2ra-912/17 — privind încasarea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind încasarea prejudiciului
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-912/17 — privind încasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra–912/17
Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, judecător O. Cojocaru
Instanța de apel:Curtea de Apel Chișinău, judecători - D. Manole, A. Bostan, Iu. Cotruță
Î N C H E I E R E
05 iulie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova
Judecători – Luiza Gafton, Maria Ghervas
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către
Ministerul Justiției al RM și de Mahu Mihail împotriva deciziei Curții de Apel
Chișinău din 22 noiembrie 2016, prin care a fost modificată hotărârea Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău din 04 aprilie 2016 de admitere parțială a acțiunii,
pronunțată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mahu Mihail
către Ministerul Justiției al RM privind încasarea prejudiciului moral,
c o n s t a t ă:
La 24 noiembrie 2015, Mahu Mihail a depus cerere de chemare în judecată
către Ministerul Justiției al RM, prin care a solicitat încasarea prejudiciului moral
în mărime de 200000 de lei.
În motivarea acțiunii a indicat că i-a fost aplicată măsura preventivă sub formă
de arest pe o perioadă îndelungată, mai mult de 12 luni, fără a fi indicate motivele
concrete care au stat la baza aplicării acestei măsuri, fără a fi luat în calcul
circumstanțele invocate în contextul eliberării sale, invocând art.25 al Constituției
RM, potrivit cărui, libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile,
totodată, făcând referire la prevederile CEDO, care stipulează că: „Orice persoană
are dreptul la libertate și siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa”.
Mai mult ca atât, acest drept devine actual ori de câte ori o persoană
interacționează cu autoritățile.
Potrivit Constituției RM, libertatea individuală și siguranța persoanei sunt
inviolabile. Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise în
cazurile și cu procedura prevăzută de lege.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 aprilie 2016,
acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la bugetul de stat, prin intermediul
Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Mahu Mihail prejudiciul moral în
mărime de 1000 (una mie) lei. În rest, pretenția lui Mahu Mihail privind încasarea
prejudiciului moral, a fost respinsă.
1
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, hotărârea
Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 aprilie 2016 a fost modificată în
partea stabilirii cuantumului despăgubirii morale, suma de la 1000 de lei fiind
majorată la 22000 de lei.
La 10.01.2017, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva deciziei
Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, prin care a solicitat casarea
acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a
acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel eronat a interpretat legea,
infracțiunea pentru care este învinuit Mahu Mihail este una deosebit de gravă și
reținerea lui sub arest mai mult de 90 de zile este îndreptățită.
La 04.05.2017, Mahu Mihail a declarat recurs împotriva deciziei
nominalizate, prin care a solicitat casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu
emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii, indicând că termenul
arestării poate fi prelungit de judecător sau de instanța judecătorească, în condițiile
legii, cel mult până la 12 luni.
Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurilor invocate în cererea de
recurs, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Ministerul
Justiției al RM și de Mahu Mihail nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei
instanței de apel.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în
care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau
procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în
care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Verificând prin prisma normele de drept citate, Completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că
recursurile declarate de către Ministerul Justiției al RM și de Mahu Mihail nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, deoarece
recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței
de apel, ci au formulat doar critici ce se axează asupra fondului cauzei.
2
Această situație indică la caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de
esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de
instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului. Or,
argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a
normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de
apel, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.
Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Față de cele indicate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității
constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, iar în sarcina recurentului este
impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor
încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de
drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind
admisibil.
Sub acest aspect, Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței
CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea
situației prezentate în cerere, la fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta
în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă
motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul
judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile
declarate de către Ministerul Justiției al RM și de Mahu Mihail, ca fiind
inadmisibile.
În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.
(1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Ministerul Justiției al
RM și de Mahu Mihail.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecător Svetlana Filincova
Judecători Luiza Gafton
Maria Ghervas
3