3ra-786/17 — recunoașterea ilegala a refuzului achitarii indemnizatiei de maternitate

3ra-786/17 — recunoașterea ilegala a refuzului achitarii indemnizatiei de maternitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: G. Stratulat dosarul nr.3ra-786/17

instanța de apel: I. Cimpoi, I. Secrieru, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

7 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a Ministerului Afacerilor Interne

al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ranciuc Natalia

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la calcularea și achitarea

indemnizației de maternitate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărârea

Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 07 decembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 04 iulie 2016 Ranciuc Natalia a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a Ministerului

Afacerilor Interne al RM cu privire la calcularea și achitarea indemnizației de

maternitate.

În motivarea acțiunii a invocat că la 02 iunie 2016 s-a adresat pârâtului cu o

cerere, prin care a solicitat calcularea și achitarea indemnizației lunare pentru

creșterea și îngrijirea copilului Ranciuc Anton, în cuantum de 30 % din salariul

calculat spre achitare, începând cu data de 23 octombrie 2015 până la atingerea

vârstei de 3 ani - 02 septembrie 2018.

Indică că prin răspunsul din 23 iunie 2016, cererea a fost respinsă, pe motiv că

cerințele nu cad sub incidența Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, fiind

invocat faptul că colaboratorii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale a Ministerului Afacerilor Interne al RM sunt supuși asigurării

obligatorii de stat, dar nu și asigurării sociale de stat, respectiv din salariul acestora

nu se rețin plățile în bugetul asigurărilor sociale, astfel urmând să se adreseze cu o

cerere în acest sens la Casa Națională de Asigurări Sociale.

Consideră răspunsul pârâtului neîntemeiat și menționează că la 14 mai 2012

Ranciuc Natalia a fost numită în bază de contract în funcția de radiotelefonist al

serviciului de gardă al detașamentului pompieri și salvatori sectorul Ciocana,

municipiul Chișinău al Direcției situații excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne al RM, unde activează până în prezent.

Comunică că la 15 aprilie 2013 s-a născut Ranciuc Mihail, iar potrivit

extrasului din ordinul nr. 84ef din 29 iulie 2013, Ranciuc Natalia s-a aflat în

concediu de îngrijire a copilului Ranciuc Mihail până la vârsta de 3 ani, de la 26

iulie 2013 - 15 aprilie 2016.

De asemenea, a afirmat că nu a beneficiat de indemnizația în mărime de 30 %

din salariul lunar pe perioada aflării în concediu de maternitate pentru îngrijirea

copilului Ranciuc Mihail.

Susține că ulterior, la 02 septembrie 2015 s-a născut Ranciuc Anton, iar

conform extrasului din ordinul nr. 141 ef din 16 octombrie 2015, Nataliei Ranciuc i

s-a acordat concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, de la 23

octombrie 2015 – 02 septembrie 2018.

Consideră că Ranciuc Natalia cade sub incidența Legii privind sistemul public

de asigurări sociale, care prevede expres că în sistemul public sunt asigurate

obligatoriu prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorității

executive, concediul de maternitate și concediul pentru îngrijirea copilului se acordă

salariatului conform dispozițiilor generale. Baza de calcul al indemnizațiilor de

maternitate, al indemnizației pentru creșterea copilului și al indemnizației pentru

îngrijirea copilului bolnav o constituie venitul mediu lunar realizat de către angajați

în 12 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul.

La fel, relatează că conform art. 30 din Legea Serviciului Protecției Civile și

Situații Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, colaboratorii Serviciului sunt supuși

asigurării obligatorii de stat în condițiile și în modul stabilit de legislație, iar art. 37

al Legii menționate, prevede că remunerarea muncii colaboratorilor Serviciului se

efectuează în conformitate cu Legea nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la

sistemul de salarizare în sectorul bugetar.

Conform certificatului eliberat de Serviciul Protecției Civile și Situații

Excepționale nr. 97 din 23 februarie 2016, salariul mediu lunar al Nataliei Ranciuc

în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat,

constituia 23 089,19 lei.

