2ra-1223/16 — încasarea datoriei

prima instanță: G. Șișcanu nr. 2ra-1223/16

instanța de apel: L. Popova, A. Minciuna, I. Muruianu

DECIZIE

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Valentina Clevadî

Mariana Pitic

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Valentin Bolun, reprezentat de avocatul

Petru Răileanu

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eduard Ciocanu,

reprezentat de avocatul Petru Răileanu împotriva lui Valentin Bolun cu privire la

încasarea datoriei

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015 prin care

a fost respins, din lipsă de temei, apelul declarat de Valentin Bolun și menținută

hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 21 mai 2015, prin care acțiunea a fost admisă

integral

constată:

La 15 decembrie 2014, Eduard Ciocanu, reprezentat de avocatul Petru

Răileanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valentin Bolun cu

privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că în baza recipiselor de împrumut din

05 noiembrie 2011, a transmis lui Valentin Bolun cu împrumut sumele de 5000

Euro și de 15000 Dolari SUA, cu termenele de rambursare 01 martie 2012 și

respectiv 01 iunie 2012.

Menționează că, în baza recipisei din 15 februarie 2012, i-a mai transmis lui

Valentin Bolun cu împrumut suma de 20000 Euro, cu termenul de rambursare

01 septembrie 2012, ulterior, în baza recipisei din 09 martie 2012, i-a mai transmis

cu împrumut sumele de 10000 Euro și de 7000 Dolari SUA, cu termenul de

rambursare 01 ianuarie 2013 în total, i-a transmis lui Valentin Bolun cu împrumut

sumele de 35000 Euro și 22000 Dolari SUA.

1

Afirmă că Valentin Bolun nu reacționa la multiplele apeluri și cerințe

privind restituirea datoriei, iar la data de 17 ianuarie 2014, a expediat acestuia o

reclamație, recepționată de ultimul la 05 februarie 2014, prin care i-a solicitat în

termen de 15 zile stingerea datoriei, însă Valentin Bolun în termenul stabilit nu și-a

onorat obligația de achitare a datoriei.

Relevă că, procedura extrajudiciară privind soluționarea pe cale amiabilă a

litigiului nu s-a soldat cu succes.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 512 alin. (1), 867 alin. (1),

871 alin. (1), art. 872 alin. (1) Cod civil, art. 85, 166, 167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul lui Valentin Bolun a sumei

de 35000 Euro și 22000 dolari SUA, cât și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Nisporeni din 06 martie 2015 a fost declinată de

către Judecătoria Nisporeni competența de la judecarea cauzei civile la cererea de

chemare în judecată a lui Eduard Ciocanu, reprezentat de avocatul Petru Răileanu

împotriva lui Valentin Bolun cu privire la încasarea datoriei, strămutată pricina

spre examinare instanței competente, Judecătoria sect. Buiucani, mun. Chișinău.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015 a fost constatată

competența Judecătoriei Nisporeni la judecarea în fond a pricinii civile la cererea

de chemare în judecată a lui Eduard Ciocanu, reprezentat de avocatul Petru

Răileanu împotriva lui Valentin Bolun cu privire la încasarea datoriei, remisă

pricina civilă spre judecare în fond la Judecătoria Nisporeni.

Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 26 august 2015 a fost admisă

integral acțiunea, încasat de la Valentin Bolun în beneficiul lui Eduard Ciocanu

datoria în sumă de 35000 euro și 22000 dolari SUA, echivalent în lei moldovenești,

potrivit cursului oficial stabilit de BNM valabil la momentul executării hotărârii și

cheltuielile de judecată, formate din taxa de stat achitată la depunerea cererii de

chemare în judecată, în sumă de 25000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015 a fost respins,

din lipsă de temei, apelul declarat de Valentin Bolun și menținută hotărârea

Judecătoriei Nisporeni din 21 mai 2015.

La 10 martie 2016, Valentin Bolun a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate

și a hotărârii primei instanței, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii

sau restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că pricina civilă a fost examinată în lipsa

sa, iar la materialele dosarului nu există dovada citării legale. Astfel, i-a fost

încălcat accesul liber la justiție.

Susține că desfășurarea ședinței de judecată în lipsa sa a dus la încălcarea

dreptului la apărare, principiului contradictorialității și egalității în drepturile

procedurale, principiul disponibilității, care presupune dreptul pârâtului de a folosi

eficient mijloacele de apărare defensive cât și pe cele ofensive.

2

Mai relatează că în cadrul procesului urma să fie atras în calitate de pârât

SRL „SPARTANEX”, deoarece contractele de împrumut a banilor au fost

încheiate de Valentin Bolun nu în calitate de persoană fizică, ci în calitatea sa de

administrator a persoanei juridice.

Indică că admisibilitatea probei constituie o chestiune atât de drept material,

în cazul probei pre-constituite, cât și de drept procesual, sub aspectul administrării

acesteia. În speță, instanța de apel nu argumentează prin ce sânt dispozițiile de

încasare inadmisibile și nepertinente, din perspectiva dreptului material. Adică,

instanța de apel nu indică norma care conține prescripția semnării dispoziției de

încasare, în speță, de către împrumutător.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților, la 22 decembrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

anexată (f. d. 189, vol. I), careva date despre recepționarea acesteia de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 10 martie 2016 în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în

instanța de apel din alte considerente decât cele invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) CPC instanța de apel verifică, în limitele

cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea

legii în primă instanță.

La caz, instanța de recurs reține că contrar dispozițiilor citate, decizia

instanței de apel conține discrepanțe cu privire la hotărârea primei instanțe

contestate cu apel, prin urmare nu poate fi menținută.

Astfel, după cum rezultă din materialele pricinii, prin hotărârea Judecătoriei

Nisporeni din 26 august 2015 a fost admisă integral acțiunea, încasat de la Valentin

Bolun în beneficiul lui Eduard Ciocanu datoria în sumă de 35000 euro și 22000

dolari SUA, echivalent în lei moldovenești, potrivit cursului oficial stabilit de

BNM valabil la momentul executării hotărârii și cheltuielile de judecată, formate

din taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată, în sumă de

25000 lei.

3

Totodată, se constată că, judecând apelul depus de către Valentin Bolun,

împotriva hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 26 august 2015, instanța de apel în

decizia din 03 decembrie 2015 a făcut referire la hotărârea Judecătoriei Nisporeni

din 21 mai 2015.

Ca urmare, este evident că instanța de apel a supus verificării o hotărâre

judecătorească inexistentă și care nu a fost contestată cu recurs, fiind cert că

hotărârea Judecătoriei Nisporeni adoptată în speță este din 26 august 2015, mai

mult că și apelul declarat de către Valentin Bolun a fost depus, la fel, împotriva

hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 26 august 2015.

Or, atât din dispozitivul deciziei adoptate la 03 decembrie 2015, cât și din

conținutul deciziei motivate (partea introductivă, partea descriptivă, cât și

dispozitivă) rezultă că instanța de apel a supus examinării apelul declarat de către

Valentin Bolun împotriva hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 21 mai 2015 și a

verificat legalitatea hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 21 mai 2015, la fel a

menținut hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 21 mai 2015.

În același timp instanța de recurs remarcă că materialele pricinii denotă cu

certitudine că la 21 mai 2015 nu a fost adoptată o hotărâre în pricina dată,

Judecătoria Nisporeni la această dată emițând doar o încheiere prin care a fost

stabilit termenul de judecare a pricinii în ședința de judecată pentru 22 iunie 2015

ora 11:00, iar la 22 iunie 2015 ședința de judecată a fost amânată pentru 09 iulie

2015, din cauza deconectării energiei electrice, la 09 iulie 2015, în cauză, fost

anunțată întrerupere pentru 26 august 2015, dată când a și fost pronunțat

dispozitivul hotărârii contestate cu apel.

Aceste circumstanțe direct rezultă atât din procesele-verbale ale ședinței de

judecată în prima instanță, cât și din dispozitivul hotărârii primei instanțe (f. d. 102,

103, 115 vol. I).

Pe cale de consecință, instanța de recurs remarcă că eroarea dată nu este una

tehnică, care ar putea fi corectată prin adoptarea unui act judecătoresc de corectare,

prin prisma art. 249 CPC, dar este una vădită și esențială, or, pe lângă faptul că atât

în conținutul dispozitivului deciziei din 03 decembrie 2015, cât și a deciziei

motivate, instanța de apel niciodată nu a făcut referire la hotărârea Judecătoriei

Nisporeni din 26 august 2015, dar a vizat o hotărâre din 21 mai 2015, se constată

că și în încheierea din 26 noiembrie 205, prin care a fost admis parțial demersul

apelantului Valentin Bolun cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, instanța

de apel face referire la aceeași hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 21 mai 2015.

Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și a restitui pricina spre rejudecare

în instanța de apel, deoarece eroarea judiciară admisă nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

4

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Valentin Bolun.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eduard Ciocanu, reprezentat

de avocatul Petru Răileanu împotriva lui Valentin Bolun cu privire la încasarea

datoriei , cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un

alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Valentina Clevadî

Mariana Pitic

Ala Cobăneanu

5