ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 28.06.2017

3ra-651/17 — obligarea prezentării actellor solicitate

HOTĂRÂRE
28.06.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
obligarea prezentării actellor solicitate
Temei legal
temeiurile declarării recursului
Citează această cauză
3ra-651/17 — obligarea prezentării actellor solicitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: I. Chironeț dosarul nr. 3ra-651/17

instanța de apel: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Dmitri Tataru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dmitri Tataru

împotriva Primăriei comunei Bubuieci cu privire la obligarea prezentării actelor

ce confirmă la balanța cui se află cota-parte valorică ce-i aparține cu drept de

proprietate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Dmitri Tataru și menținută hotărârea

Judecătoriei Ciocana, municipiul Chișinău din 14 decembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 07 iunie 2016, Dmitri Tataru a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei comunei Bubuieci cu privire la obligarea prezentării

actelor ce confirmă la balanța cui se află cota-parte valorică ce-i aparține cu drept

de proprietate.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, conform certificatului de

proprietate privată nr. 60, codul 0514101, Agenția teritorială Chișinău a

Departamentului privatizării și administrării proprietății de stat i-a autentificat

dreptul de proprietate asupra cotei-părți valorice în sumă de 3 011 lei din

patrimoniul Întreprinderii agricole de stat „Bubuieci” situată în com. Bubuieci,

mun. Chișinău, iar distribuirea bunurilor acestei întreprinderi în proprietate

privată deținătorilor cotelor-valorice din ÎAS „Bubuieci” a fost dispusă prin

procesul-verbal nr. 6 al ședinței Comisiei de privatizare din 05 iunie 2000.

Menționează că, a depus cerere prin care a solicitat ca bunurile din cota-

parte valorică ce-i aparțin cu drept de proprietate să fie reprezentate (gestionate)

de liderul Andrei Iliescu, însă conform Anexei nr. 5B la procesul-verbal nr. 6 al

Comisiei de privatizare al întreprinderii agricole din 05 iunie 2000, ultimul a

refuzat să participe la concurs.

1

Totodată, invocă că, conform extrasului nr. 60 din procesele-verbale nr. 2-

3, 5-6 din 11 februarie 2000 și 05 iunie 2000 ale Comisiei de privatizare a

bunurilor întreprinderii agricole, bunurile enumerate în extras au fost atribuite în

proprietate comună în diviziune grupului de proprietari reprezentat de Tudor

Reniță.

Susține că, ulterior, la adunarea din localitate în prezența tuturor

proprietarilor cotelor-părți valorice din com. Bubuieci, au fost informați că,

bunurile care n-au fost primite de către liderul Andrei Iliescu și care conform

extrasului nr. 60 cotașii sunt reprezentați de Tudor Reniță, în realitate, sunt la

balanța Primăriei, însă la adresările față de primărie referitor la cota-valorică, nu a

primit un răspuns clar.

Relevă că, s-a adresat la Agenția Proprietății Publice pentru a-i fi eliberate

actele privind privatizarea bunului, însă i-au fost eliberate copii de pe aceste acte,

iar la solicitarea de a-i fi legalizate copiile, prin răspunsul nr. 02-699 din 01 iulie

2015, a fost informat că, în dosarul de privatizare al ÎAS „Bubuieci”, aflat în

arhiva Agenției, se conțin doar copii, din care considerent nu pot fi autentificate,

totodată, indicând că, conform legislației în vigoare, un exemplar de documente

au fost expediate Primăriei.

Astfel, susține că, la data de 11 mai 2015, s-a adresat la Primăria com.

Bubuieci, cu o cerere, prin care a solicitat restituirea cotei-părți valorice pe care o

deține în proprietate privată, însă a fost informat că, această solicitare urmează să

o înainteze liderului care deține cota valorică la moment, informație pe care el nu

o cunoaște.

Invocă că, la data de 31 ianuarie 2016, a expediat în adresa Primăriei com.

Bubuieci o cerere, la care a fost anexată copia extrasului nr. 60 primit din arhiva

Agenției de Privatizare, conform căruia, bunurile enumerate au fost atribuite în

proprietate comună în diviziune grupului de proprietari reprezentat de Tudor

Reniță, în care se află și cota-parte valorică care-i aparține, solicitând confirmarea

sau infirmarea aceastei informații, însă prin răspunsul Primăriei com. Bubuieci

din 11 februarie 2016, i-au fost solicitate copiile proceselor-verbale nr. 2-3, 5-6

ale Comisiei de privatizare, ulterior, fiind informat de a se adresa liderului, care a

primit și reprezintă cota-parte valorică de la ÎAS „Bubuieci”.

