2ra-1344/17 — repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

dosarul nr. 2ra-1344/17

prima instanță: (judecătoria Buiucani municipiul Chișinău) A. Negru

instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Ciugureanu, Gr.Dașchevici, M. Anton

Î N C H E I E R E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Valentina Clevadî

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Caracuian Andrei

împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Caracuian Andrei și Ministerul Justiției și

menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 10 iunie 2016,

c o n s t a t ă :

La 26 ianuarie 2016 Caracuian Andrei a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

În motivarea acțiunii Caracuian Andrei a menționat că la 28 februarie 2008 a

fost pusă pe rol cererea de chemare în judecată împotriva Mariei Caracuian cu privire

la partajarea averii.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 13 octombrie 2008 a fost admisă cererea

de chemare în judecată înaintată de Caracuian Andrei, iar prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 20 ianuarie 2009 cauza a fost restituită la rejudecare în prima instanță.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 02 martie 2015 cererea de chemare în

judecată înaintată de Caracuian Andrei a fost admisă și s-a atribuit Mariei Caracuian

2/3 din suprafețele casei de locuit cu nr. cadastral 5501211214 și construcției

auxiliare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2015 a fost respins apelul

declarat de Caracuian Andrei și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 25 noiembrie 2015 a fost considerat

inadmisibil recursul declarat de Caracuian Andrei.

1

Consideră că cererea de chemare în judecată a fost examinată o perioadă

excesivă și anume 28 februarie 2008-25 noiembrie 2015.

Caracuian Andrei solicită constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral în mărime de 1.500.000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 10 iunie 2016

acțiunea a fost admisă parțial.

Din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției a fost încasat

în beneficiul lui Caracuian Andrei prejudiciul moral cauzat prin încălcarea dreptului

la examinarea în termen rezonabil a cauzei în mărime de 8.000 lei. În rest acțiunea a

fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, au fost respinse

apelurile declarate de Caracuian Andrei și Ministerul Justiției și menținută hotărârea

Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 10 iunie 2016.

La 15 mai 2017 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitînd admiterea recursului, anularea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului a menționat că concluzia

unei interpretări eronate de instanța de apel rezidă în faptul că perioada de examinare

a cauzei pentru care se pretinde constatarea încălcării art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și art. 2 din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21

aprilie 2011, nu poate fi imputată exclusiv instanței de judecată.

De asemenea, reiterează că potrivit raportului prezentat de Judecătoria Ialoveni,

se constată că cauza în care se invocă că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil

este una deosebit de complexă reieșind din numărul mare de participanți la proces și

obiectul acțiunii, comportamentul participanților la proces dacă aceștia au uzat de

drepturile procedurale de a înainta în cadrul examinării cauzei mai multe cereri și

demersuri.

La fel a relatat că omisiunea lui Caracuian Andrei de a obiecta împotriva

amînărilor ședințelor de judecată nu îi permite să pretindă la violarea art. 6 al

Convenției. Astfel, este inexplicabilă încasarea prejudiciului moral, iar pretențiile lui

Caracuian Andrei urmează a fi calificate ca fiind abuzive avînd un interes vădit

pecuniar.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis decizia la 30 noiembrie 2016, însă

date referitor la recepționarea de către părți a deciziei, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de

2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 15 mai 2017, respectiv se consideră depus în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

2

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

3

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4