2ra-1286/17 — cu privire la repararea prejudiciului material, încasarea cheltuielilor de expertiză și cheltuielilor de judecată

prima instanță: V. Jomiru-Niculiță dosarul nr. 2ra-1286/17

instanța de apel: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc

ÎNCHEIERE

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Sergiu

Cebanu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Imcomvil Grup” împotriva lui Sergiu Cebanu cu privire la repararea

prejudiciului material, încasarea cheltuielilor de expertiză și cheltuielilor de

judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Imcomvil Grup”,

casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12 mai 2016 și emisă o

nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 30 septembrie 2015, SRL „Imcomvil Grup”, reprezentată de avocatul

Nadejda Rotaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Cebanu

cu privire la repararea prejudiciului material, încasarea cheltuielilor de expertiză și

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 08 decembrie 2014, pe strada Ismail colț

cu bd. D. Cantemir, mun. Chișinău a avut loc un accident rutier cu implicarea

automobilului de model VW Caddy, numărul de înmatriculare CPY 029, ce

aparține SRL „Imcomvil Grup”.

Susține că potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție din

08 decembrie 2014, vinovat în comiterea accidentului a fost recunoscut Sergiu

Cebanu.

Menționează că la 11 decembrie 2014, în prezența lui Sergiu Cebanu a fost

examinat automobilul deteriorat ce aparține SRL „Imcomvil Grup” și efectuată

evaluarea prejudiciului material, care a constituit suma de 13040 lei.

Indică că reclamațiile din 10 februarie 2015 și 3 august 2015, adresate lui

Sergiu Cebanu cu propunerea de achitare în mod benevol a sumei în mărime de

1

13040 lei, nu au fost recepționate de acesta, ultimul refuzând să le ridice de la

oficiul poștal.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 1398, 1410 Cod civil,

art. 4-7, 39 alin. (9), 85, 166, 167, 172 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, repararea prejudiciului material în sumă de

13040 lei, încasarea cheltuielilor de efectuare a expertizei în mărime de 500 lei și

încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 4391 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12 mai 2016, acțiunea

a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, a fost admis

apelul declarat de SRL „Imcomvil Grup”, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 12 mai 2016 și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost

admisă.

A fost încasat de la Sergiu Cebanu în beneficiul SRL „Imcomvil Grup” suma

de 13040 lei, cu titlu de prejudiciu material, 500 lei, cu titlu de cheltuieli pentru

efectuarea expertizei, 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, 391 lei și

293 lei, cu titlu de taxa de stat.

La 20 mai 2017, Sergiu Cebanu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 14 februarie 2017, prin care a solicitat repunerea în termen a

recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi decizii prin

care acțiunea să fie respinsă integral și încasarea de la SRL „Imcomvil Grup” a

taxei de stat achitate pentru depunerea cererii de recurs.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o ca ilegală și pasibilă de a fi anulată.

Consideră că instanța de apel incorect a reținut în decizia sa faptul că nu este

obligatoriu ca SRL „Imcomvil Grup” să se adreseze inițial Biroului Național al

Asigurătorilor Auto, or, potrivit art. 20 alin. (5) din Legea nr. 414 din

22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, în cazul în care posesorul autovehiculului –

răspunzător de producerea accidentului nu are încheiată asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto, procedura de despăgubire a persoanei vătămate este

identică cu cea, cu persoana asigurată, doar în loc de Compania de asigurări,

persoana responsabilă de achitarea daunelor este Biroul Național al Asigurătorilor

de Autovehicule.

Menționează că suma pretinsă de SRL „Imcomvil Grup” se încadrează în

limitele prevăzute de art. 14 din Legea Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule, nu cade sub incidența art. 16 alin. (1) din Legea menționată și nu se

atribuie la pagubele care nu se repară de asigurător.

Consideră recurentul că dânsul urma a fi atras în calitate de intervenient

accesoriu și nu ca pârât, deoarece calitatea de pârât, la caz, o are Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule.

La 11 iulie 2017, SRL „Imcomvil Grup”, reprezentată de avocatul Nadejda

Rotaru a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursul.

2

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 10 martie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 77), iar careva date despre recepționarea acesteia de către recurent la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sergiu Cebanu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Sergiu Cebanu asemenea aspecte nu se regăsesc.

3

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Sergiu Cebanu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Sergiu Cebanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ala Cobăneanu

4