2ra-1186/17 — repararea prejudiciului material si moral cauzat in urma actiunilor ilicite ale organelor de urmarire penala

2ra-1186/17 — repararea prejudiciului material si moral cauzat in urma actiunilor ilicite ale organelor de urmarire penala (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: E.Cojocari dosarul nr. 2ra-1186/17

instanța de apel: N.Vascan, V.Negru, E.Fistican

Î N C H E I E R E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Grincu Ellada,

Grincu Felix, Grincu Olesi, Grincu Zorina SRL „Legis-com” și SRL ,,Arboris-com”,

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și moral cauzat în urma acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2016, prin care s-au

respins apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuraturii

Generale a Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 08 iunie 2015,

c o n s t a t ă :

La 05 noiembrie 2014, Grincu Ellada, Grincu Felix, Grincu Olesi, Grincu Zorina

SRL „Legis-com” și SRL ,,Arboris-com” au depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire

la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma acțiunilor ilicite ale

organelor de urmărire penală.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2014 a

fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu, Procuratura Generală (f.d. 3, vol.II).

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au indicat că, în baza

plângerii directorului SA „MIF”, prin ordonanța procurorului în Procuratura sectorului

Rîșcani din 25 mai 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui Grincu

Felix, în baza art. 190 alin. (5) Cod Penal, fiind intentată cauza penală nr. 2009020580.

1

Concomitent s-a solicitat aplicarea sechestrului pe bunurile SRL ,,Arboris-com” și cele

personale ale lui Grincu Felix.

La 23 iunie 2009, după ce Procuratura sectorului Rîșcani a primit răspunsurile la

toate interpelările adresate în vederea aflării bunurilor ce pot fi sechestrate, Grincu

Felix a fost recunoscut în calitate de bănuit pe dosarul penal nr. 2009020580.

În baza demersului procurorului, la 24 iunie 2009 s-a autorizat ridicarea

informației ce constituie secretul bancar de la băncile comerciale.

La aceiași dată au fost autorizate perchezițiile la domiciliul lui Grincu Felix și la

sediul SRL „Arboris-com”, precum și la baza de odihnă ,,Fenix Club”, simultan a fost

autorizată aplicarea sechestrului pe cota-parte a lui Grincu Felix și anume 50% din

capitalul social al SRL ,,Arboris-com”. Ulterior, la 26 iunie 2009 a avut loc efectuarea

perchezițiilor la adresele menționate.

Drept consecință, la 29 iunie 2009, Grincu Felix a fost internat în spitalul ,,Sfînta

Treime”, iar în urma investigațiilor medicale s-a depistat hipertensiunea arterială de

gradul II, acestea survenind în urma presiunilor psihice în cadrul dosarelor penale.

Menționează reclamanții că, Grincu Felix abia la 07 iulie 2009 a fost audiat în

calitate de bănuit, iar după o serie de retrageri din gestiunea Procuraturii sectorului

Rîșcani, dosarele penale au fost conexate într-o singură cauză penală, atribuindu-se

numărul 2009020580.

La 20 noiembrie 2009, Grincu Felix a fost pus sub învinuire, fiind recunoscut în

calitate de învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.335 alin.(l) Cod Penal.

După o serie de plângeri, adresate organelor competente, dosarele penale au fost

retrase din gestiunea Procuraturii sectorului Rîșcani și au fost trimise spre examinare

către Procuratura mun. Chișinău, care a examinat toate capetele de învinuire și a

ordonat efectuarea unei expertize financiar-contabile și de construcție ca într-un final

să fie emisă ordonanța de încetare a urmăririi penale, însă, prin ordonanța procurorului

din 21 septembrie 2009, dosarele penale au fost redeschise la plângerea directorului

SA ,,MIF”, Mihai Decencu, fiind format un grup operativ de lucru, din 5 ofițeri ai

MAI.

Relatează reclamanții că, la 18 ianuarie 2012, Secția Urmărire Penală a CGP a

intentat dosarul penal nr.2012010100, pe elementele infracțiunii prevăzute de art.310

(1) și 3l2 alin. (1) Cod Penal, iar la 29 martie 2012, Procuratura mun. Chișinău a

intentat încă un dosar penal cu nr. 2012028046, pe elementele infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin.(5) Cod Penal, imediat după, ce la 30 martie 2012, au avut loc percheziții

masive în 9 locuri simultan, și anume, la domiciliul Grincu Felix și a lui Grincu Ellada

și a copiilor săi, domiciliul părinților, domiciliul juristului Chiriac Silvia, domiciliul

juristului Grincu Olesi, domiciliul contabilului-șef, domiciliul soacrei juristului Grincu

Olesi, în biroul său SRL „Legis-Com” și Grincu Olesi, precum și la baza de odihnă

,,Fenix”.

2

Evidențiază că, perchizițiile s-au soldat cu arestul preventiv pentru 72 ore în

privința lui Grincu Felix, care pe lângă faptul că nu cunoștea motivul pentru care este

reținut, avea la acel moment la întreținere 4 copii minori, dânsul fiind unicul

întreținător și era administrator al companiei SRL „Arboris-Com”, care tocmai a

contractase cu o bancă comercială și avea planuri de investiții.

Ulterior, la 08 august 2012 prin ordonanța procurorului, cauzele penale au fost

clasate, iar bunurile au fost returnate peste aproape o lună, iar la 12 septembrie 2012,

în baza plângerii SA ,,MIF”, Procurorul General a emis ordonanța de reluare a

urmăririi penale și a fost dispusă desfășurarea urmăririi penale în Procuratura mun.

Chișinău, iar ordonanța de clasare a fost anulată.

Susțin că, la 13 martie 2013, cauzele penale într-un final au fost clasate, iar

finalizarea acestora a fost confirmată prin încheierile judecătorilor de instrucție din

Judecătoria Centru, mun. Chișinău și Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău.

Solicită reclamanții, încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul reclamantei Grincu Ellada a sumei de 650 000 lei în calitate de

prejudiciu moral, încasarea în beneficiul lui Grincu Felix a sumei de 950 000 lei cu

titlu de prejudiciu moral și a sumei de 950 000 lei cu titlu de prejudiciu adus reputației

profesionale; încasarea în beneficiul Olesei Grincu a sumei de 500 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral; încasarea în beneficiul Zorinei Grincu a sumei de 500 000 lei cu titlu

de prejudiciu moral; încasarea în beneficiul SRL „Arboris–Com” a sumei de 1 750000

lei cu titlu de venit ratat și încasarea în beneficiul SRL „Legis-Com” a sumei de 350

000 lei cu titlu de venit ratat și 500 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 11 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial, s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Grincu Felix prejudiciul moral în sumă de 5 000

lei, în beneficiul lui Olesi Grincu prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei, în rest,

pretențiile reclamanților Grincu Felix și Grincu Olesi au fost respinse. Cererea de

chemare în judecată înaintată de Grincu Ellada, Grincu Zorina, SRL ,,Arboris-Com” și

SRL ,,Legis-Com” împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura

Generală cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat în urma acțiunilor ilicite ale

organul de urmărire penală și procuraturii, precum și încasarea venitului ratat, a fost

respinsă.

Nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

11 decembrie 2015, Ministerul Justiției, Procuratura Generală, SRL ,,Arboris-Com”,

Grincu Ellada, Grincu Felix, au contestat-o cu apel.

Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 19 octombrie 2016, s-au restituit

apelurile declarate de SRL ,,Arboris-Com”, Grincu Ellada și Grincu Felix, în temeiul

art. 369 alin. (1) lit. a) CPC. (f.d. 189-192, vol.II)

3

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2016 s-au respins apelurile

declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală și s-a menținut hotărârea

primei instanțe. (f.d.193-203, vol.II)

La 10 ianuarie 2017, Ministerul Justiției a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată.

