2ra-1255/17 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu

Dosarul nr. 2ra-1255/17

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani (jud. S. Godorogea)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. E. Ababei, N. Chircu, A. Garbuz)

DECIZIE

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Dobriborșci Ira,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Dobriborșci Ira

împotriva Primăriei or. Costești, rl Rîșcani privind restabilirea în funcție, încasarea

salariului mediu pentru lipsa forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La data de 30 martie 2016 reclamanta Dobriborșci Ira s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei or. Costești, rl. Rîșcani solicitând restabilirea

în funcția de contabil la Primăria or. Costești, rl. Rîșcani angajată în baza contractului

individual de muncă nr. 10 din 29 iunie 2015, încasarea salariului mediu lunar pentru

perioada absenței forțate de la muncă, încasarea prejudiciului moral în sumă de 5000

lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la data de 29 iunie 2015 între

Dobriborșci Ira și Primăria or. Costești, rl. Rîșcani a fost încheiat contractul individual

de muncă nr. 10, conform căruia a fost angajată la Primăria or. Costești, rl. Rîșcani în

funcția de contabil, cu program de lucru redus. La data de 05 ianuarie 2016, Primarul

or. Costești, Nelu Glasu a emis dispoziția nr. 2, conform căreia obligațiunile

reclamantei de serviciu au fost esențial lărgite, astfel încât îndeplinirea acestora

necesita mai mult timp de lucru.

Susține reclamanta că Primarul, în mod unilateral, a modificat contractul

individual de muncă, fără acordul suplimentar al reclamantei, încălcând astfel

prevederile art. 68 Codul Muncii.

Menționează reclamanta că, modificarea contractului individual de muncă nu este

acceptabilă, deoarece are un copil mic, xxxx xxxx, născută la xxx xxx xxx.

1

Precizează reclamanta că, deoarece nu a fost de acord cu modificarea orarului de

lucru, Primarul, la data de 12 ianuarie 2016 a emis dispoziția privind concedierea

acesteia în baza art. 86 alin. l) Codul Muncii.

Consideră reclamanta că, concedierea sa este ilegală, deoarece lipsesc careva

concluzii medicale privind necorespunderea funcției deținute din cauza stării de

sănătate. La fel, au fost încălcate și prevederile art. 251 Codul Muncii. Prin urmare,

concedierea reclamantei a avut loc cu grave încălcări, fapt care atrage după sine

restabilirea la locul de muncă și repararea prejudiciului cauzat. Acțiunile ilegale ale

Primarului i-au creat reclamantei stare de stres, pricinuindu-i un prejudiciu moral în

sumă de 5000 lei.

Prin hotărârea din 16 iunie 2016 a judecătoriei Rîșcani, s-a admis parțial acțiunea

înaintată de Ira Dobriborșci; s-a restabilit Dobriborșci Ira în funcția de contabil la

Primăria or. Costești, rl. Rîșcani conform condițiilor contractului individual de muncă

nr. 10 din 29 iunie 2015; s-a încasat de la Primăria or. Costești, rl. Rîșcani în beneficiul

Irei Dobriborșci salariul lunar pentru perioada absenței forțate de la lucru; în rest

solicitarea privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei și a cheltuielilor

de judecată s-au respins ca neîntemeiate.

Prin decizia din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul depus

de Primăria or. Costești, rl. Rîșcani; s-a casat hotărârea din 16 iunie 2016 a judecătoriei

Rîșcani și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată

înaintată de Dobriborșci Ira împotriva Primăriei or. Costești, rl. Rîșcani privind

restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu pentru lipsa forțată de la muncă,

încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

La data de 13 ianuarie 2017, Dobriborșci Ira a declarat recurs împotriva deciziei

din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea deciziei instanței de

apel, cu menținerea în vigoare a hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată

și pasibilă de a fi casată, deoarece a interpretat eronat normele de drept material și de

drept procedural.

Susține recurenta că, concedierea sa a avut loc cu grave încălcări ale legislației în

vigoare, fapt ce atrage după sine restabilirea la locul de muncă și repararea prejudiciului

cauzat. La fel, au fost încălcate și prevederile art. 251 din Codul muncii, care stabilesc

că, se interzice concedierea femeilor gravide, a femeilor care au copii în vârstă de până

la 6 ani și a persoanelor care folosesc concediile pentru îngrijirea copilului prevăzute

la art.124, 126 și 127, cu excepția cazurilor prevăzute la art.86 alin.(1) lit. b), g)–k).

Menționează recurenta că, instanța de apel neîntemeiat a concluzionat că

reclamanta, nefiind de acord cu dispoziția nr. 3 din 12.01.2016, urma să o conteste,

folosind în acest sens procedura prealabilă prevăzută de art. 14 din Legea

contenciosului administrativ, deoarece litigiile individuale de muncă cu participarea

funcționarilor publici și a persoanelor cu statut special nu trebuie să fie condiționate de

efectuarea procedurii prealabile, la fel ca și orice litigiu individual de muncă.

Precizează recurenta că, instanța de apel la examinarea cauzei a respins acțiunea

fără a argumenta, în parte, pretențiile invocate în cererea de chemare în judecată. Pe

când, instanța de fond a argumentat suficient cerințele înaintate privind ilegalitatea

actului de dispoziție contestat.

Conform art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se

depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

2

Decizia Curții de Apel Bălți a fost adoptată la 08 noiembrie 2016, iar Dobriborșci

Ira a declarat recurs la 13 ianuarie 2017.

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată participanților la

proces la 22 noiembrie 2016 (f.d. 141) și a fost recepționată de către Dobriborșci Ira la

25 noiembrie 2016, conform avizului de recepție (f.d. 143).

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de către Dobriborșci Ira

împotriva deciziei din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bălți, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 28 iunie 2017 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat

de Dobriborșci Ira și va casa decizia instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei

instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel

și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au

pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea pricinii.

Colegiul notează că problema de drept în prezenta acțiune este raportată la

normele de drept material cu privire la concediere, restabilirea la locul de muncă,

încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, răspunderea angajatorului

pentru eliberarea nelegitimă din serviciu, obligația angajatorului de a repara prejudiciul

cauzat persoanei ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, aspecte

reglementate în Codul Muncii.

3

Astfel, aprecierea temeiniciei și legalității hotărârilor instanțelor judecătorești

inferioare, revine instanței de recurs prin prisma problemei de drept indicate și

normelor ce guvernează prezentul raport juridic litigios, după cum urmează.

Conform art. 45 Codul muncii, contractul individual de muncă este înțelegerea

dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o

anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte regulamentul intern al unității,

iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă prevăzute de prezentul cod,

de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de

muncă, precum și să achite la timp și integral salariul.

Conform art. 81 alin. (1) lit. b) Codul muncii, contractul individual de muncă

poate înceta la inițiativa uneia dintre părți (art.85 și 86).

Conform aliniatului 3 al aceluiași articol, contractul individual de muncă

încetează în temeiul ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) angajatorului, care se

aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură, cel târziu la data eliberării din serviciu.

Ordinul (dispoziția, decizia, hotărârea) angajatorului cu privire la încetarea contractului

individual de muncă trebuie să conțină referire la articolul, alineatul, punctul și litera

corespunzătoare din lege.

Conform art. 89 alin. (2) Codul muncii, la examinarea litigiului individual de

muncă de către instanța de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea

și să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului.

Din materialele pricinii rezultă că la 29 iunie 2015 între Dobriborșci Ira și

Primăria or. Costești, rl. Rîșcani a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 10,

conform căruia Dobriborșci Ira a fost angajată în funcția de contabil, cu un program de

lucru redus, din motiv că are la întreținere copilul minor – xxxx xxxx, născută la xxx

xxx xxx.

Prin dispoziția nr. 02 din 05 ianuarie 2016 „Cu privire la atribuirea sarcinilor”,

emisă de primarul Primăriei or. Costești, rl Rîșcani, începând cu 05 ianuarie 2016, Irei

Dobriborșci i-au fost atribuite următoarele obligații: organizarea și urmărirea

procedurilor de achiziții publice, organizarea licitațiilor, evidența alimentației în

instituțiile preșcolare, plata pentru grădiniță.

Prin dispoziția nr. 03 din 12 ianuarie 2016 „Cu privire la concedierea Irei

Dobriborșci, contabil la Primăria or. Costești”, emisă de primarul Primăriei or.

Costești, rl Rîșcani, s-a dispus concedierea Irei Dobriborșci din funcția de contabil de

la Primăria or. Costești, începând cu 12 ianuarie 2016, în baza art. 86 alin. (1), lit. d)

Codul muncii - constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcției deținute sau

muncii prestate din cauza stării de sănătate, în conformitate cu certificatul medical.

