3ra-749/17 — cu privire la anularea deciziei

prima instanță: O. Melniciuc nr. 3ra-749/17

instanța de apel: N.Vascan, V. Negru, E. Fistican

ÎNCHEIERE

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Stabilcons”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Stabilcons” împotriva Inspecției Financiare și Direcției teritoriale

inspectare financiară Ungeni cu privire la anularea deciziei

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Stabilcons” și

menținută hotărârea primei instanțe

constată:

La 10 iulie 2015, SRL „Stabilcons” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspecției Financiare și Direcției teritoriale inspectare financiară Ungeni

cu privire la anularea deciziei.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 10 martie 2015, de către Direcția

teritorială inspectare financiară Călărași a Inspecției Financiare a fost efectuat

controlul tematic la SRL „Stabilcons” cu privire la verificarea relațiilor economice

pe perioada anilor 2013 - 2015 cu Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”, or. Călărași.

Indică că în rezultatul controlului a fost întocmit actul din 10 martie 2015 prin

care s-a constatat că au fost executate lucrări de reparație capitală a bibliotecii la

instituția Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”, or. Călărași care au fost efectuate cu

majorarea nejustificată a costului lucrărilor executate cu suma de 3407,72 lei.

Afirmă că prin decizia Direcției teritoriale inspectare financiară Ungheni

nr. 27-18-11/52 din 16 martie 2015, s-a decis de a încasa de la SRL „Stabilcons”

venitul ilicit obținut în sumă de 3407,72 lei și aplicată o amendă în mărime de

3407,72 lei.

Susține că nefiind de acord cu decizia menționată, SRL „Stabilcons” la

19 martie 2015 s-a adresat către Direcția teritorială inspectare financiară Ungheni și

Inspecția Financiară Chișinău, cu solicitarea de a revizui decizia de aplicare a

sancțiunii economice din 16 martie 2015, însă, prin scrisoarea din 09 aprilie 2015,

1

Direcția teritorială inspectare financiară Ungheni a considerat că nu este temei de

revizuire a deciziei, deoarece nu au fost prezentate careva materiale suplimentare.

Afirmă că nu este de acord cu decizia Direcției teritoriale inspectare financiară

Ungheni nr. 28-17-11/52 din 16 martie 2015 și nici cu răspunsul primit de la

Inspecția Financiară Chișinău.

Explică că toate lucrările prevăzute de contractul nr. 18 din

18 octombrie 2013, încheiat între SRL „Stabilcons” și Liceul Teoretic

„Mihail Sadoveanu” în baza devizului local, inclusiv și cele trei poziții menționate

în actul Direcției teritoriale inspectare financiară Ungheni au fost efectuate.

Mai mult, afirmă că la cererea directorului Liceului Teoretic

„Mihail Sadoveanu”, cele trei poziții au fost efectuate în cancelarie, hol, scările

interioare și cabinetul geografic, acestea fiind de o valoare foarte mică au fost incluse

în devizul pe reparația capitală a bibliotecii, iar dacă contractul ar fi fost încheiat în

baza a două devize, suma contractului rămânea neschimbată.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 166, 167, 170 alin. (4), 277,

278 CPC, art. 16, 19, 21 din Legea contenciosului aministrativ.

Solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei Direcției teritoriale inspectare

financiară Ungheni nr. 28-17-11/52 din 16 martie 2015.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 septembrie 2015,

cauza civilă a fost strămutată pentru judecare în fond la Judecătoria Rîșcani

mun. Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîscani mun. Chișinău din 23 februarie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, a fost respins apelul

declarat de SRL „Stabilcons” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 15 mai 2017, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Stabilcons” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată și hotărârea

primei instanțe considerându-le ilegale și neîntemeiate.

Obiectează că concluziile primei instanțe expuse în hotărâre sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei.

Explică în acest sens că SRL „Stabilcons” nu este de acord cu majorarea

nejustificată a costului lucrărilor efectuate în sumă de 3407,72 lei, deoarece au fost

micșorate nejustificat volumul de lucru în sumă de 3407,72 lei de către inspectorul

principal cu scopul de intimidare. Volumul de lucru în sumă de 3407,72 lei în

realitate a fost îndeplinit de către SRL „Stabilcons” la cerința directorului Liceului

Teoretic „Mihail Sadoveanu” fiind efectuată reparație în cancelarie, hol, scările

interioare și cabinetul de geografie fapt ce se confirmă prin explicațiile directorului

liceului, reclamantului și procesul - verbal de recepție.

Susține că în baza contractului de antrepriză nr. 18 din 18 octombrie 2013

SRL „Stabilcons” s-a obligat să execute lucrări în sumă de 49981,23 lei, unde întră

și suma de 3407,72 lei.

La 28 iunie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Inspecția Financiară a

depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului depus

de SRL „Stabilcons” ca inadmisibil.

2

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 09 martie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 128). Informații cu privire la data recepționării acesteia de către recurent la

materialele cauzei lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, în termenul

legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Stabilcons” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de SRL „Stabilcons”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

3

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de SRL „Stabilcons”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Stabilcons” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Luiza Gafton

4