2ra-1121/17 — încasarea prejudiciului material și moral și a cheltuielilor de judecată

2ra-1121/17 — încasarea prejudiciului material și moral și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: R. Țurcanu dosarul nr. 2ra-1121/17

instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

14 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Moraru Valentin, reprezentat de avocatul Prepelița Mihaela

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moraru Valentin

împotriva executorului judecătoresc Gavrilan Natalia, intervenient accesoriu Mircos

Tamara cu privire la încasarea prejudiciului material și moral și a cheltuielilor de

judecată și la cererea reconvențională a executorului judecătoresc Gavrilan Natalia

împotriva lui Moraru Valentin privind încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016 prin care a

fost respins apelul declarat de Moraru Valentin și menținută hotărârea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 03 decembrie 2015 prin care acțiunea inițială a fost

respinsă, și acțiunea reconvențională a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La data de 04 iunie 2014 Moraru Valentin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva executorului judecătoresc Gavrilan Natalia, intervenient accesoriu Mircos

Tamara cu privire la încasarea prejudiciului material și moral și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii a invocat că, la 13 septembrie 2013 executorul judecătoresc

Gavrilan Natalia i-a dat un certificat pentru achitarea datoriei conform titlului

executoriu nr. 2-543/2007 din 10 decembrie 2007 în sumă de 5 600 Euro.

Relatează că tot la 13 septembrie 2013, conform ordinului de încasare a

numerarului nr. 1 la contul executorului judecătoresc Gavrilan Natalia, a depus 85 000

lei întru achitarea datoriei conform titlului executoriu nr. 2-543/2007 din 10 decembrie

2007 în mărime de 5 600 Euro.

Indică că ulterior, la 17 septembrie 2013 conform ordinului de încasare a

numerarului, la contul executorului judecătoresc Gavrilan Natalia a depus 3 428 lei întru

achitarea datoriei conform titlului executoriu nr. 2-543/2007 din 10 decembrie 2007,

care prevedea încasarea de la Mircos Tamara a datoriei de 5 600 euro. În aceeași zi,

conform ordinelor de încasare a numerarului la contul executorului judecătoresc

Gavrilan Natalia a depus 1 910 lei cu titlu de taxe si speze conform încheierii nr. 141-

2r/2013 din 18 martie 2013 și suma de 9 520 lei cu titlu de onorariu.

Afirmă că sumele menționate au fost achitate din contul depozitului deschis la 29

ianuarie 2013 la filiala nr. 15 Chișinău a SA „Moldova Agroindbank”, iar contractul a

fost reziliat înainte de termen și a suportat pierderi în sumă de 15 488,36 lei.

Reclamantul menționează că nu înțelege de ce a achitat sumele menționate la

contul executorului judecătoresc, dacă apartamentul nr. cadastral 552212.193.01001 din

r-nul Ialoveni, s. Piatra Albă, a fost adjudecat de către Gavrilan Natalia la licitația din 18

martie 2013 în beneficiul lui Tanasă Tatiana, care a achitat prețul bunului vândut la

licitație în mărime de 73 140 lei, iar dânsul nu a participat la licitație.

Insistă că nu a încheiat nici un contract cu debitorul Mircos Tamara în vederea

procurării apartamentului nominalizat și nici nu este debitor în cadrul procedurii de

executare, astfel nu există nici un temei prevăzut de art. 8 alin. (2) Cod civil, din care ar

apărea vre-o obligațiune a sa față de debitorul Mircos Tamara întru achitarea datoriilor

personale conform titlului executoriu nr. 2-543/2007 din 10 decembrie 2007 și nici un

contract care ar fi dovedit datoria sa față de Mircos Tamara sau din care ar rezulta

obligația sa privind achitarea a careva sume bănești, iar până în prezent nu există nici un

document executoriu de încasare de la el personal a sumelor achitate.

Consideră că este o încasare dublă a sumelor din titlu executoriu, deoarece

apartamentul nr. cadastral 552212.193.01001 din r-nul Ialoveni, s. Piatra Albă, a fost

adjudecat la licitația din 18 martie 2013 de Tanasă Tatiana, care a achitat prețul bunului

vândut în sumă de 73 140 lei, fapt confirmat prin decizia Curții de Apel Chișinău nr. 2r-

1993/13 din 10 octombrie 2013.