Reiterând circumstanțele pricinii la normele de drept prenotate supra, Colegiul

menționează că, instanța de fond examinând prezenta speță corect a concluzionat

asupra temeiniciei acțiunii depuse de Dobriborșci Ira, însă instanța de apel în rezultatul

aplicării și interpretării eronate a normelor de drept în raport cu circumstanțele pricinii

eronat a concluzionat asupra netemeiniciei acesteia.

La caz, Colegiul notează ca relevantă ipoteza instanței de fond precum că Primăria

or. Costești nu a prezentat probe veridice și pertinente ce ar constata faptul că

Dobriborșci Ira nu corespunde funcției deținute sau a muncii prestate din cauza stării

de sănătate, în baza certificatului medical.

Sub aspectul dat, este de remarcat că rezultând din prevederile art. 13 lit. m) din

Legea securității și sănătății în muncă nr.186 din 10 iulie 2008, angajatorul este obligat

4

să efectueze examenul medical periodic și, după caz, testarea psihologică periodică a

lucrătorilor.

Conform art. 20 lit. h) din Legea menționată, fiecare lucrător este în drept să fie

supus unui examen medical extraordinar potrivit recomandărilor medicale, cu

menținerea postului de lucru și a salariului mediu pe durata efectuării acestui examen.

Astfel, în cazul încetării contractului individual de muncă pentru motivul

menționat în dispoziția de concediere a salariatului de către angajator este necesar să

fie prezentată concluzia medicală emisă de către instituția abilitată.

De asemenea, necorespunderea salariatului funcției deținute poate fi depistată ca

urmare a controlului medical periodic, legal stabilit sau în cazul unui control inopinat.

În consecință, este de reținut că angajatorul urmează să prezinte probe ce

demonstrează că starea sănătății salariatului, în conformitate cu certificatul medical,

împiedică salariatul să-și îndeplinească corespunzător obligațiunea de serviciu, îi este

interzisă ori este periculoasă pentru alți salariați sau pentru cetățenii pe care îi

deservește.

Deci, la examinarea cauzelor de desfacere a contractului individual de muncă din

inițiativa angajatorului, datoria de a dovedi prezența temeiului juridic de concediere îi

revine angajatorului.

Pe când, la materialele dosarului un certificat medical sau o concluzie emisă de

instituțiile abilitate ce atestă imposibilitatea exercitării funcției deținute sau a muncii

prestate de către salariat lipsește.

Respectiv, instanța de fond corect a dispus restabilirea Irei Dobriborșci în funcția

de contabil la Primăria or. Costești, rl Rîșcani conform condițiilor contractului

individual de muncă, deoarece angajatorul nu poate exercita dreptul de desfacere a

contractului de muncă în mod discreționar, ci doar în cazurile și condițiile strict

prevăzute de lege.

Tot aici, este de reliefat că, la examinarea litigiilor de încetare a contractului

individual de muncă din inițiativa angajatorului (concedierea), instanța de judecată se

va conduce și de prevederile Convenției cu privire la încetarea raporturilor de muncă

din inițiativa patronului nr.158 din 22.06.1982, ratificată prin Hotărârea Parlamentului

nr.994 din 15.10.1996 (în vigoare din 21.11.1996), din care rezultă că raporturile de

muncă ale unui lucrător nu vor înceta decât dacă există un motiv valabil pentru o

asemenea încetare, legat de capacitatea sau conduita lucrătorului sau bazat pe cerințele

operaționale ale întreprinderii, instituției sau serviciului.

În acest sens, Colegiul relevă că lipsa confirmării incapacității exercitării funcției

deținute sau a muncii prestate de către salariatul Dobriborșci Ira, din cauza sănătății,

nu îi acordă dreptul angajatorului de a desface contractul individual de muncă.

Concomitent, este de remarcat că, nici din concluzia comisiei pentru verificarea

constatării faptului că salariatul nu corespunde funcției deținute expusă în actul nr. 01

din 11 ianuarie 2016, nu rezultă incapacitatea de muncă a salariatului din cauza

sănătății, ci s-a constatat că reclamanta nu corespunde funcției deținute deoarece nu are

studii speciale în domeniul contabilității, nu a activat și nu are abilități în acest

domeniu. (f.d. 42)

Ca urmare, Colegiul menționează că angajatorul – Primăria or. Costești a emis

dispoziția de concediere fără a lua în considerare concluzia comisiei pentru verificarea

constatării faptului că salariatul nu corespunde funcției din care rezultă că Dobriborșci

Ira este în imposibilitatea de a exercita funcția de contabil din lipsa studiilor în

5

domeniul contabilității și nu sub aspectul stării de sănătate.

În contextul dat, Colegiul apreciază ca fiind întemeiate argumentele Irei

Dobriborșci precum că dispoziția de concediere a fost emisă cu încălcări grave ale

legislației muncii.

Așadar, Colegiul reține că în condițiile când a fost încălcată procedura de

concediere a reclamantei și ordinul emis de pârât în acest sens este ilegal, prima instanță

just a dispus restabilirea Ieri Dobriborșci în funcția deținută la Primăria or. Costești.

Or, însăși prin constatarea faptului că ordinul de concediere a fost adoptat cu

încălcarea legislației muncii și restabilirea salariatei în funcție, se prezumă că dispoziția

de concediere a fost anulată.

Ca urmare, este irelevantă ipoteza instanței de apel privind necontestarea de către

reclamantă a ordinului de concediere.

Tot aici, Colegiul menționează că atât din textul cererii de chemare în judecată,

cât și din explicațiile date de reclamantă pe parcursul judecării cauzei rezultă cert că

ultima își exprimă dezacordul cu dispoziția de concediere emisă de pârât, o consideră

ilegală și solicită expres restabilirea la lucru.

Astfel, este evident că reclamanta nu este de acord cu concedierea produsă și din

acest motiv a acces în instanță.

În opinia Colegiului, instanța de apel, la judecarea cauzei, a dat dovadă de

formalism excesiv invocând faptul că reclamanta nu a contestat dispoziția de

concediere, ori este categoric că restabilirea în funcție, solicitare clar expusă de

reclamantă, nu poate fi efectuată decât prin anularea actului de concediere.

În atare circumstanțe, Colegiul consideră că instanța de apel dând dovadă de

formalism excesiv a împiedicat nejustificat reclamanta de a beneficia de efectivitatea

dreptului de acces la justiție contrar art. 6 paragraf 1 CEDO (cauza SC „Raisa M

Shipping” vs România, hotărârea CtEDO din 08.01.2013).

Conform art. 330 alin.(1) lit. b) Codul muncii, angajatorul este obligat să

compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării

ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz de

eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă.

În circumstanțele de drept și de fapt menționate supra raportate la normele

prenotate, Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond și în partea

încasării de la Primăria or. Costești, rl Rîșcani în beneficiul Irei Dobriborșci a salariului

lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu din momentul concedierii până la

ziua restabilirii în funcție a Irei Dobriborșci, fiind dispusă și executarea imediată în

conformitate cu art.256 Cod de procedură civilă a hotărârii în partea restabilirii în

funcție a Irei Dobriborșci.

Referitor la încasarea prejudiciului moral, Colegiul apreciază ca fiind justificată

concluzia instanței de fond de respingere a pretenției date, din motiv că reclamanta nu

a probat prin probe pertinente consecințele suferințelor morale suportate în urma

acțiunilor angajatorului.

Mai mult ca atât, recurenta nici nu a contestat hotărârea instanței de fond prin care

cererea privind repararea prejudiciului moral a fost respinsă.

În consecință, Colegiul reiterează că instanța de fond corect a reținut că

restabilirea Irei Dobriborșci în funcția de contabil la Primăria or. Costești, rl Rîșcani,

conform condițiilor contractului individual de muncă nr.10 din 29.06.2015, și încasarea

6

în beneficiul său a salariului lunar pentru absența forțată de la serviciu servește ca o

compensare și o satisfacere morală a reclamantei.

Totodată, Colegiul relevă că în cadrul judecării pricinii, instanța de judecată a

creat participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea

drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților

dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene

pentru apărarea a Drepturilor Omului.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de apel a

interpretat eronat normele de drept material în raport cu circumstanțele pricinii, iar

hotărârea primei instanțe este întemeiată, adoptată cu respectarea normelor de drept

material și procedural, cu verificarea și aprecierea probelor administrate în

conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă și nu este necesară verificarea

suplimentară a anumitor dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, cu casarea deciziei contestate și menținerea în vigoare a hotărârii primei

instanțe.

În baza celor expuse, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art.445 alin.(3)

Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Dobriborșci Ira.

Se casează decizia din 08 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bălți, adoptată în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Dobriborșci Ira împotriva Primăriei

or. Costești, rl Rîșcani privind restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu pentru

lipsa forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Se menține hotărârea din 16 iunie 2016 a Judecătoriei Rîșcani.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

7