SECȚIUNEA I DE RĂSPUNSURI n 49393/20 și 22600/21 Luigi CORRIAS împotriva Italiei și Vincenzo GIORGI împotriva Italiei (a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 20 octombrie 2022 într-un comitet format din Krzysztof Wojtyczek, președintele Erik Wennerström, Lorraine Schembri Orland, judecători și Viktoriya Maradudina; Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la datele indicate în tabelul anexat, având în vedere declarațiile guvernului pârât care solicită Curții să șteargă cererile de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FUGĂ ȘI PROCEDURA Lista reclamanților se află în tabelul anexat. Plângerile pe care reclamanții le-au formulat în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție (fără a aduce atingere dreptului public în cadrul procedurii în fața instanței de recurs și Curții de Casație privind repararea detenției provizorii, așa-numita "detenție provizorie pe nedrept" Având în vedere similitudinea cererilor, Curtea consideră că este adecvat să le examineze împreună într-o singură decizie. Guvernul a informat Curtea că propunea pronunțarea unor declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecții. De asemenea, a invitat Curtea să șteargă cererile de rol în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul recunoaște încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție și propune ca fiecare reclamant să plătească suma totală de 600 EUR (EUR), inclusiv daune morale, cheltuieli și cheltuieli de judecată. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu au fost plătite în acest termen, Ö s Õ angajat să le majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, de la un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va duce la decontarea definitivă a cauzei. Termenii declarațiilor unilaterale au fost transmise reclamanților cu câteva săptămâni înainte de data acestei decizii. Primul reclamant a indicat că nu înțelegea termenii declarației. În ceea ce privește al doilea reclamant, Curtea nu a primit niciun răspuns care să indice faptul că le accepta. Curtea reamintește că articolul (c) din Convenție îi permite să șteargă o cauză a rolului dacă (...) pentru orice alt motiv pe care [ea] îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate să șteargă din rol cereri pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Hotărârea Tahsin Acar c. (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 77, CEDO 2003 VI). Curtea a stabilit într-un număr de cauze îndreptate împotriva Italiei natura și sfera de aplicare a obligației, pentru statul pârât, de a recunoaște justițiabililor dreptul de a li se oferi posibilitatea de a solicita o audiere publică în cadrul procedurilor în despăgubire în urma unei detenții preventive nedrepte Lorenzetti c. Italia, n 32075/09, § 35, 10 aprilie 2012) și în cadrul procedurilor de prevenire patrimonială Bocellari Rizza Italia, 399/02, §§ 34-41, 13 noiembrie 2007, Perre și alții c. Italia, 1905/05, §§ 23-26, 8 iulie 2008, Bongiorno și alții c. Italia, 4514/07, § 27-30, 5 ianuarie 2010, Leone c. Italia, 30506/07, § 29, 2 februarie 2010 și Capitani și Campanella c. Italia, 24920/07, §§§§ 29, 17 mai 2011).În cazul în care Curtea a ajuns la concluzia încălcării articolului 1 din convenție, aceasta a considerat că constatările privind încălcarea constituie o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți (Lorenzetti c. Italia, citată anterior, 52, Frascati c. Italia (dec.), nr 5382/08, § 20, 13 mai 2014 și Cacucci Sabatelli Italia (dec.), n 29797/09, § 12, 25 August 2015). Având în vedere concesiile pe care le conțin declarațiile guvernului, precum și valoarea despăgubirilor propuse (care se ridică la nivelul celor alocate în cauze similare), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererilor (articolul c)) (a se vedea, de asemenea, un exemplu recent într-o cauză foarte similară, Korol c. Rusia (cc.) [comitet], nr. 20129/18, 20 mai 2021. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune, de altfel, ca aceasta să fie examinată (articolul in fine) În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarațiilor sale unilaterale, cererile ar putea fi reincluse în rolul în temeiul articolului 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, aceste cereri trebuie eliminate din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște, de a anexa cererile Ia act de termenii declarațiilor guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate Decide să șteargă cererile de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenția făcută în franceză și apoi comunicat în scris la 10 noiembrie 2022. Viktoriya Maradudiana Krzysztof Wojtyczek Modulul adjunct f.f. Președintele Anexă Lista de cereri referitoare la obiecțiuni din art. 6 alineatul (1) din convenție (fără a aduce atingere interesului public) Numărul și data la care se introduce cererea Numele reclamantului și anul nașterii Numele și orașul reprezentantului Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii reclamantului Suma alocată pentru cheltuieli și cheltuieli per reclamant (în euro) [1] 49393/20 26/10/2020 Luigi CORRIAS 1969 Lo Giudice Marco Palermo 11/07/2022 19/07/2022 600 22600/21 22/04/2021 Vincenzo GIORGI 1944 Speziale Antonio Siderno 01/07/2022 600 [1] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă.
Requêtes n
os
49393/20 et 22600/21
Luigi CORRIAS contre l’Italie
et Vincenzo GIORGI contre l’Italie
(voir tableau en annexe)
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 20
octobre 2022 en un comité composé de
:
Krzysztof Wojtyczek
, président
,
Erik Wennerström,
Lorraine Schembri Orland
, juges
,
et de Viktoriya Maradudina,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu les requêtes susmentionnées introduites aux dates indiquées dans le tableau joint en annexe,
Vu les déclarations du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer les requêtes du rôle,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La liste des requérants se trouve dans le tableau joint en annexe.
Les griefs que les requérants tiraient de l’article
6 § 1 de la Convention (absence d’audience publique dans la procédure devant la cour d’appel et la Cour de cassation concernant la réparation pour la détention provisoire
dite
«
injuste ») ont été communiqués au gouvernement italien («
le Gouvernement
»).
Compte tenu de la similitude des requêtes la Cour estime approprié de les examiner conjointement en une seule décision.
Le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer des déclarations unilatérales en vue de régler les questions soulevées par ces griefs. Il a en outre invité la Cour à rayer les requêtes du rôle conformément à l’article
37 de la Convention.
Le Gouvernement reconnait la violation de l’article 6 § 1 de la Convention. Il offre de verser à chaque requérant la somme globale de 600 euros (EUR), incluant dommage moral, frais et dépens.
Ces sommes seront payables dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elles n’étaient pas versées dans ce délai, le Gouvernement s’engage à les majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.
Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Les termes des déclarations unilatérales ont été transmis aux requérants plusieurs semaines avant la date de cette décision. Le premier requérant a indiqué qu’il n’acceptait pas les termes de la déclaration. Quant au deuxième requérant, la Cour n’a pas reçu de réponse indiquant qu’il les acceptait.
La Cour rappelle que l’article
37
§
1
c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si
:
«
(...)
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt
Tahsin Acar c.
Turquie
(question préliminaire) [GC], n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires dirigées contre l’Italie la nature et l’étendue de l’obligation, pour l’État défendeur, de reconnaître aux justiciables le droit de se voir offrir la possibilité de solliciter une audience publique dans le cadre des procédures en réparation à la suite d’une détention préventive injuste
(
Lorenzetti c. Italie
, n
o
32075/09, §§
34
‑
35, 10
avril 2012) ainsi que dans le cadre des procédures visant l’application des mesures de prévention patrimoniales
(
Bocellari
et
Rizza
c.
Italie,
n
o
399/02, §§
34-41, 13 novembre 2007,
Perre
et autres c.
Italie,
n
o
1905/05, §§ 23-26, 8 juillet 2008,
Bongiorno
et autres c.
Italie,
n
o
4514/07, §§ 27-30, 5 janvier 2010,
Leone c. Italie,
n
o
30506/07, §§
26
‑
29, 2
février
2010, et
Capitani
et Campanella c. Italie,
n
o
24920/07, §§
26
‑
29, 17
mai
2011). Lorsque la Cour a conclu à la violation de l’article
6
§
1 de la Convention, elle a considéré que les constats de violation constituaient une satisfaction équitable suffisante pour le préjudice moral subi par les requérants (
Lorenzetti c. Italie
, précité,
§
52,
Frascati c.
Italie
(déc.), n
o
5382/08, §
20, 13 mai 2014, et
Cacucci
et
Sabatelli
c.
Italie
(déc.), n
o
29797/09, §
12, 25
août 2015).
Eu égard aux concessions que renferment les déclarations du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (montant qui est conforme à ceux alloués dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen des requêtes (article
37
§
1
c)) (voir également, comme un exemple récent dans une affaire très similaire,
Korol c. Russie
(déc.) [comité], n
o
20129/18, 20 mai 2021).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen des requêtes (article
37
§
1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de ses déclarations unilatérales, les requêtes pourraient être réinscrites au rôle en vertu de l’article
37
§
2 de la Convention (
Josipović c.
Serbie
(déc.), n
o
18369/07, 4
mars 2008).
Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer ces requêtes du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de joindre les requêtes
;
Prend acte
des termes des déclarations du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer les requêtes du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention
.
Fait en français puis communiqué par écrit le 10 novembre 2022.
Viktoriya Maradudina
Krzysztof Wojtyczek
Greffière adjointe f.f.
Président
Liste de requêtes concernant des griefs tirés de l’article 6 § 1 de la Convention
(absence d’audience publique)
N
o
.
Numéro et date d’introduction de la requête
Nom du requérant et année de naissance
Nom et ville du représentant
Date de réception de la déclaration du Gouvernement
Date de réception de la lettre du requérant
Montant alloué pour frais et dépens
par requérant
(en euros)
[1]
49393/20
26/10/2020
Luigi CORRIAS
1969
Lo Giudice Marco
Palerme
11/07/2022
19/07/2022
600
22600/21
22/04/2021
Vincenzo GIORGI
1944
Speziale Antonio
Siderno
01/07/2022
-
600
[1]
Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.