Menționează că, la data de 20 aprilie 2016, din nou a depus la Primăria

com. Bubuieci o cerere, prin care a solicitat de a-i fi eliberate copiile proceselor-

verbale ale Adunărilor din com. Bubuieci, în cadrul cărora s-a decis asupra

patrimoniului repartizat proprietarilor cotelor-părți valorice din ÎAS „Bubuieci”,

iar prin răspunsul din 04 mai 2016, a fost informat să se adreseze la Arhiva

municipală de stat Chișinău și la liderul Andrei Iliescu, ultimul, însă nu a

participat la concurs.

Solicită obligarea Primăriei comunei Bubuieci de a-i prezenta actele ce

confirmă la balanța cui se află cota-parte valorică ce-i aparține cu drept de

proprietate.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 14 decembrie 2016

a fost admisă acțiunea și obligată Primăria comunei Bubuieci să-i prezente lui

Dmitri Tataru actele ce confirmă la balanța cui se află cota-parte valorică,

atribuită în proprietate reclamantului Dmitri Tataru prin certificatul de proprietate

privată nr. 60, cod 0514101 din 20 octombrie 1999.

Admițând acțiunea prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că,

conform certificatului de proprietate privată nr. 60, cod 0514101 din 20 octombrie

1999, eliberat de către Agenția teritorială a Departamentului Privatizării și

Administrării Proprietății de Stat, lui Dmitri Tataru i-a fost autentificat dreptul de

proprietate asupra cotei-părți valorice în sumă de 3 011 lei din patrimoniul ÎAS

„Bubuieci”.

Totodată, prima instanță a reiterat că, atât Primăria com. Bubuieci, cât și

Departamentul Privatizării, actualmente Agenția Proprietății Publice, urmează să

dețină câte un exemplar al documentelor privind repartizarea cotelor valorice în

original, dar nu în copii, făcând trimitere la prevederile art. 33 din Legea nr. 1217

din 25 iunie 1997 cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998,

care era în vigoare la momentul desfășurării activității Comisiei de privatizare a

bunurilor ÎAS „Bubuieci”, perioada anilor 1999-2000, acțiunea fiind prelungită

până la 31 decembrie 2006 prin Legea nr. 347 din 22 decembrie 2005, iar

răspunsurile Primăriei com. Bubuieci expediate reclamantului, nu sunt justificate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017 a fost respins

apelul declarat de către Dmitri Tataru și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 08 aprilie 2017 și 22 mai 2017, Dmitri Tataru a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, indicând că instanța de apel a examinat apelul

în lipsa sa.

De asemenea, a mai indicat că, cota-parte valorică din patrimoniul ÎAS

„Bubuieci” în sumă de 3 011 lei îi aparține cu drept de proprietate, însă din anul

2000 până în prezent, nu i-a fost acordată nici o parte din veniturile obținute din

gestionarea bunurilor sale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

3

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-

a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Dmitri Tataru

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

4

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16

aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Dmitri Tataru asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul lui Dmitri Tataru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.

(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Dmitri Tataru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valeriu Doagă

judecătorul

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-11-09
0,93
2ra-2510/16 — recunoașterea și stabilirea cotelor - părți din dreptul de proprietate și înregistrarea dreptului de proprietate asupra cotei - părți
Dosarul nr. 2ra – 2510/16 prima instanţă: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Judecător: Boico V. instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: Panov A., Pahopol A., Minciuna A. ÎNCHEIERE 09 noiembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul civi
CSJ 2018-11-14
0,93
3ra-1187/18 — contestarea actului administrativ
Dosarul nr. 3ra-1187/18 Prima instanţă: Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana (jud: I. Dutca) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud: N. Simciuc, Iu. Cotruţă, I. Ţurcan) DECIZIE 14 noiembrie 2018 mun. Chişinău Colegiul civil, comerci
CSJ 2018-02-28
0,93
3ra-214/18 — contestarea actului administrativ
apel, împotriva hotărîrii Judecătoriei Chişinău (sediul Ciocana) din 16 februarie 2017, solicitînd admiterea cerererii de apel, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. Prin decizia C
CSJ 2016-06-22
0,93
3ra-948/16 — contestarea actului administrativ
prima instanţă, jud.: V. Clima dosarul nr. 3ra-948/2016 instanţa de apel, jud.: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican Î N C H E I E R E 22 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Ju
CSJ 2017-05-31
0,93
2ra-1009/17 — anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, restabilirea situației anterioare prin restituirea sectorului de teren și radierea dreptului de proprietate
prima instanţă: L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-1009/17 instanţa de apel: A. Panov, Iu. Cimpoi şi M. Anton D E C I Z I E 31 mai 2017 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în
Sursă