3ra-531/17 — Anularea actelor administrative

Prima instanță: Judecătoria Cahul, judecător – L. Turculeț Instanța de Apel: Curtea de Apel Cahul, judecători – G. Vavrin, R. Petrov, I. Dănăilă Dosar nr. 3ra–531/17 Î N C H E I E R E 05 iulie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova Judecători – Luiza Gafton, Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Arnaut Alexandru, în interesele recurentei Onică Galina, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Onică Galina împotriva SRL „Cahul Gaz”, intervenient accesoriu Popazu Ion, cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 22 decembrie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de avocatul Arnaut Alexandru, în interesele recurentei Onică Galina și menținută hotărârea Judecătoriei Cahul din 08 iunie 2016, c o n s t a t ă: La data de 05 aprilie 2016, Onică Galina a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Cahul Gaz” cu privire la anularea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin hotărârea SRL „Cahul Gaz” din 21 ianuarie 2016 a fost stabilită suma prejudiciului în mărime de 8682 lei pentru încălcarea clauzelor contractuale la livrarea gazelor naturale. Drept bază la adoptarea acestei hotărâri a servit actul de demontare a contorului de gaz din data de 19 ianuarie 2016, cu bănuire de influențare a datelor contorului. Contorul i-a fost lăsat la păstrare reclamantei, însă a fost ulterior pierdut. Mai mult, în decizia comisiei a fost reflectat faptul că consumatorul și-a recunoscut vina și a fost de acord să achite suma prejudiciului stabilit. Potrivit opiniei reclamantei, aprobarea comisiei nu corespunde realității și exprimă părerea unilaterală a acesteia, deoarece reclamanta și-a recunoscut vina în ceea ce privește pierderea contorului, și nu poate fi vorba de recunoașterea vinovăției în intervenția asupra lucrului mecanismului de măsurare.

1 La data de 11 februarie 2016, reclamanta a depus o cerere prealabilă care, însă, nu a fost soluționată pozitiv, răspunsul la aceasta fiind recepționat de către Onică Galina la data de 04 martie 2016. Reclamanta Onică Galina solicită anularea hotărârii SRL „Cahul Gaz” din 21 ianuarie 2016 ca fiind neîntemeiată și emisă cu încălcarea prevederilor legale, fiind bazată pe suspiciuni. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 08 iunie 2016, a fost respinsă ca fiind depusă tardiv acțiunea înaintată de Onică Galina împotriva SRL „Cahul Gaz”, intervenient accesoriu Popazu Ion, cu privire la contestarea actelor administrative.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 22 decembrie 2016, a fost respins apelul declarat de avocatul Arnaut Alexandru, în interesele apelantei Onică Galina și menținută hotărârea Judecătoriei Cahul din 08 iunie 2016. La data de 09 martie 2017, avocatul Arnaut Alexandru, în interesele recurentei Onică Galina a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 22 decembrie 2016, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a acesteia și a hotărârii instanței de fond, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond. În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Astfel, concluzia instanței de apel referitor la tardivitatea cererii de chemare în judecată este eronată. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de avocatul Arnaut Alexandru, în interesele recurentei Onică Galina, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că, reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor 2 încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs a recurentei Onică Galina. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Arnaut Alexandru, în interesele recurentei Onică Galina. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecător Svetlana Filincova, Judecători Luiza Gafton, Maria Ghervas 3