2ra-359/17 — recunoașterea dreptului pierdut la spațiul locativ

prima instanță: L. Turculeț dosarul nr. 2ra-359/17

instanța de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, R. Petrov

Î N C H E I E R E

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Barbarova Galina și Barbarov Oleg,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Barbarova și

Barbarov Oleg împotriva lui Barbarov Iurie, intervenienți accesorii Primăria orașului

Cahul, Întreprinderea Municipală ,,Gospodăria Comunal-Locativă Cahul” cu privire la

recunoașterea dreptului pierdut la spațiul locativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 03 noiembrie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Barbarova Galina și Barbarov Oleg, casată din alte

motive hotărârea Judecătoriei Cahul din 07 septembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre

prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 05 mai 2016, Barbarova Galina și Barbarov Oleg au depus cererea de chemare

în judecată împotriva lui Barbarov Iurie, intervenient accesoriu Primăria orașului Cahul

cu privire la recunoașterea dreptului pierdut la spațiul locativ.

În motivarea acțiunii au indicat că în anul 1991, familiei Barbarov compusă din

Barbarov Iurie, Barbarov Oleg și Barbarova Galina a fost repartizat apartamentul nr. 12

din casa de locuit nr. 7 de pe str. Mihai Viteazul din or. Cahul.

Invocă că soții Barbarov Iurie și Barbarova Galina au divorțat la data de

12 noiembrie 2003 din cauza că pârâtul Barbarov Iurie a abandonat familia în anul 2003

și nu a mai revenit.

Menționează că, de facto, la momentul de față în calitate de chiriași în

apartamentul sus menționat sunt Barbarov Oleg și Barbarova Galina.

Afirmă că pe parcursul a zece ani pârâtul Barbarov Iurie nu a locuit în

apartamentul lor și nu s-a interesat de starea lui, din care motive consideră că sunt

îndreptățiți de a solicita recunoașterea acestuia cu dreptul pierdut asupra spațiului

locativ.

Susțin că pârâtul Barbarov Iurie nu a depus o cerere de rezervare a

apartamentului nr. 7 amplasat pe str. Mihai Viteazul, 7, or. Cahul, iar rezervarea

dreptului la spațiul locativ dat nu se include în circumstanțele lipsei lui din imobil, ori

acesta nu a fost repartizat la serviciul în străinătate, sau pentru satisfacerea serviciului

militar sau alte circumstanțe expres stabilite de legislație.

Solicită reclamanții recunoașterea pierderii dreptului la spațiul locativ a lui

Barbarov Iurie în apartamentul nr. 12 de pe adresa str. Mihai Viteazul, 7, or. Cahul.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 06 iunie 2016, a fost dispusă atragerea în

proces în calitate de intervenient accesoriu ÎM ,,Gospodăria Comunal-Locativă Cahul”.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 07 septembrie 2016, acțiunea a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 03 noiembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Barbarova Galina și Barbarov Oleg, casată, din alte motive, hotărârea

Judecătoriei Cahul din 07 septembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 59 alin. (7) din

Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015, art. 37 alin. (1), art. 38 alin. (1) și

alin. (3), art. 39 alin. (3), art. 40 alin. (1), art. 46 din Legea privind actele legislative

nr. 780 din 27 decembrie 2001, art. 6 alin. (1) și alin. (2) din Codul civil, care

reglementează aspectele ce țin de abrogarea actelor legislative la data intrării în vigoare

a Legii nr. 75 din 30 aprilie 2015, intervenirea abrogării, felurile, condițiile generale de

abrogare, momentul abrogării, activitatea și neretroactivitatea actului legislativ, acțiunea

în timp a legii civile.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanță de apel

a reținut că Codul cu privire la locuințe al R.S.S. Moldovenești nr. 2718 din 03 iunie

1983, în baza căruia reclamanții și-au întemeiat pretențiile la momentul depunerii

acțiunii și-a încetat acțiunea prin abrogarea, odată cu intrarea în vigoare a Legii cu

privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015.

În același timp, instanța de apel a reținut și faptul că prima instanță a examinat

pricina civilă în lipsa reclamantului Barbarov Oleg, fără a pune în discuție posibilitatea

examinării pricinii în lipsa acestuia și fără a reflecta în hotărârea adoptată motive din

care pricina a fost examinată în lipsa reclamantului Barbarov Oleg, în condițiile în care

ultimul a fost citat, dovada citării fiind anexată la dosar.

În consecință, instanța de apel a constatat încălcarea normelor de drept procedural

la adoptarea hotărârii în prima instanță, însă reieșind din faptul că aceste circumstanțe

nu au fost invocate de apelanți și că aceștia nu au solicitat restituirea pricinii spre

rejudecare, nici instanța de apel nu a găsit acest fapt ca temei pentru restituirea pricinii

la rejudecare în prima instanță, dar ca temei de casare a hotărârii contestate cu apel.

La 02 ianuarie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Barbarova Galina și

Barbarov Oleg au depus cererea de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată, deoarece contravine normelor materiale aplicate, precum și

circumstanțelor cauzei și probelor din dosar.

Cu referire la prevederile art. 6 alin. (1) din Codul civil, invocă că natura și

întinderea drepturilor și obligațiilor existente la data intrării în vigoare a legii noi vor fi

guvernate în continuare de legea sub imperiul căreia au luat naștere drepturile și

obligațiile respective, iar potrivit art. 46 alin. (3) din Legea privind actele legislative

nr. 780 din 27 decembrie 2001, actele legislative pot ultraactiva în mod excepțional.

Sub acest aspect, relevă că dreptul pârâtului Barbarov Iurie a luat naștere din

Codul cu privire la locuințe al R.S.S. Moldovenești nr. 2718 din 03 iunie 1983, care

guvernează materia în timp, fiind în continuare sub incidența acestei legi și care

urmează a fi aplicată la soluționarea litigiului.

În susținerea opiniei enunțate, afirmă că potrivit prevederilor art. 59 alin. (3) din

Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015, persoanele care locuiesc în

locuințe pasibile de privatizare conform Legii privatizării fondului de locuințe nr. 1324-

XII din 10 martie 1993 dispun de dreptul de a le privatiza până la 31 mai 2018, cu

obligația de a înregistra dreptul de proprietate în modul stabilit prin Legea cadastrului

bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, în coraport cu normele sus

menționate cu certitudine indică asupra ultraactivității legii civile vechi, or legea nouă

nu reglementează condiții de pierdere a dreptului asupra spațiului locativ obținut în

condițiile legii vechi.

Remarcă că instanțele nu s-au expus asupra tuturor argumentelor invocate, care

au rămas fără o apreciere juridică cuvenită, ceea ce constituie o examinare inadmisibilă

și superficială a fondului cauzei prin ce reclamanților le-a fost lezat dreptul la un proces

echitabil.

Or, potrivit art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze deciziile

astfel încât să permită exercitarea efectivă a dreptului la casație și să nu lase părțile într-

o stare de incertitudine.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și alin. (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 02 ianuarie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Barbarova Galina și Barbarov Oleg este inadmisibil din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Barbarova Galina și

Barbarov Oleg nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4)

CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Barbarova Galina și Barbarov Oleg asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Barbarova Galina și Barbarov Oleg ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Barbarova Galina și Barbarov Oleg se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva