2ra-2400/16 — restabilirea termenului de înaintare a cererii de chemare în judecată ș.a.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- restabilirea termenului de înaintare a cererii de chemare în judecată ş.a.
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-2400/16 — restabilirea termenului de înaintare a cererii de chemare în judecată ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: V. Clima dosarul nr. 2ra-2400/16
instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac
Î N C H E I E R E
27 octombrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă
Judecătorii - Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Prus
Alexandru,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Prus Alexandru
împotriva Guvernului Republicii Moldova, Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău și Curții
de Apel Chișinău cu privire la repunerea în termen a acțiunii, constatarea încălcării de
către Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău și Curtea de Apel Chișinău a drepturilor
reclamantului la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a
cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, prin
promovarea discriminării reclamantului pe baza criteriilor de limbă, avere și origine
socială; instituirea interdicției Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău și Curții de Apel
Chișinău în continuitatea încălcării drepturilor reclamantului prin promovarea oricărei
forme de discriminare; declararea nulității scrisorii președintelui Judecătoriei Buiucani,
mun. Chișinău pe marginea cererii de recuzare judecătorului din 07 februarie 2014, ca
fiind emisă prin promovarea discriminării reclamantului pe baza criteriilor de limbă,
avere și origine socială; declararea nulității actelor judecătoriei Buiucani mun. Chișinău,
emise de un complet ilegal de judecată și a încheierilor judecătorești din 16 decembrie
2013, din 18 ianuarie 2014 și din 10 februarie 2014, ca fiind emise cu încălcarea
drepturilor reclamantului, prin promovarea discriminării lui pe baza criteriilor de limbă,
avere și origine socială; declararea nulității parțiale a deciziei Curții de Apel Chișinău din
17 aprilie 2014, în partea nerecunoașterii pe criterii de discriminare a dreptului
reclamantului ca persoană patrimonial și social vulnerabilă de a depune cererea în
instanță cu anexarea înscrisurilor fără certificare notarială sau avocațială, precum și a le
depune fără recurgerea la reprezentarea avocațială, în partea nerecunoașterii dreptului
reclamantului la intentarea acțiunii în limba rusă, în partea neexaminării cererii sale de
recurs sub aspectul recuzării formulate judecătorului, în partea refuzului în casare a
tuturor încheierilor Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău emise în perioada 16 decembrie
1
2013 - 10 februarie 2014 și în partea refuzului în restituirea pricinii în prima instanță
pentru examinarea cererii de recuzare a judecătorului; dispunerea restabilirii situației
existente de până la încălcarea drepturilor reclamantului prin promovarea discriminării,
pe baza criteriilor de limbă, avere origine socială, prin stabilirea unui termen de 30 zile
de remediere, cu obligarea Guvernului Republicii Moldova de a întreprindere acțiunile
legale ce ar obliga Curtea de Apel Chișinău să anuleze decizia sa din 17 aprilie 2014 și să
emită o nouă soluție prin care să admită clauzele divergente emise pe criterii de
discriminare a reclamantului, să constate ilegalitatea completului de judecată al
Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, ținînd cont de nesoluționarea cererii de recuzare, să
anuleze toate încheierile Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău emise în perioada 16
decembrie 2013 - 10 februarie 2014 de completul format ilegal și care a admis încălcarea
drepturilor reclamantului, promovarea discriminării pe criterii de limbă, avere și origine
socială, să emită încheiere interlocutorie pe faptul influenței necorespunzătoare exercitate
de președintele Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău asupra judecătorului la etapa
intentării cererii de chemare în judecată depusă de reclamant la 09 decembrie 2013,
precum și de a obliga Judecătoria Buiucani mun. Chișinău să examineze cererea de
recuzare formulată în privința judecătorului și să decidă intentarea procesului în baza
cererii de chemare în judecată a lui Prus Alexandr împotriva Ministerului Justiției al
Republicii Moldova, Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești cu privire la
anularea actului administrativ și repararea prejudiciului material; restabilirea drepturilor
reclamantului încălcate prin promovarea discriminării lui, prin încasarea din bugetul de
stat a sumei de 97400 de lei cu titlu de prejudiciu material, moral și a cheltuielilor suporte
