2ri-172/17 — intentarea procesului de insolvabilitate

2ri-172/17 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău dosar nr. 2ri-172/2017

judecător: S. Arnăut

D E C I Z I E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Galina Stratulat

judecători Luiza Gafton, Ion Druță, Dumitru Mardari, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de administratorul Societății cu răspundere

limitată „Agat-D”, Întreprinderea Individuală „Dogot Constantin”,

în cauza civilă la cererea administratorului Societății cu răspundere

limitată „Agat-D” împotriva terțului poprit Societatea cu răspundere limitată

„Șans” cu privire la validarea popririi și încasarea datoriei,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017, prin

care s-a respins cererea administratorul Societății cu răspundere limitată „Agat-D”

privind validarea popririi față de Societatea cu răspundere limitată „Șans” cu

desființarea popririi,

c o n s t a t ă :

La 26 august 2015, administratorul SRL „Agat-D” a depus în instanța de

insolvabilitate cerere de validare a poprii față de SRL „Șans”.

În motivarea cererii s-a invocat că, în urma examinării documentelor

activității economice și a documentelor de evidență contabilă a debitorului s-a

constatat că între SRL „Șans” și SRL „Agat-D” au fost stabilite raporturi juridice

în baza contractului nr. 36 din 11 februarie 2013 și a contractului f/n din 01

ianuarie 2015 de furnizare a energiei electrice în sumă totală de 98 529,27 lei.

Relevă că conform pct. 3.5 din contractul nominalizat, plățile prevăzute în

contract se vor efectua în baza de facturi emise de către furnizor și înmânate

subconsumătorului personal sau expediate prin poștă, iar conform pct. 3.7

subconsumătorul este obligat să achite facturile emise de către furnizor în termen

de 5 zile din momentul primirii facturii.

Susține că, conform pct. 3.9 din contractul menționat supra, refuzul

argumentat al subconsumătorului de a achita factura se aduce la cunoștință

furnizorului în termen de 15 zile lucrătoare de la data înmânării facturii.

Menționează că, până la momentul actual SRL „Șans” a achitat parțial

plata pentru energia electrică furnizată, rămânând o restanță în mărime de 98 529

lei.

Astfel, consideră că SRL „Agat-D” a îndeplinit toate condițiile stipulate în

contract, însă debitorul nu a achitat suma integrală.

Afirmă că, conform prevederilor pct. 6.7 din contract, pentru încălcarea

pct. 5.2 al contractului, subconsumătorul achită furnizorului o penalitate în sumă

de 0,3% din suma neachitată din factură. Deci, SRL,, Șans” n-a achitat suma

1

datoriei de bază în mărime de 98 529,27 lei și penalitate în sumă de 64 596,35 lei,

suma totală constituind 163 124,62 lei.

Declară că, în scopul încasării datoriei, la 29 iulie 2015, administratorul

insolvabilității SRL „Agat-D”, a expediat în adresa SRL „Șans” somația nr. 175

prin care a informat terțul poprit că datoria este supusă urmăririi silite prin

poprire. De asemenea, terțul poprit SRL „Șans” a fost informat despre existența

obligației de a achita datoria în sumă de 163 124,62 lei, în termen de 5 zile de la

primirea somației pe contul de acumulare al SRL „Agat-D”, conform art. 126,

alin. (5) al Legii insolvabilității, însă acesta nu s-a conformat somației.

Solicită administratorul insolvabilității SRL „Agat-D”, ÎI „Dogot

Constantin” încasarea de la SRL „Șans” în beneficiul SRL „Agat-D” a datoriei

debitoriale în sumă de 163 124,62 lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2015 s-a admis

cererea administratorului SRL „Agat-D” privind validarea popririi față de terțul

poprit SRL „Șans” cu încasarea sumei de 163 6124,62 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de insolvabilitate, la 07 decembrie

2015 avocatul Dumneanu Radu, în interesele SRL „Șans” a declarat recurs.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 06 aprilie 2016 s-a admis

recursul declarat de avocatul Dumneanu Radu, în interesele SRL „Șans” cu

casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2015 și remiterea

pricinii spre rejudecare.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017 s-a respins

cererea înaintată de administratorul SRL „Agat-D” privind validarea popririi față

de SRL „Șans” cu desființarea popririi.

