlamentului PP

nr.14 din 11.07.2013 și PP nr.19 din 25.09.2013, discriminarea sa continuată în

Parlamentul Republicii Moldova la adoptarea Hotărârii Parlamentului privind

numirea în funcție a membrilor Plenului Consiliului Concurenței nr.179 din

12.07.2013, prin care Parlamentul a hotîrît: Viorica Cărare se numește în funcția de

președinte al Plenului Consiliului Concurenței, Guțu Emil și Cibotaru Mihail se

numesc în funcția de vicepreședinte al Plenului Consiliului Concurenței, Maxim Ion

se numește în funcția de membru al Plenului Consiliului Concurenței.

Prin Hotărîrea Parlamentului privind numirea în funcție a unui membru al

Plenului Consiliului Concurenței nr. 220 din 27.09.2013, Parlamentul a hotărât:

Guțuțui Veaceslav se numește în funcția de membru al Plenului Consiliului

Concurenței. Președintele Parlamentului nu a propus, iar Parlamentul nu a adoptat,

careva hotărâri referitor la candidatul Feodor Gladii. Pîrîții nu au consultat voința

sa, la două mandate consecutive, care rezultă din art. 42 alin. (3) Legea concurenței.

Astfel, în raport cu dînsul, pîrîții încalcă prevederile art. 5 lit. g), art. 8 alin. (1),

art.1 alin. (2) lit. f1) din Codul Muncii și principiile de bază ale reglementării

raporturilor de muncă și a altor raporturi legate nemijlocit de acestea, principii ce

reies din normele dreptului internațional și din cele ale Constituției Republicii

Moldova, asigurarea egalității salariaților.

În final, invocă reclamantul că pîrîții nu au asigurat egalitatea de șanse și de

tratament tuturor persoanelor la angajare potrivit profesiei, la orientare și formare

profesională, la promovare în serviciu, fără nici un fel de discriminare; egalitatea

salariatului, fără nici o discriminare, la avansare în serviciu, luându-se în

considerare productivitatea muncii, calificarea și vechimii în muncă în specialitate,

precum și la formare profesională, reciclare și perfecționare. De la data de

12.07.2013 el, tacit devine ex-vicepreședinte de Plen al Consiliului Concurenței sub

restricțiile impuse de lista persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes

politic sau public deosebit, care sânt exceptate de la adresarea în instanța de

contencios administrativ.

Susține, că Președintele Parlamentului Republicii Moldova nu i-a răspuns la

cererile din 24.03.2014 și din 13.11.2013 referitor la încetarea discriminării și

prezentarea informației. Mai mult, pîrîții ignoră problema achitării lui a

indemnizației egală cu un salariu în modul stabilit de art. 17 alin.(3) din Legea cu

privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

Prin acțiunile pârâților i-a fost cauzat prejudiciu moral, fiindu-i lezată

demnitatea, a oprit creșterea profesională, i-a fost știrbită imaginea, a fost plasat în

stare de incertitudine pe lungă durată, i-a fost provocat sentimentul de stres și

4

neliniște pe motiv că dînsul nu este subiect al preferinței în partajările politice a

funcțiilor publice, inclusiv, funcțiilor de membri Consiliului Concurenței.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 octombrie 2016

acțiunea a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Feodor Gladii a declarat apel

împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd casarea hotărîrii apelate și emiterea

unei noi hotărîri prin care a admite acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2017 a fost respins

apelul declarat de Gladii Feodor și menținută hotărîrea primei instanțe.

În susținerea concluziilor sale instanța de apel a menționat că organizarea

concursului de numire a noilor membri al Plenului Consiliului Concurenței a avut

loc în temeiul prevăzut de Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-

XIII din 02 aprilie 1996 și Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012.

Instanța de apel a invocat că faptul că apelantul nu a fost propus pentru

numirea în funcțiile de președinte, vicepreședinte sau membru al Plenului

Consiliului Concurenței nu poate fi considerat ca fapte de discriminare și hărțuire a

acestuia în câmpul muncii.

În concluzie, instanța de apel a apreciat cerințele apelantului-reclamant de

discriminare și hărțuirea lui în câmpul muncii, de interzicere a încălcării în

continuare a drepturilor, de restabilire a situației anterioare încălcării drepturilor și

încasării venitului ratat și a prejudiciului moral în sumă de 500 000, ca fiind

neîntemeiate și lipsite de substanță de drept și de fond.

La data de 18 mai 2017 Feodor Gladii a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi

hotărîri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a legii de către

instanța de apel.

Susține că instanța de apel, nerespectînd în mod deliberat legea, fără să se

pronunțe asupra tuturor motivelor și actelor normative invocate în cererea de apel,

fără promovarea unei egalități depline și efective între el și alți cetățeni ai statului ,

eronat a considerat că intimații nu au știrbit egalitatea de posibilități, de tratament în

materie de ocuparea forței de muncă și de exercitare a profesiei, eronat a considerat

că acțiunile și inacțiunile intimaților: de refuz în acces la informație și concurs, de

eliberare tacit-discriminatorie a lui din cîmpunl muncii, de reținerii salariale, de

refuz la reangajare, nu există componența discriminării și hărțuirii în cîmpul muncii

pe criterii de opinii.

Instanța de apel a judecat apelul, fără a se expune asupra criteriilor invocate

de apelant – opiniile de neapartenență politică și celorlalte criterii similare.

După recurent, instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele pricinii.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare nu au dat careva aprecieri reținerilor

discriminatorii ale plăților salariale ale recurentului din cauza dublei angajări și

nealocări de către Parlament a surselor financiare Consiliului Concurenței. Instanța

de apel nu a identificat norma legală care ar permite intimaților să rețină și să

5

condiționeze achitarea salariului cu prezentarea carnetului de muncă în original. La

fel, nu a dat apreciere la toate probele administrate.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

recurentului copia deciziei integrale. Din materialele dosarului se atestă că

recurentul la data de 03 aprilie 2017 a primit copia deciziei instanței de apel. Astfel,

recursul declarat la 18 mai 2017 este depus în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Feodor Gladii în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Feodor Gladii nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

6

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Feodor Gladii.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Feodor Gladii se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

7