2ra-999/17 — excluderea din asociați

2ra-999/17 — excluderea din asociați (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță, Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău dosar nr. 2ra-999/2017

judecător: Gh. Bîrnaz

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

14 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Iurie Bejenaru, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serghei Demcenko,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Serghei

Demcenko împotriva lui Ștefan Tanurcov și Maxim Masiutin, intervenient

accesoriu SRL „Ritlabs” cu privire la recunoașterea nulității dreptului de asociat a

lui Maxim Masiutin și Ștefan Tanurcov în SRL „Ritlabs” începând cu data de 17

februarie 1999, momentul expirării termenului pentru depunerea aportului în

mărime integrală în fondul statutar al SRL „Ritlabs”, excluderea asociaților

Maxim Masiutin și Ștefan Tanurcov din SRL „Ritlabs” pentru aportul subscris ne

vărsat, recunoașterea nulității absolute a certificatului cotei de participare din 14

noiembrie 2001, prin care se confirmă faptul că Maxim Masiutin deține 1 620 lei,

respectiv 30 % din capitalul social a SRL „Ritlabs”, recunoașterea nulității

absolute a certificatului cotei de participare din 14 noiembrie 2001, prin care se

confirmă faptul că Ștefan Tanurcov deține 1 620 lei, respectiv 30 % din capitalul

social a SRL „Ritlabs” și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, prin care

s-a respins apelul declarat de Serghei Demcenko și s-au admis apelurile declarate

de Ștefan Tanurcov, Maxim Masiutin și Societatea cu Răspundere Limitată

„Ritlabs” cu casarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 iunie

2016 și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 05 aprilie 2012, avocatul Viorel Sîrghi, în interesele lui Serghei

Demcenko s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Ștefan

Tanurcov și Maxim Masiutin, intervenient accesoriu SRL „Ritlabs” cu privire la

recunoașterea nulității dreptului de asociat a lui Maxim Masiutin și Ștefan

Tanurcov în SRL „Ritlabs” începând cu data de 17 februarie 1999, momentul

expirării termenului pentru depunerea aportului în mărime integrală în fondul

statutar al SRL „Ritlabs”, excluderea asociaților Maxim Masiutin și Ștefan

Tanurcov din SRL „Ritlabs” pentru aportul subscris ne vărsat, recunoașterea

nulității absolute a certificatului cotei de participare din 14 noiembrie 2001, prin

1

care se confirmă faptul că Maxim Masiutin deține 1 620 lei, respectiv 30 % din

capitalul social a SRL „Ritlabs”, recunoașterea nulității absolute a certificatului

cotei de participare din 14 noiembrie 2001, prin care se confirmă faptul că Ștefan

Tanurcov deține 1 620 lei, respectiv 30 % din capitalul social a SRL „Ritlabs” și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 16 februarie 1998 a fost

fondată și înregistrată SRL „Ritlabs”, cu capitalul social în mărime de 5400 lei.

Susține că, din momentul fondării întreprinderii până la momentul

adresării în instanță componența asociaților SRL „Ritlabs” sunt Tanurcov Ștefan -

cu cota de participare de 30%, Masiutin Maxim - 30% și Demcenko Serghei -

40%.

La 05 februarie 1998 fondatorul, Demcenko Serghei a depus în mărime

integrală aportul său la fondul statutar în mărime de 2160 lei, ce constituie 40%

din fondul statutar subscris al SRL „Ritlabs”, ceea ce se confirmă prin ordinul de

încasare a numeralului nr. 8 din 05 februarie 1998 al BC „Universalbank” SA și

certificatul băncii din 24 ianuarie 2012, conform Statutului și contractului de

constituire ale firmei și pct. 73 din Hotărârea Guvernului, despre aprobarea

Regulamentului societății economice din RM nr. 500 din 10 septembrie 1991.

La 20 februarie 2012 în cadrul efectuării cunoștinței cu o parte din

registrele contabile a SRL „Ritlabs”, reclamantul prin reprezentantul său a

depistat faptul că asociații, Masiutin Maxim și Tanurcov Ștefan nu au depus în

termenii stabiliți, precum nici până la adresarea în instanță, aportul la fondul

statutar, evaluat de către Statutul firmei la 30% din fondul statutar, ce constituie

1620 lei, pentru fiecare parte.

Consideră reclamantul că s-a creat o situație când asociații, Masiutin

Maxim și Tanurcov Ștefan beneficiază de prioritățile asociatului în drepturi fără

ca să-și onoreze obligația primară ca fondatori, față de societatea creată, fără a

suporta cheltuieli respective și riscurile potențiale a activității societății.

Reclamantul și-a fondat pretențiile în baza art. 22 alin. (2) și art. 47 ale

Legii privind societățile cu răspundere limitată, pct. pct. 21-22 și 73 din

Regulamentul societăților economice din Republica Moldova, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 500 din 10 septembrie 1991.

Pe parcursul examinării cauzei, concretizându-și pretențiile, reclamantul a

indicat că potrivit răspunsului nr. 189 din 31 martie 2015, furnizat de Camera

Înregistrării de Stat, în dosarul de evidență a SRL „Ritlabs”, a fost anexat doar

certificatul bancar nr. 02/66 din 05 februarie 1998, care confirmă depunerea

mijloacelor bănești în sumă de 2 160 lei de către Demcenko S., alte certificate

bancare nu au fost anexate.

Prin urmare susține că, atât instituția bancară care gestiona conturile

întreprinderii cât și Camera Înregistrării de Stat, confirmă că Masiutin Maxim și

Tanurcov Ștefan niciodată nu au achitat aportul social în SRL „Ritlabs”.

Astfel, Masiutin Maxim și Tanurcov Ștefan nu erau în drept de a deține și

nici a le fi eliberate certificatele privind cota de participare, deoarece aceștia

niciodată nu au vărsat aportul datorat, iar, ca rezultat au fost încălcate prevederi

2

legale exprese - art. 24 alin. (7) din Legea privind societățile cu răspundere

limitată și pct. 76 din Regulamentul societăților economice din Republica

Moldova, iar actul corespunzător este nul.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 iunie 2016 s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată.

S-a recunoscut nulitatea dreptului de asociat a lui Masiutin Maxim, a.n.

14.09.1977 și Tanurcov Ștefan, a.n. 19.04.1974 din SRL „Ritlabs”, IDNO

1003600096166, începând cu data de 17 februarie 1999, momentul expirării

termenului pentru depunere a aportului în mărime integrală în capitalul social al

SRL „Ritlabs”.

S-a recunoscut nulitatea absolută a Certificatului Cotei de Participare din

14 noiembrie 2001 prin care se confirmă faptul că Masiutin Maxim deține 1620

lei, respectiv 30% din capitalul social al SRL „Ritlabs”.

S-a recunoscut nulitatea absolută a Certificatului Cotei de Participare din

14 noiembrie 2001, prin care se confirmă faptul că Tanurcov Ștefan deține 1620

lei, respectiv 30% din capitalul social al SRL „Ritlabs”.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Masiutin Maxim și Tanurcov

Ștefan în beneficiul lui Demcenko Serghei cheltuielile de judecată în mărime de

300 lei, achitați ca taxă de stat la depunerea acțiunii de bază și concretizată în

instanța de judecată.

În rest pretențiile reclamantului Demcenko Serghei, referitor la excluderea

din SRL „Ritlabs” a asociaților Masiutin Maxim și Tanurcov Ștefan pentru

aportul subscris nevărsat, se resping ca neîntemeiate.

Măsurile de asigurare a acțiunii, aplicate prin încheierea instanței din 12

aprilie 2012 rămase în vigoare după anularea parțială a încheierii în cauză prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2012, și încheierea primei instanțe din

13 noiembrie 2013 s-a menținut până la devenirea definitivă și irevocabilă a

hotărârii pronunțate pe litigiul în cauză.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 04 iulie 2016 Masiutin

Maxim a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe în partea ce ține de recunoașterea

nulității dreptului de asociat, nulității absolute a Certificatului Cotei de Participare

din 14 noiembrie 2001, prin care se confirmă faptul că deține 1620 lei, respectiv

30% din capitalul social al SRL „Ritlabs”, precum și încasarea în mod solidar din

contul lui Masiutin Maxim și Tanurcov Ștefan în beneficiul lui Demcenko

Serghei a cheltuielilor de judecată în mărime de 300 lei, cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere acțiunii în această parte, ca nefondată și depusă tardiv;

admiterea demersului din 08 noiembrie 2012 privind scoaterea cererii de pe rol și

casarea încheierii din 10 decembrie 2012 de respingere a demersului; casarea

hotărârii în partea ce ține de pretențiile reclamantului Demcenko Serghei, referitor

la excluderea sa din SRL „Ritlabs” pentru aportul subscris nevărsat, cu emiterea

în această parte a încheierii de scoatere a cererii de pe rol pentru nerespectarea

procedurii prevăzute de lege de soluționare prealabilă a pricinii pe cale

3

extrajudiciară, precum și încasarea de la Serghei Demcenko în beneficiul său a

cheltuielilor pentru plata taxei de stat în sumă de 225 lei.

La 04 iulie 2016 Tanurcov Ștefan a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii primei instanțe

cu emiterea unei noi hotărâri.

La 29 iulie 2016 SRL „Ritlabs” a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe în partea

ce ține de recunoașterea nulității dreptului de asociat a lui Masiutin Maxim și

Tanurcov Ștefan, nulității absolute a Certificatului Cotei de Participare din 14

noiembrie 2001, prin care se confirmă faptul că deține 1620 lei, respectiv 30% din

capitalul social al SRL „Ritlabs”, precum și încasarea în mod solidar din contul

pârâților Masiutin Maxim și Tanurcov Ștefan în beneficiul lui Demcenko Serghei

cheltuielile de judecată în mărime de 300 lei, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere acțiunii în această parte, ca nefondată și depusă tardiv; admiterea

demersului din 08 noiembrie 2012 privind scoaterea cererii de pe rol și casarea

încheierii din 10 decembrie 2012 de respingere a demersului; casarea hotărârii în

partea ce ține de pretențiile reclamantului Demcenko Serghei, referitor la

excluderea din societatea SRL „Ritlabs” a asociaților Masiutin Maxim și

Tanurcov Ștefan pentru aportul subscris nevărsat, cu emiterea în această parte a

încheierii de scoatere a cererii de pe rol pentru nerespectarea procedurii prevăzute

de lege de soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, precum și

încasarea de la Serghei Demcenko în beneficiul SRL „Ritlabs” a cheltuielilor

pentru plata taxei de stat.

La 12 iulie 2016 reprezentantul lui Demcenko Serghei, avocatul Sîrghi

Viorel a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

30 iunie 2016, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe în

partea în care acțiunea a fost respinsă și emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017 s-a respins

apelul declarat de Serghei Demcenko.

S-au admis apelurile declarate de Maxim Masiutin, Ștefan Tanurcov și

SRL „Ritlabs”.

S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30

iunie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre prin care:

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a lui

Demcenko Serghei către Tanurcov Ștefan și Masiutin Maxim, intervenient

accesoriu SRL „Ritlabs” cu privire la recunoașterea nulității dreptului de asociat a

lui Masiutin Maxim și Tanurcov Ștefan în SRL „Ritlabs” începând cu data de 17

februarie 1999, momentul expirării termenului pentru depunerea aportului în

mărime integrală în fondul statutar al SRL „Ritlabs”, excluderea asociaților

Masiutin Maxim și Tanurcov Ștefan din SRL „Ritlabs” pentru aportul subscris ne

vărsat, recunoașterea nulității absolute a certificatului cotei de participare din 14

noiembrie 2001, prin care se confirmă faptul că Masiutin Maxim deține 1620 lei,

respectiv 30% din capitalul social al SRL „Ritlabs”, recunoașterea nulității

4

absolute a certificatului cotei de participare din 14 noiembrie 2001, prin care se

confirmă faptul că Tanurcov Ștefan deține 1620 lei, respectiv 30% din capitalul

social al SRL „Ritlabs”, precum și încasarea cheltuielilor de judecare a cauzei.

S-a anulat măsurile de asigurare a acțiunii, aplicate prin încheierea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 12.04.2012, rămase în vigoare după

anularea parțială a încheierii prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12.07.2012,

și măsurile de asigurare aplicate prin încheierea primei instanțe din 13.11.2013.

S-a încasat de la Serghei Demcenko în beneficiul lui Maxim Masiutin taxa

de stat achitată la depunerea apelului în sumă de 225 lei.

S-a încasat de la Serghei Demcenko în beneficiul lui Ștefan Tanurcov taxa

de stat achitată la depunerea apelului în sumă de 225 lei.

S-a încasat de la Serghei Demcenko în beneficiul SRL „Ritlabs” taxa de

stat achitată la depunerea apelului în sumă de 225 lei.

La 20 martie 2017, Serghei Demcenko a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și parțial a hotărârii primei instanțe, în partea respingerii acțiunii,

cu pronunțarea unei noi hotărâri în parte de admitere integrală a acțiunii.

La 27 martie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 51, Vol. IV).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat la 20 martie 2017 împotriva deciziei instanței de apel din 07 februarie

2017, în termen.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată

decizia instanței de apel, deoarece la examinarea cauzei nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat

eronat legea.

Totodată recurentul în susținerea recursului a invocat aceleași argumente

ca și în cererea de apel, expunându-se asupra dezacordului cu soluția pronunțată

atât de prima instanță cât și de instanța de apel.

A mai invocat că în atare situație, prin aprecierea eronată a materialului

probator, în coraport cu normele materiale îi sunt încălcate drepturile sale de

asociat a întreprinderii.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 18 aprilie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

5

La 15 mai 2017, avocatul Igor Selchin, în interesele lui Ștefan Tanurcov a

depus referință, în care și-a exprimat opinia referitor la recursul declarat,

solicitând să fie respins ca inadmisibil.

Ulterior, la 19 mai 2017, SRL „Ritlabs” a depus referință, în care și-a

exprimat opinia referitor la recursul declarat, solicitând să fie respins ca

inadmisibil.

Tot, la 19 mai 2017, Maxim Masiutin a depus referință, în care și-a

exprimat opinia referitor la recursul declarat, solicitând să fie declarat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Serghei Demcenko în cererea de

recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

6

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Serghei Demcenko, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Serghei Demcenko, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7