Astfel, consideră că pârâtul a respins neîntemeiat cererea Nataliei Ranciuc cu

privire la calcularea și achitarea indemnizației de maternitate, or prevederile art. 7

alin. (72) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă

și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004 se aplică doar pentru

situațiile în care dreptul la indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la

vârsta de 3 ani a apărut după data de 01 aprilie 2014.

Prin urmare menționează că riscul asigurat la Ranciuc Natalia a survenit odată

cu nașterea celui de-al doilea copil și anume la data de 02 septembrie 2015, pe când

în concediu pentru îngrijirea primului copil, s-a aflat în perioada 26 iulie 2013 - 15

aprilie 2016, fapt ce atestă că în ultimele 12 luni Ranciuc Natalia nu a realizat venit

asigurat și respectiv, beneficiază la stabilirea cuantumului indemnizației pentru

creșterea copilului, reieșind din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat, or

urma să fie calculată această indemnizație pentru copilul precedent.

Solicită recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale nr. 19/7-R-94/16 din 23 iunie 2016, obligarea pârâtului să

calculeze și să-i achite Nataliei Ranciuc indemnizația lunară pentru creșterea și

îngrijirea copilului Ranciuc Anton, în cuantum de 30 % din salariul lunar, începând

cu data de 23 octombrie 2015 până la atingerea vârstei de 3 ani – 02 septembrie

2018, reieșind din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizații

pentru copilul precedent și anume din salariul în mărime de 2 690 lei. De asemenea,

a solicitat încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 decembrie 2016

acțiunea înaintată de Ranciuc Natalia a fost admisă.

S-a recunoscut ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al MAI al RM nr. 19/7-R-94/16 din 23 iunie 2016.

S-a obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al

RM la calcularea și plata în folosul Nataliei Ranciuc a indemnizației pentru

creșterea copilului Ranciuc Anton, în cuantum de 30 % din salariu lunar, începând

cu data de 23 octombrie 2015 până la atingerea vârstei de 3 ani – 02 septembrie

2018, reieșind din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizații

pentru copilul precedent și anume, reieșind din salariul mediu în mărime de 2 690

lei.

S-a încasat de la Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI

al RM în beneficiul Nataliei Ranciuc cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3

000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2017, a fost respins apelul

declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a Ministerului

Afacerilor Interne al RM și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul

Chișinău din 07 decembrie 2016.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

apreciat ca fiind justă concluzia primei instanțe cu privire la necesitatea admiterii

acțiunii.

Instanța de apel a menționat că conform art. 18 alin. (1) și (6) al Legii cu privire

la indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004, asiguratul care se află în concediul pentru

îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani la toate unitățile în care

desfășoară activități are dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului de la

data acordării concediului și până la vârsta de 3 ani a copilului. În cazul în care data

acordării concediului pentru îngrijirea copilului diferă de la o unitate la alta,

indemnizația se stabilește începând de la data ultimei acordări a concediului.

Cuantumul lunar al indemnizației pentru creșterea copilului constituie 30% din baza

de calcul stabilită la art.7, dar nu mai puțin de 440 de lei pentru fiecare copil.

La fel, a invocat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea menționată, care prevede

că baza de calcul al indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1)

lit.a), b), d) și g) și art.15 alin.(1) lit.a) o constituie venitul mediu lunar asigurat

realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului

asigurat, venit din care au fost calculate contribuții individuale de asigurări sociale.

Totodată, instanța de apel a reținut că conform art. 30 din Legea Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, colaboratorii

Serviciului sunt supuși asigurării obligatorii de stat în condițiile și în modul stabilit de

lege, iar conform art. 11 al Legii bugetului de stat pe anul 2015 nr. 72 din 12 aprilie

2015, despăgubirile pentru persoanele care, potrivit legislației, sunt supuse asigurării

de stat obligatorii se plătesc, în baza documentelor perfectate de către serviciile de

specialitate ale autorităților (instituțiilor) în care sunt angajate aceste persoane, din

mijloacele autorităților (instituțiilor) respective.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță corect a stabilit că

obligațiunea de schitare a indemnizației revine angajatorului - Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale, din care considerente nu pot fi reținute argumentele

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale precum că potrivit art. 30 al

Legii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie

2007, colaboratorii Serviciului sunt supuși asigurării obligatorii de stat, dar nu și

asigurării sociale de stat. Prin urmare, din salariul acestora nu se rețin plățile în

bugetul asigurărilor sociale, astfel indemnizația urmează a fi achitată din contul

mijloacelor bugetului de stat.

Or, conform pct. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005 ,,Cu

privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru

incapacitatea temporară de muncă și altor prestații de asigurări sociale”, stabilirea,

calcularea și plata indemnizațiilor se efectuează de către unitatea economică în care

își desfășoară activitatea de bază angajatul prin contractul individual de muncă.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că prima instanță just a concluzionat

precum că Ranciuc Natalia, fiind angajată a Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale, i se acordă calitatea de persoană asigurată de la bugetul de stat și

dispune de dreptul de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului minor,

conform legislației în vigoare și prin urmare temeinic și legal prima instanță a ajuns

la concluzia privind încasarea din contul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale în beneficiul Nataliei Ranciuc a indemnizației pentru creșterea copilului

Ranciuc Anton în cuantum a cîte 30 % din salariul lunar începând cu data de 23

octombrie 2015 pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani – 02 septembrie 2018, reieșind din

salariul mediu în mărime de 2 690 lei.

În ceeea ce privește încasarea cheltuielilor de asistență juridică, instanța de apel

a concluzionat că corect au fost încasate cheltuielile de asistență juridică în mărime

de 3 000 lei, acestea fiind reale, necesare și rezonabile.

La 17 mai 2017 Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a

Ministerului Afacerilor Interne al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea uni noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Recurentul Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a Ministerului

Afacerilor Interne al RM, în motivarea recursului a menționat că nu este de acord cu

decizia instanței de apel, deoarece instanța nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii.

La fel a relatat că decizia recurată nu corespunde tuturor normelor de drept și

nu răspunde în mod sigur și expres la toate obiecțiile formulate de recurent în

procesul examinării cererii de apel.

Astfel, a menționat că asupra personalului atestat din cadrul Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale se răsfrâng prevederile Legii Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, în care sunt

prevăzute norme de drept și de bază a activității colaboratorilor.

Deci, potrivit art. 30 al Legii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, colaboratorii Serviciului sunt supuși

asigurării obligatorii de stat, dar nu și asigurării sociale de stat. Prin urmare, din

salariul acestora nu se rețin plățile în bugetul asigurărilor sociale, respectiv nu cad

sub incidența Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru

incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Or, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, nu prevede încasarea pentru

personalul atestat a contribuțiilor de asigurări sociale de stat, respectiv nu se

efectuează nici indemnizația de creștere și îngrijire a copilului pînă la vîrsta de 3 ani,

deoarece personalul acestui serviciu dispune de grad și statut special în conformitate

cu Legea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie

2007.

Menționează că prin urmare, se achită din contul mijloacelor bugetului de stat

indemnizația lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 1,5 ani

persoanelor neasigurate conform prevederilor pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr.

1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii.

Indiferent de faptul dacă solicitantul acestor indemnizații este angajat în câmpul

muncii sau nu, cererea pentru stabilirea indemnizației unice la nașterea copilului și

indemnizației lunare pentru creșterea și îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani sau

1,5 ani va fi depusă la Casa Teritorială de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei, decizia redactată a instanței de apel din 28

februarie 2017 a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților la data de 15

martie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire nr. 3168 (f. d. 82), însă nu sunt

date referitor la recepționarea de către părți a deciziei.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 17 mai 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a Ministerului

Afacerilor Interne al RM este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale a Ministerului Afacerilor Interne al RM nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici

un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în cererea de recurs se axează asupra fondului

cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a

Ministerului Afacerilor Interne al RM asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a Ministerului

Afacerilor Interne al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva