2ra-1413/17 — încălcarea drptului la muncă și restsbilirea la locul de muncă

Dosarul nr. 2ra-1413/17

Instanța de fond: Judecătoria Briceni – A. Andronache

Instanța de apel: CA Bălți – I. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

19 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Oleg Elenciuc,

în cauza civilă la acțiunea lui Oleg Elenciuc împotriva Serviciului Vamal

privind încălcarea dreptului la muncă și restabilirea la locul de muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din data de 16 martie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de Serviciul Vamal, s-a casat hotărârea Judecătoriei Briceni din

data de 14 decembrie 2016 cu emiterea unei hotărâri noi privind respingerea acțiunii,

C O N S T A T Ă:

Oleg Elenciuc la data de 01 august 2016 a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal privind recunoașterea ordinului din data de 30 mai 2016

ca fiind emis legal, recunoașterea raportorului de muncă în temeiul contractului

individual de muncă nr. 164 din 03 martie 2010 ca fiind prelungit la inițiativa

angajatorului, recunoașterea ordinului nr. SV 575-p din 06 iunie 2016 ca fiind emis

ilegal și cu încălcarea legislației muncii, restabilirea în funcția deținută de inspector al

Biroului Vamal Briceni începând cu data de 06 iunie 2016, încasarea salariului pentru

absența forțată de la locul de muncă și repararea prejudiciului moral în mărime de

două salarii medii în mărime de 8 000 lei ( f.d. 1-6).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că în conformitate cu contractul

individual de muncă nr. 164 din 03 martie 2010 a fost angajat în funcție de inspector

al Postului vamal Criva – Mămăliga (auto), pe termen determinat de un an.

În conformitate cu acordul adițional nr. 2 din 06 iunie 2011 la contractul

individual de muncă nr. 164 din 03 martie 2010, durata contractului a fost prelungită

până la data de 06 iunie 2016, pe un termen de 5 ani.

Pe data de 30 mai 2016, cu o săptămână înainte de expirarea termenului

contractului, angajatorul a emis ordinul nr. 49 p/i cu privire la cursurile de formare

profesională a colaboratorilor vamali de execuție din cadrul posturilor vamale, în

perioada de la 06 iunie 2016 până la 10 iunie 2016.

La data de 06 iunie 2016, Oleg Elenciuc, deplasându-se la Centrul de instruire a

colaboratorilor vamali, s-a înregistrat ca participant și a luat parte cu colegii la

ascultarea cursurilor de perfecționare. Ulterior, în prima jumătate a zilei, el a fost

informat despre faptul încetării raportului de muncă, în legătură cu expirarea

termenului contractului individual de muncă.

1

Suplimentar prin scrisoarea nr.28/26-63-249 din data de 08 iunie 2016 a fost

informat despre încetarea raporturilor de serviciu, în urma expirării termenului

contractului individual de muncă nr.164 din 03 martie 2010.

În opinia reclamantului angajatorul Serviciul Vamal a încălcat legislația muncii,

ori funcția sa de inspector vamal al Serviciului Vamal are statut de funcționar public

cu funcții de răspundere și în raporturile de muncă se aplică prevederile Codului

Muncii și Legilor speciale - Legea serviciului în organele vamale nr. 1150- XIV din

20 iulie 2000 și Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.

158-XVI din 04 iulie 2008.

În acest sens, reclamantul face referire la prevederile art. 3 și 8 din Legea

serviciului în organele vamale și art. 82 lit. f), art. 83 alin. 4 ale Codului Muncii.

Serviciul Vamal la data de 30 mai 2016, cu o săptămână înainte de expirarea

termenului contractului, urma să solicite încetarea relațiilor contractuale și informarea

despre intenția de a înceta aceste relații, însă, dimpotrivă, la data de 30 mai 2016 a

emis ordinul cu privire la formarea profesională a colaboratorilor vamali, inclusiv și a

lui Oleg Elenciuc. Consideră, că astfel Serviciul Vamal a prelungit relațiile de muncă

cu angajatul.

Ulterior, la data de 06 iunie 2016 de către Serviciul Vamal a fost emis Ordinul

SV nr.573-p de încetare a relațiilor de muncă, care nu i-a fost adus la cunoștință

contra semnătură. De asemenea, angajatorul nu a anulat și nu a modificat ordinul nr.

49 p/i din 30 mai 2016.

Prin urmare, angajatorul a emis două ordine contradictorii, ambele fiind

valabile, pe de o parte prelungește cu el contractul de muncă, pe de altă parte în grabă

îl încetează, fără a-i aduce la cunoștință ordinul de încetare a raporturilor de muncă în

ziua eliberării.

Indică, că la data de 22 iunie 2016 a depus cerere către Serviciul Vamal privind

soluționarea litigiului pe calea amiabilă, dar prin scrisoarea nr. 28103-10982 din 15

iulie 2016, Serviciul Vamal i-a refuzat, comunicându-i, că raporturile de serviciu au

fost încetate în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă.

În opinia reclamantului este îndreptățit să solicite recunoașterea nulă a ordinului

nr. SV 575-p din 06 iunie 2016, ori acesta a fost emis cu încălcarea legislației muncii.

Consideră, că din vina angajatorului Oleg Elenciuc a fost lipsit o perioada de

timp de dreptul său de a munci și de surse de venit, el având doi copii minori în vârsta

5 și 1,5 ani și soția, care se află în concediul de îngrijire a copilului minor, fiindu-i

cauzat un prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din data de 14 decembrie 2016 s-a admis

cererea de chemare în judecată înaintată de Oleg Elenciuc, s-a anulat ordinul

Serviciului Vamal nr. 573-p din 06 iunie 2016 cu privire la încetarea raporturilor de

muncă, s-a restabilit Oleg Elenciuc la locul de muncă la Serviciul Vamal în funcția de

inspector al Biroului vamal Briceni, începând cu data de 06 iunie 2016, s-a încasat

din contul Serviciului Vamal în beneficiul lui Oleg Elenciuc salariul pentru absența

forțată de la muncă, începând cu data de 06 iunie 2015 și până la restabilirea în

serviciu, s-a încasat din contul Serviciului Vamal în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 150 lei ( f.d. 63, 70-81).

Curtea de Apel Bălți, prin decizia din data de 16 martie 2017 a admis apelul

declarat de Serviciul Vamal, a casat hotărârea Judecătoriei Briceni din data de 14

decembrie 2016, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea a fost respinsă ca

fiind tardivă ( f.d. 101,102-109).

2

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 13 mai 2017 Oleg

Elenciuc a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel ( f.d. 119).

În motivarea recursului recurentul Oleg Elenciuc a menționat, că instanța de apel

a aplicat eronat normele de drept material, instanța de apel la examinarea litigiului a

aplicat legea contenciosului administrativ, deși urma să fie aplicat Codul Muncii și

Legile speciale nr. 1150 –XIV din 20 iunie 2000 serviciului în organele vamale și nr.

158 –XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public.

La data de 05 iulie 2017 Serviciul Vamal a depus referință, prin care a solicitat

declararea recursului inadmisibil, indicând că Oleg Elenciuc s-a adresat în instanță cu

depășirea termenului de prescripție ( f.d. 125-128).

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 16

martie 2017.

Recursul depus de către Oleg Elenciuc la data de 13 mai 2017, este depus în

termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Oleg

Elenciuc este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a

apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute

ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor,

fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Oleg Elenciuc asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Oleg Elenciuc inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. 1, 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiției

D I S P U N E :

Recursul declarat de Oleg Elenciuc, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4