La 06 martie 2017, prin intermediului oficiului poștal, administratorul

SRL „Agat-D” a depus recurs împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 20

februarie 2017, solicitând admiterea recursului cu casarea hotărârii instanței de

insolvabilitate și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii de validare a

popririi.

În motivarea recursului, a invocat recurentul că hotărârea instanței de

insolvabilitate este ilegală și neîntemeiată, deoarece au fost interpretate eronat

normele de drept material, fapt care a dus la soluționarea greșită a cauzei.

Susține că, în referința depusă de SRL „Șans” la cererea de validare a

poprii, s-a invocat că în realitate debitorul insolvabil SRL „Agat-D” are datorii

față de SRL „Șans” în sumă de 165 662,73 lei.

Astfel, consideră că referința depusă de SRL „Șans” după conținut nu este

altceva decât o cerere reconvențională iar instanța de insolvabilitate nu este

competentă să judece cererea reconvențională.

În conformitate cu art. 429 alin. (1) Codul de procedură civilă, pot fi

atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe

de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel în procedura de

insolvabilitate.

Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în

2

termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile

prevăzute expres de prezenta lege.

Examinând înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că hotărârea

Curții de Apel recurată a fost pronunțată la 20 februarie 2017, iar cererea de

recurs a fost depusă la 06 martie 2017, respectiv, constată că recursul este depus

în termen.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

administratorul SRL „Agat-D”, ÎI „Dogot Constantin” întemeiat și care urmează a

fi admis cu casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017 și

restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de insolvabilitate, din următoarele

considerentele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de

apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În conformitate cu art. 356 Cod de procedură civilă, cererea de declarare a

insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din acest cod, cu

excepțiile și completările stabilite în legislația insolvabilității.

Potrivit art. 1, alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului

de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Din materialele dosarului se constată că la 26 august 2015, administratorul

SRL „Agat-D” a depus în instanța de insolvabilitate cerere de validare a poprii

față de SRL „Șans”, solicitând încasarea de la SRL „Șans” în beneficiul SRL

„Agat-D” a datoriei debitoriale în sumă de 163 124,62 lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2015 s-a admis

cererea administratorului SRL „Agat-D” privind validarea popririi față de terțul

poprit SRL „Șans” cu încasarea sumei de 163 6124,62 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de insolvabilitate, la 07 decembrie

2015 avocatul Dumneanu Radu, în interesele SRL „Șans” a declarat recurs.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 06 aprilie 2016 s-a admis

recursul declarat de avocatul Dumneanu Radu, în interesele SRL „Șans” cu

casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2015 și remiterea

pricinii spre rejudecare.

Fiind investită cu examinarea cererii de validare a popririi, Curtea de Apel

Chișinău prin hotărârea din 20 februarie 2017 a respins cererea înaintată de

administratorul SRL „Agat-D” privind validarea popririi față de SRL „Șans” cu

desființarea popririi.

3

Potrivit art. 126 alin. (1) - (2) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, sunt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele bănești în numerar și fără

numerar, în monedă națională și în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri

mobile incorporale care sunt datorate debitorului ori sunt deținute în numele său

de un terț sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor

raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale

ale debitorului deținute de un terț în numele lui și creanța cu termen ori sub

condiție. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la

termen ori de la data îndeplinirii condiției. Poprirea se înființează prin somație a

administratorului insolvabilității/lichidatorului și se comunică terțului menționat

la alin.(1) împreună cu o copie certificată de pe hotărârea de intentare a procedurii

de insolvabilitate/faliment asupra debitorului.

În context, Colegiul constată că, între SRL „Agat-D” și SRL „Șans” au

fost stabilite raporturi juridice în baza contractului nr. 36 din 11 februarie 2013 și

a contractului f/nr. din 01 ianuarie 2015 de furnizare a energiei electrice în sumă

totală de 264 088,25 lei, fapt confirmat prin facturile fiscale nr. BV3307179 din

28 februarie 2013, nr. BV3307185 din 30 martie 2013, nr. BV0788598 din 26

aprilie 2013, nr. BV3307200 din 29 iunie 2013, nr. BV6378829 din 31 iulie 2013,

nr. BV6378803 din 31 august 2013, nr. BV6378808 din 30 septembrie 2013, nr.

BV6378814 din 30 noiembrie 2013, nr. BV6378819 din 31 decembrie 2013, nr.

DV3399412 din 31 mai 2014, nr. DV3399416 din 30 iunie 2014, nr. BV9367599

din 31 decembrie 2014, nr. DV8253003 din 01 februarie 2015, nr. DV3399425

din 28 februarie 2015, nr. DV8253015 din 31 martie 2015, nr. DV8253217 din 01

mai 2015, nr. DV8253218 din 31 mai 2015, terțul poprit SRL „Șans” însă nu a

achitat integral prețul energiei electrice furnizate de SRL „Agat-D”, ceea ce

contravine prevederilor contractului nr. 36 din 11 februarie 2013 și prevederilor

contractului f/nr. din 01 ianuarie 2015, or conform pct. 3.7 din contractul

nominalizat subconsumatorul este obligat să achite facturile emise de către

furnizor în termen de 5 zile din momentul primirii facturii.

Mai mult, potrivit prevederilor contractului nr. 36 din 11 februarie 2013 și

prevederilor contractului f/nr. din 01 ianuarie 2015, pct. 6.7, pentru încălcarea pct.

5.2 din contract, subconsumatorul achită furnizorului o penalitate în mărime de

0,3% din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere.

Urmare a celor menționate, terțul poprit SRL „Șans” a acumulat o datorie

fată de debitorul insolvabil SRL „Agat-D” în sumă totală de 163 124,62 lei dintre

care 98 529,27 - datoria de bază și 64 596,35 lei - penalitatea de întârziere

conform pct. 6.7 din contract.

Materialele cauzei mai atestă că, între părțile SRL „Șans” și SRL „Agat-

D” a fost semnat un act de verificare a achitărilor reciproce, prin care părțile au

confirmat, că la 31 mai 2015 datoria de bază a SRL „Șans” față de SRL „Agat-D”

constituie 98 529,27 lei, pentru perioada 01 ianuarie 2013 până la 31 mai 2015,

fără careva excepții sau mențiuni (f.d. 7-8).

4

Mai mult ca atât, actul de verificare a decontărilor din 31 mai 2015 a fost

semnat din partea terțului poprit de către administratorul acestuia Tcacenco

Vladimir.

La 31 iulie 2015 în adresa terțului poprit SRL „Șans” a fost expediată

Somația nr. 175 din 29 iulie 2015 din partea administratorului insolvabilității,

privind restituirea datoriilor, prin care a fost informat că datoriile sunt supuse

urmăririi silite prin poprire, și în temeiul art. 126, alin. (2) al Legii insolvabilității,

din momentul primirii somației debitorul a fost declarat terț poprit, somația a fost

recepționată de către ultimul la 03 august 2015, fapt confirmat prin semnarea

avizului de recepție nr. 2062021850.

Din momentul înființării popririi, măsura devine executorie, astfel că, prin

aceeași somație de înființare a popririi se indisponibilizează sumele și/sau

bunurile mobile corporale/incorporale pe care terțul le datorează societății

insolvabile.

Or, somația de înființare a popririi, are natură juridică de un act de

conservare, primul efect fiind acela de a indisponibiliza sumele de bani ori

bunurile mobile corporale/incorporale pe care terțul le datorează ori le va datora

societății insolvabile în baza unor raporturi juridice, măsura debutând fără calea

prealabilă de înștiințare, astfel încât să dispună de un caracter de asigurare,

prevenindu-se unele acțiuni ce ar putea zădărnici executarea prin sustragerea

acestor valori de către persoana terță.

Totodată, somația de înființare a popririi are natura juridică a unui act

procedural, fiind și un act de decizie în raport de finalitatea sa, aceea de a

indisponibiliza sume ori bunurile mobile corporale/incorporale și de realizare a

creanței prin plata ori valorificarea/revendicarea acestora.

De asemenea, a fost informat terțul poprit despre existența obligației de a

restitui datoria în termen de 5 zile de la primirea somației pe contul de acumulare

a SRL „Agat-D” conform art. 126, alin. (5) al Legii insolvabilității, însă nu a

urmat nici un răspuns din data expedierii somației de la terțul poprit privind

restituirea datoriei existente.

Potrivit art. 5, alin. (2) al Legii insolvabilității, instanța de insolvabilitate

dispune de competența exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de

insolvabilitate, a litigiilor ce țin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă

existența unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanța de

insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură

contencioasă, conform Codului de procedură civilă.

De asemenea, conform art. 5, alin. (3) al Legii insolvabilității, instanța pe

al cărei rol se află cauza de insolvabilitate examinează din oficiu toate

circumstanțele relevante cauzei.

Conform art. 66, alin. (1), lit. l) al Legii insolvabilității, atribuțiile

principale ale administratorului constă în colectarea datoriilor față de debitori și

recuperarea silită a bunurilor debitorului aflate în posesia unor terți.

Mai mult ca atât, în conformitate cu art. 126, alin. (11) al Legii

insolvabilității, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează

5

sume de bani debitorului, instanța de insolvabilitate va adopta o hotărâre de

validare a popririi, prin care va încasa de la terțul poprit suma datorată

debitorului, iar în caz contrar, va decide desființarea popririi Poprirea înființată

asupra unei creanțe cu termen sau sub condiție poate fi validată, dar hotărârea nu

poate fi executată decât după ajungerea creanței la termen sau la data îndeplinirii

condiției, după caz. Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât

pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente, în ultimul

caz validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente.

Astfel, este cert faptul că, la 26 august 2015, administratorul

insolvabilității SRL „Agat-D”, ÎI „Dogot Constantin” a depus în instanța de

insolvabilitate cererea de validare a popririi privind încasarea de la terțul poprit

SRL „Șans” a datoriei în beneficiul SRL „Agat-D” a sumei de 163 124,62 lei.

Însă, prin referința depusă de SRL „Șans” la cererea de validare a popririi,

terțul poprit SRL „Șans” a invocat faptul că în realitate debitorul insolvabil SRL

„Agat-D” are datorii restante față de SRL „Șans” în sumă de 165 662,73 lei.

Colegiul consideră că, referință depusă de SRL „Șans” la cererea de

validare a popririi, după conținut nu este altceva decât o cerere de exercitare a

dreptului de retenție.

Prin urmare, Colegiul consideră că, în speță, referința înaintat nu are

relevanță speței date, or conform art. 5, alin. (2) Legea insolvabilității, instanța de

insolvabilitate dispune de competență exclusivă la judecarea, în cadrul procesului

de insolvabilitate, a litigiilor ce țin de masa debitoare.

Mai mult, potrivit art. 637, alin. (1) – (4) Cod civil, cel care este dator să

remită sau să restituie un bun poate să-l rețină, în cazul prevăzut de lege, atâta

timp cât creditorul nu-l despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care

le-a făcut pentru acel bun și pentru prejudiciile pe care bunul le-a cauzat. Prin

retenție se poate garanta de asemenea o creanță care, deși nu este legată direct de

bunul deținut, se bazează pe o obligație ale cărei părți sunt comercianți. Dreptul

de retenție este înlăturat în cazul în care creditorul oferă o garanție reală,

considerată suficientă de către instanță, sau consemnează suma pretinsă.