Ministerul Justiției în motivarea recursului a reiterat motivele de fapt și de drept

invocate în instanța de apel.

Suplimentar recurentul a indicat că, instanța de apel la adoptarea deciziei a aplicat

eronat normele de drept material și a apreciat arbitrar poziția participanților la proces și

a probelor anexate la dosar.

Totodată, a relatat că, circumstanțele invocate în cererea de chemare în judecată

nu cad sub incidența temeiurilor și cazurilor de apariție a dreptului la repararea

prejudiciului în condițiile Legii nr. 1545.

Accentuează că, atât instanța de apel, cât și instanța de fond, nu au luat în

considerare că la materialele cauzei nu se regăsește nici un act judecătoresc de

dispoziție irevocabil că, acțiunile organului de urmărire penală sunt/au fost ilegale,

așadar în acest context, este necesar să se constatate ilegalitatea actului procedural

emis de organul de drept.

Sub acest aspect, precizează Ministerul Justiției că, intimații nu sunt în drept să

solicite despăgubire, deoarece din prevederile legii menționate rezultă expres, că

pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de

urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale, și anume existența faptei ilicite.

La caz, recurentul a menționat că, Curtea Supremă de Justiție în pricini similare

au respins astfel de cereri. Totodată, a remarcat și jurisprudența CtEDO pe cauze

similare.

Pe cale de consecință, opinează recurentul că pentru aplicabilitatea dispozițiilor

Legii nr. 1545, necesită a fi întrunite cumulativ și simultan, atât circumstanțele

prevăzute de art. 6, cât și de art. 3, iar în acest sens, consideră că, normele precitate

sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat.

Ulterior, la 14 februarie 2017, Procuratura Generală a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, Procuratura Generală în

motivarea recursului a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în instanța de apel.

Adițional, recurentul consideră că, declarațiile reclamanților-intimați referitor la

ilegalitatea acțiunilor întreprinse în privința lor de către organul de urmărire penală și

procuratură sunt declarative, or acestea nu au la bază careva probe justificative.

4

Instanțele de judecată nu au luat în considerație hotărârea Plenului Curții Supreme

de Justiție nr. 9 din 09 octombrie 2006 cu privire la aplicarea de către instanțele de

judecată a legislației ce reglementează repararea prejudiciului moral, obligația de a

dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferințe psihice sau fizice suportate) o

exercită partea vătămată, respectiv în cererea despre compensarea prejudiciului moral

aceasta trebuie să indice de către cine, în ce circumstanțe și în baza căror

acțiuni/inacțiuni i-au fost cauzate suferințe morale (psihice) sau fizice, prin ce se

manifestă acestea.

Astfel, specifică Procuratura Generală că, , reclamanții în vederea justificării

cuantumului prejudiciului moral au invocat efectuarea acțiunilor de percheziție și

reținerea reclamantului Grincu Felix, însă instanțele de judecată la adoptarea

hotărârilor au omis faptul că, aceste acțiuni nu au fost declarate ilegale.

Opinează recurentul că, la materialele cauzei nu se regăsesc probe care ar justifica

suma pretențiilor reclamanților în valoarea solicitată, cu titlu de prejudiciu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa

participanților la proces la 23 decembrie 2016 (f.d. 204, vol.II), recursurile declarate de

Ministerul Justiției și Procuraturii Generale se consideră declarate în termen.

Prin referința din 31 mai 2017, Procuratura Generală, a solicitat admiterea

recursului declarat de Ministerul Justiției.

Verificând legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor invocate în

cererile de recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursurile declarate de Ministerul

Justiției și Procuratura Generală, urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței

5

de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea

a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de Ministerul Justiției și

Procuratura Generală sunt declarative și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței

de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Completul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de Ministerul Justiției și

Procuratura Generală în cererile de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind

posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a

fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs

Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursurilor, invocate în speță, sunt similare

celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală, ca inadmisibile.

6

În conformitate cu prevederile art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura

Generală a Republicii Moldova, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

7