Astfel menționează că executorul judecătoresc i-a cauzat prejudiciu material în

mărime de 99 858 lei achitați la contul executorului judecătoresc, suma de 15 488,36 lei

dobânda reținută de bancă urmare a ridicării anticipate a sumei depozitului; suma de 6

079,05 lei cu titlu de venit neobținut din suma depozitului pe perioada septembrie 2013

- mai 2014, astfel i-a fost pricinuită o pagubă totală de 121 425,41 lei.

Solicită încasarea de la executorul judecătoresc Gavrilan Natalia în contul lui

Moraru Valentin a sumei de 121 675,41 lei, care este alcătuită din suma de 99 858 lei

achitată în contul executorului judecătoresc, 15 488,736 lei cu titlu de dobândă reținută

de bancă urmare a ridicării depozitul înainte de termenul contractului, 6 079,05 lei ca

fiind venitul ratat și taxa de stat achitată în mărime de 250 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015 pricina civilă a fost

strămutată spre judecare la Judecătoria Botanica, mun. Chișinău.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul la data de 24 august 2015 și la data

de 24 septembrie 2015 a depus cereri de concretizare a pretențiilor, solicitând astfel

încasarea de la pârât în beneficiul său a sumei de 99 858 cu titlu de prejudiciu material

achitat la contul executorului judecătoresc, suma de 5 341,78 lei cu titlu de prejudiciu

material - dobândă reținută de bancă urmare a ridicării depozitul înainte de termenul

contractului, suma de 6 208,24 lei cu titlu de venit ratat, suma de 50 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și 8 500 lei cheltuieli de judecată.

La data de 24 august 2015 în cadrul ședinței de judecată, executorul judecătoresc

Gavrilan Natalia a depus cerere reconvențională împotriva lui Moraru Valentin cu

privire la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că prin încheierea Judecătoriei

Ialoveni din 01 august 2014 a fost dispusă aplicarea măsurii de asigurare a acțiunii

depuse de Moraru Valentin împotriva sa, și anume sechestrul asupra mijloacelor

financiare aflate pe contul de onorarii al executorului judecătoresc Gavrilan Natalia, în

limita sumei pretinse de Moraru Valentin de 121 675,41 lei.

Astfel, afirmă că în decursul unui an i-a fost blocată activitatea sa de executor

judecătoresc, fiind în imposibilitate de a gestiona activitatea sa în mod normal, neputând

achita impozitele pe venit, polița de asigurare medicală obligatorie, polița de asigurare

profesională obligatorie și a fost nevoită să facă mai multe împrumuturi bănești pentru a

se putea întreține.

Susține că i-a fost lezată imaginea sa de executor judecătoresc și a fost perturbată

buna funcționare a activității sale, prin faptul că în toată această perioadă a mers de

nenumărate ori la instanțele de judecată, la procuratură și la alte organe ale statului.

Solicită încasarea din contul lui Moraru Valentin în beneficiul executorului

judecătoresc Gavrilan Natalia a prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei și 5 000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 03 decembrie 2015

acțiunea lui Moraru Valentin împotriva executorului judecătoresc Gavrilan Natalia,

intervenient accesoriu Mircos Tamara a fost respinsă, ca fiind depusă împotriva

pârâtului necorespunzător.

A fost admisă parțial acțiunea reconvențională a executorului judecătoresc

Gavrilan Natalia împotriva lui Moraru Valentin, fiind încasat din contul lui Moraru

Valentin în beneficiul executorului judecătoresc Gavrilan Natalia taxa de stat în sumă de

100 lei și 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, în total suma de 5 100 lei.

În partea încasării prejudiciului moral, cerința a fost respinsă ca neântemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016 a fost respins apelul

declarat de Moraru Valentin și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 03 decembrie 2015.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 8 alin. (1), (2) lit.

a) – h), art. 9 Cod civil, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind

executorii judecătorești și art. art. 9, 21, 50 Cod de executare.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel

a constatat că în perioada de timp cât banii au fost depozitați în contul executorului

judecătoresc și până la ridicarea lor de către reprezentantul creditorului, nu a parvenit

nici o somație, nici o plângere sau careva acțiuni din partea lui Moraru Valentin sau a

participanților procedurii de executare.

Instanța de apel a concluzionat că nici o acțiune a executorului judecătoresc nu a

fost atacată. Astfel, acțiunile fiind considerate legale și în strictă conformitate cu Codul

de executare si alte norme legale, și doar la 20 mai 2014 executorul judecătoresc a

primit o reclamație de la Moraru Valentin prin care s-a solicitat restituirea sumelor de

bani.

Instanța de apel a conchis că la 20 mai 2014 i-a fost expediat răspuns lui Moraru

Valentin prin care a fost informat că nu este parte în procedura de executare și toate

sumele depuse de el în numele debitorului Mircos Tamara au fost destinate stingerii

datoriei debitorului Mircos Tamara în baza titlului executoriu și i s-a adus la cunoștință

că poate să se adreseze Tamarei Miros cu pretenții de recuperare a sumelor achitate.

Instanțele au subliniat că Moraru Valentin a achitat sumele de bani la contul

executorului judecătoresc nu în folosul executorului judecătoresc, ci le-a achitat pentru

stingerea datoriei debitorului Mircos Tamara. Respectiv, Moraru Valentin a cunoscut cu

bună-știință ca nu a depus banii la bancă pentru licitație, dar pentru achitarea și

stingerea datoriei conform titlului executoriu.

La 28 martie 2017, Moraru Valentin, reprezentat de avocatul Prepelița Mihaela a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care acțiunea inițială să fie admisă, iar acțiunea reconvențională respinsă.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată,

pasibilă de a fi casată, emisă cu încălcări și cu aplicarea eronată a normelor de drept

material și procedural și cu aprecierea probelor în mod arbitrar.

Indică că nu era nici parte la procedura de executare și nici nu avea calitatea de

debitor, astfel nu avea obligațiuni de a achita careva sume bănești în contul executorului

judecătoresc Gavrilan Natalia.

Menționează că din extrasul de pe contul bancar al executorului judecătoresc se

constată că Moraru Valentin a achitat suma de 85 000 lei la data de 13 septembrie 2013

și suma de 3 428 lei și 1 910 lei la data de 17 septembrie 2015.

Astfel, insistă că la acea dată banii lui Tanasă Tatiana se aflau pe contul

executorului judecătoresc pentru bunul adjudecat în cadrul aceleiași proceduri de

executare pentru care s-au încasat și banii de la Moraru Valentin.

În asemenea circumstanțe consideră că executorul judecătoresc a făcut o dublă

încasare în procedura de executare, prin ce a prejudiciat reclamantul.

În temeiul art. 8 alin. (2) Cod civil, afirmă că nu există nici un temei legal din

care ar apărea vre-o obligațiune a recurentului față de intervenientul accesoriu,

debitoarea Mircos Tamara pentru achitarea datoriilor personale conform titlului

executoriu nr. 2-543/2007 din 10 decembrie 2007 și nici un contract care ar fi dovedit

datoria recurentului față de Mircos Tamara sau din care ar rezulta obligația lui privind

achitarea cărorva sume bănești, și nici până în prezent nu există nici un document

executoriu de încasare de la el personal al sumelor achitate către biroul executorului

judecătoresc.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că decizia instanței de apel din 23 noiembrie 2016, a fost

expediată în adresa recurentului la data de 11 ianuarie 2017, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire nr. 2a-447/16 (f. d. 140), și a fost recepționată la data de 02

februarie 2017, fapt confirmat prin ștampila de intrare cu data aplicată pe plic.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 28 martie 2017 în termen.

La data de 04 aprilie 2017, în adresa intimaților executorul judecătoresc

Gavrilan Natala și Mircos Tamara a fost expediată copia recursului declarat de către

Moraru Valentin, reprezentat de avocatul Prepelița Mihaela cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La data de 12 iunie 2017 intimata Gavrilan Natalia, reprezentată de avocatul

Dodan Viorel, a depus referință la recursul declarat de către Moraru Valentin,

reprezentat de avocatul Prepelița Mihaela, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 23 noiembrie 2016, prin care a solicitat ca recursul să fie declarat inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Moraru Valentin, reprezentat de avocatul Prepelița Mihaela, este inadmisibil din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Moraru Valentin, reprezentat

de avocatul Prepelița Mihaela, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel și în cererea inițială de

chemare în judecată.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Moraru Valentin, reprezentat de avocatul Prepelița Mihaela, asemenea aspecte nu

se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Moraru Valentin, reprezentat de avocatul Prepelița Mihaela, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Moraru Valentin, reprezentat de avocatul Prepelița

Mihaela, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva