2ra-1220/17 — încasarea datoriei, repararea prejudiciului moral si recunoasterea valabilitătii contractului

prima instanță: V. Ciuntu dosarul nr. 2ra-1220/17

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ion

Golban,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Golban împotriva

Lidiei Golban cu privire la încasarea datoriei, repararea prejudiciului moral și

recunoașterea valabilității contractului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de către Lidia Golban, casată hotărârea Judecătoriei

Criuleni din 25 octombrie 2016 și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 05 septembrie 2016, Ion Golban a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Lidiei Golban cu privire la încasarea datoriei și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prestează servicii contra plată

de lucrări sezoniere, arat, semănat și cultivat cu tehnica agricolă personală.

Menționează că, în anul 2010, la solicitarea pârâtei, Lidia Golban i-a prestat

serviciul de arat, însă plata pentru această lucrare nu i-a fost achitată, motivându-i

că o va achita când se va întoarce soțul de peste hotare.

Afirmă că, în anul 2011, a prestat pârâtei serviciul de semănat, care i-a

achitat în luna iunie 2011 doar o parte din costul serviciului, suma restantă

constituind 890 lei.

Relevă că, ulterior, în luna noiembrie 2011, a prestat pârâtei serviciul de arat,

iar în luna aprilie 2012 - serviciul de semănat, pentru care, la fel, nu i-au fost

achitate costul lucrărilor.

Astfel, susține că, pârâta înregistrează o datorie în sumă de 4 690 lei pentru

serviciile prestate.

Afirmă că, a încheiat cu Lidia Golban un contract verbal cu privire la

prestarea unui serviciu, exprimându-și voința comună referitor la prețul și volumul

lucrărilor, însă, aceasta refuză să achite costul serviciilor prestate.

1

Declară că, la data de 20 februarie 2016 și 02 martie 2016, s-a adresat la

Inspectoratul de Poliție Criuleni cu o cerere, prin care a solicitat încasarea din

contul pârâtei a datoriei în sumă de 4 690 lei, însă prin răspunsul din 29 februarie

2016 și 09 martie 2016, a fost informat că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale contravenției sau ale infracțiunii și urmează să se adreseze în

instanța de judecată.

Solicită încasarea din contul pârâtei a datoriei în sumă de 4 690 lei, a sumei

de 5 000 lei, cu titlu de prejudiciul moral și a cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei reclamantul și-a concretizat cerințele

solicitând recunoașterea valabilității contractului încheiat în mod verbal cu Lidia

Golban și încasarea din contul pârâtei a datoriei în sumă de 4 690 lei, a sumei de

5 000 lei, cu titlu de prejudiciul moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 25 octombrie 2016, a fost admisă

parțial acțiunea și au fost încasate din contul Lidiei Golban în beneficiul lui Ion

Golban suma de 4 690 lei, cu titlu de datorie, suma de 1 000 lei, cu titlu de

prejudiciul moral și taxa de stat în mărime de 250 lei. În rest acțiunea a fost

respinsă.

Prima instanță admițând cerința cu privire la încasarea sumei datorate, și-a

argumentat concluzia prin faptul că, în anii 2010-2012, între părți a fost încheiat un

act juridic în mod verbal, în baza căruia reclamantul a prestat pârâtei servicii cu

tractorul la aratul și semănatul pământului acesteia, dar pârâta i-a achita parțial

pentru serviciile prestate, iar conform prevederilor art. 209 alin. (1) și (2) din

Codul civil, actul juridic poate fi încheiat verbal, în scris sau în formă autentică, iar

forma este o condiție de valabilitate a actului juridic numai în cazurile expres

prevăzute de lege, or, conform prevederilor art. 209 alin. (1) din Cod, actul juridic

pentru care legea sau acordul părților nu stabilește forma scrisă sau autentică, poate

fi încheiat verbal, totodată, prevederile art. 970 alin. (1) și (2) din Codul civil nu

prevede ca contractul de prestări servicii urmează a fi încheiat în scris, mai mult ca

atât, plata pentru serviciile se efectuează după prestarea serviciilor, făcând trimitere

la prevederile art. 971 alin. (1) din Codul civil.

Prima instanță, admițând parțial cerința cu privire la repararea prejudiciului

moral cauzat, și-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamantul nu este angajat

în câmpul muncii, întreținându-și familia din sursele bănești pe care le câștigă din

serviciile agricole acordate cetățenilor, iar pârâta, prin acțiunile sale l-a lăsat fără o

parte din venit, cauzându-i, astfel, un prejudiciu moral, care poate fi recuperat prin

echivalent bănesc în sumă de 1 000 lei, iar suma solicitată de către reclamant este

exagerat de mare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017 a fost admis apelul

declarat de către Lidia Golban, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă

hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea.

Respingând cerințele cu privire la recunoașterea valabilității contractului

încheiat în mod verbal și încasarea datoriei ca tardive, instanța de apel și-a

argumentat concluzia prin faptul că, Ion Golban a efectuat ultimele lucrări agricole

în luna aprilie 2012, prin urmare, din acel moment a început să curgă termenul de

2

prescripție, întrucât de atunci i s-ar fi încălcat pretinsul drept de a fi remunerat

pentru serviciul prestat, iar careva motive justificate de repunere a cerințelor în

termen nu au fost invocate.

De asemenea, instanța de apel, respingând ca neîntemeiată cerința cu privire

la repararea prejudiciului moral și-a argumentat concluzia prin faptul că, Ion

Golban nu a prezentat careva probe, care să confirme existența unui presupus

prejudiciu moral cauzat de către Lidia Golban, făcând trimitere la prevederile art.

1422 alin. (1) din Codul civil.

La data de 22 aprilie 2017, Ion Golban a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material, și

anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost aplicată o lege

care nu trebuia să fie aplicată și a fost interpretată eronat legea.

Menționează că, prima instanță corect a aplicat normele de drept material și

procedural, iar instanța de apel eronat s-a bazat pe prevederile art. 267 alin. (1) și

art. 271 din Codul civil, concluzionând că, a fost omis termenul de prescripție,

deoarece conform prevederilor art. 272 alin. (1) din Codul civil, termenul de

prescripție extensivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune,

respectiv, dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să

afle despre încălcarea dreptului.

Invocă că, despre intenția intimatei de a nu-i achita datoria a aflat în anul

2016, atunci, când la solicitarea de a-i achita costul serviciilor prestate, aceasta i-a

refuzat categoric, ulterior, în acest sens, s-a adresat și organelor de drept.

Susține că, cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în instanța de apel,

pentru audierea unui martor, care ar confirma faptul că, în anul 2016, Lidia Golban

i-a declarat că nu-i va achita datoria.

Afirmă că, prin audierile efectuate de către colaboratorul Inspectoratului de

Poliție Criuleni, se confirmă cu certitudine că, intimata recunoaște datoria și nu are

intenția de a o achita, mai mult ca atât, aceasta a dus instanța de judecată în eroare,

având ca scop eschivarea de la executarea obligației de plată, însă el este invalid și

muncește din greu pentru a supravețui.

Prin referința depusă la data de 29 mai 2017 Lidia Golban a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

3

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Ion Golban nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

4

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Ion Golban, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ion Golban ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ion Golban se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valeriu Doagă

judecătorul

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

5