în legătură cu procesul judiciar,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016
c o n s t a t ă:
La data de 17 aprilie 2015 Prus Alexandru a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Guvernului Republicii Moldova, Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău și Curții
de Apel Chișinău cu privire la repunerea în termen a acțiunii, constatarea încălcării de
către Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău și Curtea de Apel Chișinău a drepturilor
reclamantului la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a
cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, prin
promovarea discriminării reclamantului pe baza criteriilor de limbă, avere și origine
socială; instituirea interdicției Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău și Curții de Apel
Chișinău în continuitatea încălcării drepturilor reclamantului prin promovarea oricărei
forme de discriminare; declararea nulității scrisorii președintelui Judecătoriei Buiucani,
mun. Chișinău pe marginea cererii de recuzare judecătorului din 07 februarie 2014, ca
fiind emisă prin promovarea discriminării reclamantului pe baza criteriilor de limbă,
avere și origine socială; declararea nulității actelor judecătoriei Buiucani mun. Chișinău,
emise de un complet ilegal de judecată și a încheierilor judecătorești din 16 decembrie
2013, din 18 ianuarie 2014 și din 10 februarie 2014, ca fiind emise cu încălcarea
drepturilor reclamantului, prin promovarea discriminării lui pe baza criteriilor de limbă,
avere și origine socială; declararea nulității parțiale a deciziei Curții de Apel Chișinău din
17 aprilie 2014, în partea nerecunoașterii pe criterii de discriminare a dreptului
reclamantului ca persoană patrimonial și social vulnerabilă de a depune cererea în
2
instanță cu anexarea înscrisurilor fără certificare notarială sau avocațială, precum și a le
depune fără recurgerea la reprezentarea avocațială, în partea nerecunoașterii dreptului
reclamantului la intentarea acțiunii în limba rusă, în partea neexaminării cererii sale de
recurs sub aspectul recuzării formulate judecătorului, în partea refuzului în casare a
tuturor încheierilor Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău emise în perioada 16 decembrie
2013 - 10 februarie 2014 și în partea refuzului în restituirea pricinii în prima instanță
pentru examinarea cererii de recuzare a judecătorului; dispunerea restabilirii situației
existente de până la încălcarea drepturilor reclamantului prin promovarea discriminării,
pe baza criteriilor de limbă, avere origine socială, prin stabilirea unui termen de 30 zile
de remediere, cu obligarea Guvernului Republicii Moldova de a întreprindere acțiunile
legale ce ar obliga Curtea de Apel Chișinău să anuleze decizia sa din 17 aprilie 2014 și să
emită o nouă soluție prin care să admită clauzele divergente emise pe criterii de
discriminare a reclamantului, să constate ilegalitatea completului de judecată al
Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, ținînd cont de nesoluționarea cererii de recuzare, să
anuleze toate încheierile Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău emise în perioada 16
decembrie 2013 - 10 februarie 2014 de completul format ilegal și care a admis încălcarea
drepturilor reclamantului, promovarea discriminării pe criterii de limbă, avere și origine
socială, să emită încheiere interlocutorie pe faptul influenței necorespunzătoare exercitate
de președintele Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău asupra judecătorului la etapa
intentării cererii de chemare în judecată depusă de reclamant la 09 decembrie 2013,
precum și de a obliga Judecătoria Buiucani mun. Chișinău să examineze cererea de
recuzare formulată în privința judecătorului și să decidă intentarea procesului în baza
cererii de chemare în judecată a lui Prus Alexandr împotriva Ministerului Justiției al
Republicii Moldova, Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești cu privire la
anularea actului administrativ și repararea prejudiciului material; restabilirea drepturilor
reclamantului încălcate prin promovarea discriminării lui, prin încasarea din bugetul de
stat a sumei de 97400 de lei cu titlu de prejudiciu material, moral și a cheltuielilor suporte
în legătură cu procesul judiciar.
În motivarea acțiunii a menționat că, în perioada 17-19 februarie 2014 a luat
cunoștință de încheierea judecătorească din 10 februarie 2014 emisă de Judecătoria
Buiucani mun. Chișinău prin care i-a fost restituită cererea de chemare în judecată depusă
de către reclamant în perioada 09-11 decembrie 2013 împotriva Ministerului Justiției
Republicii Moldova și împotriva Colegiului Disciplinar al executorilor judecătorești cu
privire la anularea actului administrativ și repararea prejudiciului moral.
La 20 februarie 2014, a contestat încheierea în cauză la Curtea de Apel Chișinău și
în luna mai 2014 a aflat că prin decizia din 17 aprilie 2014, s-a admis parțial recursul său,
dar nu îi este cunoscut conținutul acesteia, deoarece nu i-a fost expediată traducerea în
limba rusă, pe care o posedă, fiind ignorată cererea sa în acest sens.
În esență, reclamantul a invocat încălcarea drepturilor fundamentale garantate de
Convenția Europeană a Drepturilor Omului și anume, judecarea în mod echitabil, în mod
public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și
imparțială, instituită de lege, prin promovarea discriminării reclamantului pe criteriile de
limbă, avere și origine socială.
Consideră încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 februarie 2014
ilegală, din motivul aflării judecătorului sub prezumția incompatibilității, or lipsea o
soluție asupra cererii de recuzare formulate la 07 februarie 2014 care nu a fost supusă
3
examinării conform procedurii legale, prevăzută de Codul de procedură civilă și de Legea
nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității.
Pretinde că, a fost discriminat pentru că nu vorbește limba română sau
moldovenească, nu deține funcții înalte și nu este angajat în structurile de stat, nu are un
statut social înalt, fiind în poziție de inegalitate cu pîrîtul - Ministerul Justiției al
Republicii Moldova.
Susține că, Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 17 aprilie 2014 nu s-a expus
pe marginea încălcării drepturilor sale cu privire la examinarea cererii de recuzare
înaintate, nu a casat în totalitate încheierea instanței de fond și nu a trimis la rejudecare
pentru examinarea cererii sale de recuzare.
De asemenea consideră că, Curtea de Apel Chișinău a ignorat faptul că, din 07
februarie 2014, cînd a fost înaintată cererea de recuzare toate actele emise de către acest
complet sunt ilegale.
Menționează că, implicarea în judecarea cererii de chemare în judecată a
președintelui Judecătoriei Buiucani, care, nu a repartizat spre examinare cererea sa de
recuzare, astfel încălcîndu-i dreptul la apărare garantat de legislație, avînd la bază
aceleași criterii de discriminare. Acesta a examinat personal cererea de recuzare fără a
emite vre-o încheiere, încălcare asupra căreia Curtea de Apel Chișinău, la fel nu s-a
expus, respectiv constatînd încălcările date, Curtea de Apel Chișinău urma să caseze în
totalitate încheierile instanței de fond, emise în perioada 16 decembrie 2013 - 10
februarie 2014 și să trimită la rejudecare în alt complet de judecată, inclusiv cererea de
recuzare.
Consideră discriminatorii și ilegale cerințele expuse în încheierea Judecătoriei
Buiucani mun. Chișinău din 16 decembrie 2013 prin care nu s-a dat curs cererii de
chemare în judecată depusă la 09-11 decembrie 2013 și i s-a comunicat despre
necesitatea traducerii cererii de chemare în judecată în limba de stat și prezentării
înscrisurilor în original sau certificate în modul corespunzător, acordîndu-i un termen
pînă la 09 ianuarie 2014 și explicîndu-i că în caz contrar cererea va fi restituită.
Similar consideră ilegală și încheierea judecătorească din 18 ianuarie 2014 prin care
judecătorul a încercat să-i explice cerințele expuse în încheierea precedentă. Consideră
reclamantul că cerințele au fost parțial explicate, dar contradictorii, prin urmare deoarece
propagă discriminarea pe criterii de limbă, avere și origine socială sunt ilegale fapt ce
constituie temei pentru stabilirea drepturilor sale.
Motivează existența încălcărilor pe criterii de discriminare și pentru nesatisfacerea
cererilor sale din 17 ianuarie 2014 cu privire la interpelarea originalelor de la pîrît și
desfășurarea ședinței de judecată în limba rusă, fiindu-i astfel încălcate drepturile
legitime.
De asemenea notează că prima instanță a ignorat faptul că, art. art. 166 din Codul de
procedură civilă nu explică și nu reglementează ordinea și metoda de certificare a
înscrisurilor, ci doar fac referire la o anumită ordine stabilită, care de fapt nu este
reglementată potrivit Codului de procedură civilă. Referirea la prevederile privire la
notariat și avocatură sunt neîntemeiate, or reclamantul nu este subiect al acestor legi și nu
poate fi impus să apeleze la serviciile notarului sau avocatului din motivul situației
financiare precare. Astfel, susține că instanța promovează discriminarea pe criterii de
avere, mai mult, instanța a ignorat cererea reclamantului de reclamare a originalelor de la
pîrît.
4
Relevă că, în virtutea încălcărilor expuse mai sus, instanța de fond a lăsat fără
examinare cererea depusă de reclamant la data de 31 ianuarie 2014 prin care a solicitat
anularea încheierii judecătorești din 16 decembrie 2013 și a încheierii din 18 ianuarie
2014 cu emiterea unei noi încheieri de acceptare a cererii de chemare în judecată ce nu
poate fi supusă căii de atac, iar în caz de respingere a acestei cereri emiterea unei
încheieri motivate prin care să fie explicate condițiile, ordinea și temeiul legal cu
indicarea normelor concrete prin care ar urma să execute indicațiile instanței potrivit
încheierilor emise, întru evitarea dubiilor asupra imparțialității completului de judecată,
excluderii unor dubii privind abordarea sa discriminatorie.
Astfel, reclamantul consideră că i-au fost grav încălcate drepturile de către Curtea de
Apel Chișinău și Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, propagând discriminarea pe
criterii de limbă, avere și origine socială.
Toate aceste încălcări i-au pricinuit un prejudiciu moral considerabil prin umilința la
care a fost supus fiind lipsit de dreptul la apărare a drepturilor sale, cauzîndu-i astfel
prejudiciu prin deteriorarea stării fizice, apariția insomniei și anumitor maladii pe baza
stării de nervozitate.
Solicită repunerea în termen a acțiunii, constatarea încălcării de către Judecătoria
Buiucani, mun. Chișinău și Curtea de Apel Chișinău a drepturilor reclamantului la
judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de
către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, prin promovarea
discriminării reclamantului pe baza criteriilor de limbă, avere și origine socială;
instituirea interdicției Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău și Curții de Apel Chișinău în
continuitatea încălcării drepturilor reclamantului prin promovarea oricărei forme de
discriminare; declararea nulității scrisorii președintelui Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău pe marginea cererii de recuzare judecătorului din 07 februarie 2014, ca fiind
emisă prin promovarea discriminării reclamantului pe baza criteriilor de limbă, avere și
origine socială; declararea nulității actelor judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, emise de
un complet ilegal de judecată și a încheierilor judecătorești din 16 decembrie 2013, din
18 ianuarie 2014 și din 10 februarie 2014, ca fiind emise cu încălcarea drepturilor
reclamantului, prin promovarea discriminării lui pe baza criteriilor de limbă, avere și
origine socială; declararea nulității parțiale a deciziei Curții de Apel Chișinău din 17
aprilie 2014, în partea nerecunoașterii pe criterii de discriminare a dreptului
reclamantului ca persoană patrimonial și social vulnerabilă de a depune cererea în
instanță cu anexarea înscrisurilor fără certificare notarială sau avocațială, precum și a le
depune fără recurgerea la reprezentarea avocațială, în partea nerecunoașterii dreptului
reclamantului la intentarea acțiunii în limba rusă, în partea neexaminării cererii sale de
recurs sub aspectul recuzării formulate judecătorului, în partea refuzului în casare a
tuturor încheierilor Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău emise în perioada 16 decembrie
2013 - 10 februarie 2014 și în partea refuzului în restituirea pricinii în prima instanță
pentru examinarea cererii de recuzare a judecătorului; dispunerea restabilirii situației
existente de până la încălcarea drepturilor reclamantului prin promovarea discriminării,
pe baza criteriilor de limbă, avere origine socială, prin stabilirea unui termen de 30 zile
de remediere, cu obligarea Guvernului Republicii Moldova de a întreprindere acțiunile
legale ce ar obliga Curtea de Apel Chișinău să anuleze decizia sa din 17 aprilie 2014 și să
emită o nouă soluție prin care să admită clauzele divergente emise pe criterii de
discriminare a reclamantului, să constate ilegalitatea completului de judecată al
5
Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, ținînd cont de nesoluționarea cererii de recuzare, să
anuleze toate încheierile Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău emise în perioada 16
decembrie 2013 - 10 februarie 2014 de completul format ilegal și care a admis încălcarea
drepturilor reclamantului, promovarea discriminării pe criterii de limbă, avere și origine
socială, să emită încheiere interlocutorie pe faptul influenței necorespunzătoare exercitate
de președintele Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău asupra judecătorului la etapa
intentării cererii de chemare în judecată depusă de reclamant la 09 decembrie 2013,
precum și de a obliga Judecătoria Buiucani mun. Chișinău să examineze cererea de
recuzare formulată în privința judecătorului și să decidă intentarea procesului în baza
cererii de chemare în judecată a lui Prus Alexandr împotriva Ministerului Justiției al
Republicii Moldova, Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești cu privire la
anularea actului administrativ și repararea prejudiciului material; restabilirea drepturilor
reclamantului încălcate prin promovarea discriminării lui, prin încasarea din bugetul de
stat a sumei de 97400 de lei cu titlu de prejudiciu material, moral și a cheltuielilor suporte
în legătură cu procesul judiciar.
Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 14 martie 2016 s-a respins
acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Prima instanță a conchis că, soluțiile pronunțate de Judecătoria Buiucani mun.
Chișinău și Curtea de Apel Chișinău fac parte integrantă din funcțiile judiciare atribuite
prin lege acestora, iar instanțele inclusiv judecătorii ei nu reprezintă subiecți ai raportului
material litigios și nu pot compărea în calitate de pîrîți în raport cu pretențiile lui Prus
Alexandru. Totodată, chestiunea discriminării pe criteriu de limbă sub aspectul
neacceptării cererilor de chemare în judecată a fost constatată de Consiliul pentru
prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, respectiv cerințele
reclamantului poartă un caracter repetitiv.
Mai mult ca atît, actele judecătorești pronunțate de instanțele menționate au
constituit obiect de examinare în instanțele ierarhic superioare, fiind emise în acest sens
soluțiile de rigoare.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016 s-a respins apelul declarat de
Prus Alexandru și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 14
martie 2016.
La data de 19 august 2016 Prus Alexandru a depus cerere de recurs împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016 solicitînd admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi
hotărâri de admitere a acțiunii, iar dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată în recurs să
fie restituită pricina spre rejudecare în instanța de apel.
În motivarea recursului a reiterat circumstanțele faptice ale pricinii și argumentele
formulate în cererea de chemare în judecată, insistînd asupra faptului neelucidării de
către instanțele inferioare a acestora.
Susține că, judecătorii care au examinat prezenta pricină urmau să se abțină de la
examinarea ei.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul
Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.
6
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți
la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu
și în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este
termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Completul constată că recursul a fost exercitat în termen în condițiile în care la
materialele dosarului lipsesc date care ar atesta cu certitudine momentul comunicării
către recurent a deciziei instanței de apel.
Argumentele invocate în recurs precum că, instanțele inferioare nu au elucidat
circumstanțele faptice ale pricinii și nu au ținut cont de argumentele formulate în cererea
de chemare în judecată poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute deoarece
abordează aspecte de fapt care au constituit obiect de examinare în instanțele de fond,
cărora le-au fost date aprecierile corespunzătoare, iar spectrul chestiunilor invocate de
recurent nu pot fi analizate în ordine de recurs în calitatea sa de cale de atac exclusivă în
7
drept.
Totodată, chestiunea abținerii sau recuzării judecătorilor se soluționează din oficiu
sau la cererea participantului la proces în cazurile existențelor motivelor prevăzute de
lege în acest sens, prin urmare lipsa acestora denotă compatibilitatea judecătorilor la
examinarea prezentei pricini.
Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument
plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.
În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta
Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei
decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,
respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind
lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a
Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995)
Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a
examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar
argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de Prus Alexandru ca fiind inadmisibil în baza art. 433 lit. a) din Codul
de procedură civilă.
În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Prus Alexandru se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Iuliana Oprea
Iurie Bejenaru
8