2ra-1099/17 — declararea nulității

prima instanță, Judecătoria Botanica, mun. Chișinău dosar nr. 2ra-1099/2017

judecător: V. Mihaila

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Igor Curtev,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Curtev

împotriva Asociației Coproprietarilor în Condominiu nr. 55/188 cu privire la

anularea pct. 4 din procesul-verbal al Adunării consiliului de administrare a

Asociației Coproprietarilor în Condominiu nr. 55/188 din 21 noiembrie 2012,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, prin care

s-a respins apelul declarat de Igor Curtev cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 20 iunie 2016,

c o n s t a t ă :

La 18 decembrie 2015, Igor Curtev a înaintat o cerere de chemare în

judecată Asociației Coproprietarilor în Condominiu nr. 55/188 (ACC nr. 55/188)

cu privire la anularea pct. 4 din procesul-verbal al Adunării consiliului de

administrare a ACC nr. 55/188 din 21 noiembrie 2012, cu excluderea punctului de

„energie termică (încălzire)” din ordinul de încasare a numerarului.

În motivarea acțiunii a indicat că, din anul 2007 ca locator-proprietar al

bunului imobil din bd. Decebal 23/2, ap. 93 a instalat sistemul de încălzire

autonomă. Deoarece dispune de sistemul individual de încălzire cu gaze naturale

nu beneficiază de sistemul de încălzire centralizată.

Menționează că, ca consumator și proprietar de sistem individual de

încălzire cu gaze naturale achită pentru consumul efectiv de gaze naturale

furnizorului SA „Moldovagaz”, iar datorii pentru serviciul prestat față de acesta

nu are.

Susține că, în ordinul de încasare a numerarului din 17 decembrie 2015, de

către ACC nr. 55/188 în mod ilegal și neîntemeiat a fost introdus punctul „energie

termică (încălzire)”.

Afirmă reclamantul că nu are tangență cu rețelele inginerești de încălzire

administrate de către ACC nr. 55/188.

La fel, a indicat că, ACC nr. 55/188 nu-i prestează serviciile de energie

termică (încălzire) și nici nu beneficiază de rețelele inginerești (coloanele) de

încălzire tranzitorii în bunul imobil proprietatea sa.

1

Consideră că, ACC nr. 55/188 în mod ilegal introduce în ordinul de

încasare a numerarului punctul „energie termică (încălzire)”.

Susține că la solicitarea verbală către administrația ACC nr. 55/188 i-a

fost transmis extrasul din procesul-verbal al adunării ACC nr. 55/188 din 21

noiembrie 2012, care la pct. 4 stipulează: „conducându-se de Hotărârea

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 de a obliga administrația ACC nr.

55/188 să perceapă de la proprietarii de locuințe cu sistem individual de încălzire

cu gaze naturale coeficientul de 5 %...”.

Califică reclamantul această prevedere ca fiind abuzivă și ilegală,

deoarece ACC nr. 55/188 nu se asimilează cu prestatorul de servicii energie

termică în cazul locatorilor ce au sistem individual de încălzire cu gaze naturale.

Invocă că, administrația ACC nr. 55/188 a introdus în mod ilegal

cuantumul de 5 % cu încălcarea normelor legale, în cazul în care chiar în anexa 7

pct. 8 a hotărârii Guvernului se stipulează că în cazul deconectării de la sistemul

centralizat de încălzire, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime

de 20 % din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al

apartamentului.

Astfel, consideră că cerința invocată în pct. 4 al procesului-verbal a ACC

nr. 55/188 din 21 noiembrie 2012 nu are suport legal și nici economic, ce ar fi

reglementată de către legislația în vigoare.

Solicită reclamantul recunoașterea nulă a pct. 4 privind perceperea de 5 %

pentru serviciul energie termică (încălzire) din contul locatorilor proprietari cu

sisteme de încălzire cu gaze naturale autonome din procesul-verbal al adunării

ACC nr. 55/188 din 21 noiembrie 2012 cu excluderea punctului de „energie

termică (încălzire)” din ordinul de încasare a numerarului.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 20 iunie 2016,

cererea de chemare în judecată, depusă de Igor Curtev împotriva ACC nr. 55/188

cu privire la anularea pct. 4 din procesul-verbal al Adunării consiliului de

administrație a ACC nr. 55/188 din 21 noiembrie 2012, cu excluderea punctului

de „energie termică (încălzire)” din ordinul de încasare a numerarului, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 13 iulie 2016, Igor

Curtev a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe solicitând admiterea

apelului, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 20

iunie 2016, cu admiterea pretențiilor.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017 s-a respins

apelul declarat de Igor Curtev și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 20 iunie 2016.

La 13 februarie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 157).

La 22 martie 2017, Igor Curtev a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii.

2

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul din

22 martie 2017 împotriva deciziei instanței de apel din 24 ianuarie 2017, declarat

în termen.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată

decizia instanței de apel, deoarece instanțele de judecată au aplicat eronat normele

de drept material și/ sau procedural.

Susține că concluziile instanțelor inferioare sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

Mai mult ca atât invocă recurentul că, instanțele de judecată eronat au

aplicat prevederile art. 216 Cod civil, prin ce a încălcat dreptul recurentului la un

proces echitabil, drept consfințit de art. 6 CEDO.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 04 mai 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa ACC nr.

55/188 cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 29 mai 2017, ACC nr. 55/188 a depus referință la cererea de recurs

declarată, prin care și-a exprimat opinia referitor la recursul declarat, solicitând

respingerea acestuia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

3

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Igor Curtev în cererea de recurs nu

a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Igor

Curtev, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Igor Curtev, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4