2ra-1181/17 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral

prima instanță: V. Chisilița nr. 2ra-1181/17

instanța de apel: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

ÎNCHEIERE

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Țurcan împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, prin care au

fost respinse apelurile declarate de reprezentantul Valentinei Țurcan, avocatul

Viorel Chetrușcă și Ministerul Justiției al Republicii Moldova și menținută hotărârea

primei instanțe

constată:

La 08 iunie 2016, Valentina Țurcan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 07 noiembrie 2005 s-a adresat la

Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău cu acțiune împotriva Cooperativei de Construcție

a Locuințelor nr. 231 cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

Indică că după mai mulți ani de tergiversare a procesului, la 05 martie 2012 a

fost pronunțată hotărârea de admitere parțială a acțiunii.

Remarcă că nefiind de acord cu hotărârea pronunțată, Cooperativa de

Construcție a Locuințelor nr. 231 a atacat cu apel hotărârea primei instanțe fără a

achita taxa de stat și nu a achitat-o în termenul acordat, iar instanța de apel nu a scutit

Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 231 de această obligație.

Totuși în ședința de judecată din 13 februarie 2014 a fost dispusă efectuarea

expertizei complexe, fiind întocmit raportul de expertiză nr. 1025 din 14 iunie 2013.

1

Ulterior, Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 231 a solicitat efectuarea

repetată a expertizei complexe, fiind admisă solicitarea și prin încheierea Curții de

Apel Chișinău din 20 februarie 2014 dispusă efectuarea acesteia.

Afirmă că la 20 martie 2015, dosarul a fost restituit instanței de apel fiind

comunicat despre imposibilitatea efectuării expertizei în lipsa materialelor solicitate.

Astfel, prin încheierea din 22 aprilie 2015, a fost reluat procesul civil în ordine

de apel, iar la 10 noiembrie 2015 reprezentantul ei a înaintat cerere prin care a

solicitat examinarea cauzei în lipsa sa și soluționarea demersului cu privire la

restituirea apelului declarant de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 231 ca

netimbrat.

Notează că fără a examina această cerere, instanța de apel a dispus expedierea

repetată a dosarului către Centrul National de Expertize Judiciare pentru efectuarea

expertizei numite și fără stabilirea unui termen limită pentru aceasta.

Ulterior, prin cererea din 24 martie 2016, reprezentantul său a solicitat

pronunțarea unei încheieri suplimentare la încheierea din 11 noiembrie 2015, pentru

a se fixa termenul acordat pentru efectuarea expertizei.

Notează că cererea menționată a fost restituita fără examinare, motivând-se că

nu poate fi soluționată în lipsa dosarului.

Totodată, la aceeași dată a depus о cerere prin care a solicitat accelerarea

procedurii, care prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016 a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Consideră că anume admiterea demersurilor abuzive și emiterea de hotărâri

care au fost casate ulterior, cu trimiterea dosarului de la о instanță la alta pentru

rejudecare a dus la tergiversarea cauzei, fiind evident că i-a fost încălcat dreptul de

a beneficia de un proces echitabil în termen rezonabil, fiind încălcate valorile

definite de art. 6 și 14 din Convenție.

Argumentează că vina pentru tergiversare revine atât pârâtului cât și

instanțelor judecătorești care au tolerat comportamentul abuziv al acestuia.

Astfel, suferințele morale cauzate, starea de stres, imposibilitatea de a se bucura

în modul cuvenit de proprietatea sa, fiind nevoită să plece peste hotarele tarii să

muncească pentru a soluționa problema locativă, de garanțiile prescrise de lege,

neliniștea și nedreptate, starea de dezamăgire și neîncredere, incomoditățile prin care

a fost nevoită să treacă, justifică necesitatea compensării prejudiciul moral.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 9 alin. (1), 192 alin. (1),

206 alin. (5), 94 alin. (1), 96 alin. (1), (11) CPC, art. 6 par. (1), 14 CEDO, art. 1 din

Protocolul 1, art. 2 alin. (1), (7), 5 alin. (1) din Legea privind repararea de către stat

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la examinare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Solicită admiterea acțiunii, constatarea încălcării dreptului Valentinei Țurcan

la judecarea în termen rezonabil a cauzei, încasarea din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul

Valentinei Țurcan cu titlul de prejudiciu moral suma de 50000 lei și a cheltuielilor

de judecată.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 08 septembrie 2016, acțiunea a fost

admisă, a fost constatat încălcarea dreptului Valentinei Țurcan la judecarea cauzei

în termen rezonabil.

A fost încasat din bugetul statului prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul Valentinei Țurcan despăgubirea pentru prejudiciul moral în sumă de

15000 lei.

În rest cerințele Valentinei Țurcan au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, au fost respinse

apelurile declarate de reprezentantul Valentinei Țurcan, avocatul Viorel Chetrușcă

și Ministerul Justiției al Republicii Moldova și menținută hotărârea primei instanțe.

La 13 aprilie 2017, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel cu emiterea deciziei de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată considerând-o

ilegală și neîntemeiată.

Obiectează că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea aplicând eronat

normele de drept material și a apreciat arbitrar probele.

Indicând prevederile art. 239, 432 alin. (1), 445 alin. (1) lit. (f) CPC, art. 5 din

Legea nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, susține că instanța de apel a apreciat

arbitrar poziția participanților procesului și nu a luat în considerație argumentul

invocat de către reprezentantul Ministerului Justiției al Republicii Moldova referitor

la faptul că dosarul s-a aflat la Centrul National de Expertize Judiciare pentru

efectuare expertizei, în acest sens consideră ca instanța de apel neîntemeiat a

menținut hotărârea primei instanțe, prin urmare fiind aplicate eronat normele de

drept material.

Remarcă că respectarea întocmai a procedurii din partea instanțelor de judecată,

cu asigurarea respectării drepturilor participanților la proces și efectuarea expertizei,

nu poate fi privită drept tergiversare a examinării cauzei.

Relevă în acest sens că pentru a fi în prezența examinării unui litigiu de judecată

în strictă conformitate cu prevederile legale, se impune obligatoriu respectarea

drepturilor si obligațiilor fiecărui participant la proces.

Astfel, instanța de apel la emiterea deciziei a apreciat arbitrar poziția

participanților la proces și a dat dovadă de о examinare superficială a criteriilor de

apreciere a duratei procedurilor, care sunt: complexitatea cauzei, comportamentul

pârților.

Consideră că instanța de apel, la caz, în mod nejustificat și neîntemeiat a dispus

acordarea prejudiciului moral în cuantum de 15000,00 lei, în condițiile în care

pricina nu a fost examinată sub toate aspectele și s-a acordat о apreciere eronată a

probelor anexate la materialele cauzei.

Mai mult, susține că cuantumul prejudiciului moral este excesiv și vădit

disproporțional în corelație cu sumele acordate de Curtea Europeană în spețe

similare.

3

Afirmă că instanța de apel nu a reținut și aspectul privind importanța unificării

practicii judiciare a instanțelor naționale la acordarea despăgubirilor morale în cazuri

similare celor indicate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurată a fost expediată în

adresa pârților la 16 februarie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 92) și care a fost recepționată de către recurent la 10 martie 2016 (f. d. 101).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, pârțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

4

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

5