Dispozițiile alin.(1) și (2) se aplică în măsura în care contractul nu prevede altfel.

Din conținutul textului de lege rezultă că pentru exercitarea dreptului de

retenție, este necesar ca obiectul retenției să constea dintr-un bun al debitorului

aflat în posesia creditorului, prin retenție se poate garanta doar obligația de

restituire a cheltuielilor necesare și utile suportate de către creditor sau a

prejudiciilor cauzate de bunul ce constituie obiectul retenției, dreptul de retenție

poate fi invocat, doar dacă datoria pe care o pretinde deținătorul bunului de la

creditorul restituirii să se afle în legătură cu bunul, adică să fie prilejuită de acesta,

creanța retentorului trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, dreptul de retenție

poate fi exercitat doar în cazurile expres prevăzute de lege.

Astfel, în speță, Colegiul consideră că instanța de insolvabilitate

neîntemeiat și prematur a indicat în hotărâre că SRL „Șans” are dreptul la retenție,

în cazul în care creanța terțului poprit SRL „Șans” față de debitorul insolvabil

SRL „Agat-D” în sumă de 165 662,73 lei nu este certă, lichidă și exigibilă, or,

6

SRL „Șans” pretinde că a prestat servicii de reparație auto fără a prezenta careva

probe, cum ar fi contract, acte de primire-predare a serviciilor prestate (nu este

clar care anume servicii au fost prestate, care unități de transport au fost supuse

reparației etc).

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, actul de verificare a

decontărilor între SRL „Șans” și SRL „Agat-D” din 12 octombrie 2015 nu este

semnat de către directorul SRL „Agat-D”, de asemenea nu este aplicată ștampila

întreprinderii, prin urmare această, individual de altele nu poate servi temei de

exercitare a dreptului de retenție din partea SRL „Șans”.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră întemeiate argumentele recurentului prin care

a indicat că, instanța de insolvabilitate eronat a concluzionat asupra netemeiniciei

cererii, motivându-și soluția în baza argumentelor expuse de debitor în referință,

fără a fi prezentate careva probe pertinente și concludente.

În atare condiții, instanța de insolvabilitate avea obligația de a da un

răspuns cert referitor la pertinența unui înscris sau altuia. Or, instanța de judecată

este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea

unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor

probe față de altele.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale

părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de

natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei

(Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării pricinii probele din

dosar se cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța

de judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În consecință, Colegiul verificând conținutul hotărârii contestate, în raport

cu materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de

insolvabilitate s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care

le-a considerat aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete

ale cauzei și probelor administrate în cadrul judecării pricinii pe care se

întemeiază concluziile privitoare la aceste circumstanțe și fără a indica motivele

pentru care argumentele invocate în cererea de validare a popririi nu au fost

reținute și supuse aprecierii.

7

Este de menționat că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă

în mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare

admisă la judecarea cauzei în instanța de insolvabilitate nu poate fi corectată de

instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de

administratorul SRL „Agat-D”, ÎI „Dogot Constantin” și a casa integral hotărârea

instanței de insolvabilitate, cu remiterea pricinii civile la rejudecare în instanța de

insolvabilitate, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de insolvabilitate, pentru a concluziona

sub aspectul temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin

prisma argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte,

rezultând din prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform

cărora instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată

pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor

probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca

în consecință soluția adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al

concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele

cauzei, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile

raportului litigios.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. c) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de administratorul Societății cu răspundere

limitată „Agat-D”, Întreprinderea Individuală „Dogot Constantin”.

Se casează integral hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 februarie

2017, în cauza civilă la cererea administratorului Societății cu răspundere limitată

„Agat-D” împotriva terțului poprit Societatea cu răspundere limitată „Șans” cu

privire la validarea popririi și încasarea datoriei, cu restituirea pricinii spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Galina Stratulat

judecători Luiza Gafton

Ion Druță

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

8