2ra-1031/17 — recunoașterea dreptului pierdut la spațiul locativ

prima instanță: A. Balan dosarul nr. 2ra-1031/17

instanța de apel: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

Î N C H E I E R E

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Cozacenco Mihail, reprezentat de avocatul Leca Ion

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cozacenco Mihail

împotriva Alei Timofti, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală ,,Servicii

Comunal Locative - Orhei” cu privire la recunoașterea dreptului pierdut la spațiul

locativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017 prin care a fost

respins apelul declarat de Cozacenco Mihail, reprezentat de avocatul Leca Ion și

menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din 09 august 2016 prin care acțiunea a fost

respinsă,

c o n s t a t ă :

La data de 21 iunie 2016, Cozacenco Mihail a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Alei Timofti, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală

,,Servicii Comunal Locative-Orhei” cu privire la recunoașterea dreptului pierdut la

spațiul locativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat faptul că, pârâta Timofti Ala este fiica

sa și până în anul 2012 a locuit în apartamentul nr. 36 din str. Iakir 5, or. Orhei, care este

la balanța Primăriei or. Orhei.

Indică că, pârâta, Timofti Ala, în anul 2012 s-a căsătorit și s-a mutat la soțul său

în or. Orhei, str. Tudose Roman 24, iar în timpul căsătoriei acestora s-a născut fiica,

Timofti Iulia, care de asemenea locuiește acolo.

Susține că, în pofida faptului că, pârâta împreună cu fiica sa minoră, Timofti Iulia

sunt înscrise în contul personal al apartamentului reclamantului, de mai mulți ani dânsa

nu locuiește în acest apartament și nu participă la plata serviciilor comunale.

Afirmă reclamantul că este invalid de gradul doi și doar din pensie plătește toate

serviciile comunale, inclusiv pentru pârâtă și fiica acesteia.

Consideră că pârâta Timofti Ala și-a pierdut dreptul la spațiul locativ, datorită

faptului că nu mai locuiește în apartamentul menționat mai mult de șase luni.

Prin prisma art. 63 a Codului cu privire la locuințe al RSS Moldovenești, solicită

recunoașterea faptului că Timofti Ala și Timofti Iulia au pierdut dreptul la spațiul

locativ asupra ap. nr. 36 din str. Iakir 5, or. Orhei.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 09 august 2016 acțiunea a fost respinsă ca

fiind neântemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017 a fost respins apelul

declarat de Cozacenco Mihail, reprezentat de avocatul Leca Ion și menținută hotărârea

Judecătoriei Orhei din 09 august 2016 prin care acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că obiectul litigiului îl constituie

recunoașterea dreptului pierdut la spațiul locativ, iar acțiunea este întemeiată în baza

prevederilor art. 63 a Codului cu privire la locuințe al RSS Moldovenești care stipulează

că, în cazul când chiriașul ori membrii familiei lui lipsesc temporar, încăperea de locuit

li se menține timp de șase luni.

Instanța de apel a constatat că Codul cu privire la locuințe al RSS Moldovenești,

aprobat prin Legea RSS Moldovenești nr.2718-X din 03 iunie 1983 a fost abrogat la

data de 29 noiembrie 2015, prin efectul Legii cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie

2015 publicată în Monitorul Oficial la data de 29 mai 2015 și intrată în vigoare, potrivit

art. 59, după șase luni din data publicării.

Astfel, instanța de apel a conchis că nu poate fi reținut ca întemeiat argumentul lui

Cozacenco Mihail, precum că urmau a fi aplicate prevederile art. 6 Cod civil, deoarece

situația juridică privind pierderea dreptului la spațiu locativ a pârâtei a început din anul

2012, înainte de a intra în vigoare Legea privind abrogarea Codului cu privire la

locuințe al RSS Moldovenești, or, instanțele judecătorești aplică legile procedurale

civile în vigoare la data judecării cauzei civile, iar reclamantul a înaintat acțiunea în

anul 2016.

La data de 03 aprilie 2017, Cozacenco Mihail, reprezentat de avocatul Leca Ion a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că pârâta împreuna cu fiica nu locuiesc în ap. nr.

36 din str. Iakir, or. Orhei este dovedit obiectiv prin actul de constatare a

circumstanțelor a ÎM ,,SCL-Orhei” din 19 octombrie 2015 și prin procesele-verbale

privind constatarea stării de fapt întocmite de executorul judecătoresc, Țarină Victoria,

din 02 iunie 2016 și din 20 mai 2016.

Insistă că instanțele de judecată au apreciat nelegitim și contrar legii procesele-

verbale sus indicate.

Menționează că în ședința de judecată, pârâta Timofti Ala a recunoscut că nu

locuiește în apartamentul litigios, iar astfel instanțele de judecată au ignorat prevederile

art. 123 alin. (6) CPC, care prevede, că faptele invocate de una din părți nu trebuie

dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Afirmă că instanța de fond și instanța de apel au substituit legea materială cu cea

procedurală și au aplicat eronat prevederile art. 6 Cod civil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că decizia instanței de apel din 31 ianuarie 2017, a fost

expediată în adresa recurentului la data de 09 martie 2017, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire nr. 2896 (f. d. 65), însă date care ar confirma recepționarea

acesteia nu se atestă.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 03 aprilie 2017, în termen.

La data de 27 aprilie 2017, în adresa intimaților Timofti Ala și ÎM ,,SCL-Orhei”

a fost expediată copia recursului declarat de către Cozacenco Mihail, reprezentat de

avocatul Leca Ion cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus

referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Cozacenco Mihail, reprezentat de avocatul Leca Ion, este inadmisibil din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cozacenco Mihail,

reprezentat de avocatul Leca Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel și în cererea inițială de

chemare în judecată.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Cozacenco Mihail, reprezentat de avocatul Leca Ion,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Cozacenco Mihail, reprezentat de avocatul Leca Ion, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Cozacenco Mihail, reprezentat de avocatul Leca Ion,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva