2ra-1039/17 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil a hoataririi judecatoresti, repararea prejudicului

2ra-1039/17 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil a hoataririi judecatoresti, repararea prejudicului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-1039/17

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud: O. Cernei)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican)

DECIZIE

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Ministerul Justiției al RM, prin intermediul

reprezentantului Sorin Olaru,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Firma de

Producție și Comerț „Locus” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva

Ministerului Justiției al RM, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău,

executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie privind constatarea încălcării dreptului

la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei din 18 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 04 aprilie 2016, Firma de Producție și Comerț „Locus” Societatea

cu Răspundere Limitată (în continuare FPC „Locus” SRL) s-a adresat în instanța de

judecată cu cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM

privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, prin hotărârea instanței de contencios

administrativ a Curții de Apel Chișinău din 18.06.2007 Agenția Privatizare sau alt

organ împuternicit a fost obligată să încheie cu FPC „Locus” SRL, în modul stabilit

de Lege, contract de vânzare-cumpărare a încăperilor cu altă destinație decât cea

locativă nr. 6-10, 11b, 20-22 cu suprafața totală de 195,2 m.p., situate în construcția

nelocativă din str. Alba Iulia, 202, bloc 4, mun. Chișinău.

Prin încheierea 12-1117/08 din 03.09.2008, Oficiul de executare Centru a

intentat procedura de executare a hotărârii enunțate, care nu a fost executată de

debitorul Consiliul municipal Chișinău. La 05.11.2010 procedura de executare a fost

transmisă biroului executorului judecătoresc Oleg Ungureanu după competență în

legătură cu modificările în Codul de executare.

La cererea acestuia, prin încheierea din 13.06.2011, Curtea de Apel Chișinău a

explicat hotărârea din 18.06.2007, indicând că Consiliul mun. Chișinău trebuie să

1

execute hotărârea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23.01.2014, menținută prin încheierea

Curții Supremă de Justiție din 10.07.2014, s-a constatat ca fiind încălcat dreptul la

executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 18.06.2007 și

s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerul Finanțelor al RM în

beneficiul FPC „Locus” SRL suma de 149864 lei cu titlu de prejudiciu material,

exprimată prin valoarea chiriei achitată de Societate pârâtului începând cu

13.06.2011 și până în iunie 03.06.2013, data adresării în instanța de judecată. În

perioada de la 03.06.2013, data constatării de către Curtea de Apel Chișinău a

neexecutării în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și până la 22.01.2016

Consiliul mun. Chișinău a refuzat în continuare să execute hotărârea instanței de

judecată din 18.06.2007, fapt exprimat prin refuzul de a elibera actul de predare -

primire a încăperilor, încasând ilegal în continuare pentru chirie suma de 46195,15

lei.

Precizează reclamantul că, Consiliul mun. Chișinău a executat definitiv

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 18.06.2007 abia la data de 22.01.2016, ceea

ce constituie o continuare a încălcării grave a neexecutării în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, cauzându-i astfel un prejudiciu material în sumă 46195,15 lei

prin încasarea ilegală a chiriei.

Indică reclamantul că, conform prevederilor Legii nr. 87 din 21.04.2011

sarcina probațiunii a faptului neexecutării în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești î-i revine Ministerului Justiției, iar reclamantul urmează a fi despăgubit

atât material, cât și moral.

Consideră reclamantul că, în rezultatul neexecutării în termen rezonabil a

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 18.06.2007, societății i s-a cauzat un prejudiciu

material exprimat prin faptul că au fost nevoiți, după constatarea de către Curtea de

Apel Chișinău a neexecutării în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, să achite

lunar chiria Consiliului mun. Chișinău până la 02.11.2014, perioadă când încăperile

trebuiau să fie transmise în proprietate privată.

Declară reclamantul că, urmare a neexecutării în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești i s-a cauzat și un prejudiciu moral, care este exprimat prin suferințe

psihice, retrăiri și stări de stres timp îndelungat pe care l-a estimat în formă bănească

în sumă de 30000 lei.

Solicită reclamantul constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 18.06.2007; încasarea de la bugetul

de stat în beneficiul FPC „Locus” SRL a prejudiciului material cauzat prin

neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii hotărârii Curții de Apel Chișinău din

18.06.07 în sumă de 46195,15 lei și a prejudiciului moral în sumă de 30000 lei.

Prin încheierea din 11 mai 2016 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău s-au

atras, în proces, în calitate de intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău și

executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie.

Prin hotărârea din 29 iunie 2016 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău s-a

admis cererea de chemare în judecată înaintată de FPC „Locus” SRL împotriva

Ministerului Justiției al RM, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău,

executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie privind constatarea încălcării dreptului

la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

material și moral; s-a constatat încălcarea dreptului FPC „Locus” SRL la executarea

2

în termen rezonabil a hotărârii irevocabile a Curții de Apel Chișinău din 18.06.2007

la cererea de chemare în judecată depusă de FPC „Locus” SRL împotriva Agenției

Privatizării cu privire la recunoașterea refuzului ca ilegal de a emite actul

administrativ; s-a încasat în beneficiul FPC „Locus” SRL din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției al RM, suma de 46195,15 lei cu titlu de prejudiciu

material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești. În rest, s-a respins, ca neîntemeiată, pretenția FPC „Locus”

SRL privind repararea prejudiciului moral.

Prin decizia din 18 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Ministerul Justiției al RM și s-a menținut hotărârea din 29 iunie 2016 a

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău.

La 06 aprilie 2017, Ministerul Justiției al RM, prin intermediul reprezentantului

Sorin Olaru, a declarat recurs împotriva deciziei din 18 ianuarie 2017 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că, instanța de apel la adoptarea deciziei a

aplicat eronat normele de drept material și a apreciat arbitrar poziția părților la

proces și a probelor anexate la materialele dosarului.

Indică recurentul că, din raportul motivat prezentat de Consiliul mun. Chișinău,

se observă că reclamantul nu a manifestat un interes față de executare, deoarece,

după cum menționează Consiliul mun. Chișinău, FPC „Locus” SRL nu a achitat

datoria pentru locațiune în termenii stabiliți, însă era dator să achite locațiunea până

la 23.05.2014, data când a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare. Deci,

în acțiunile executorilor judecătorești nu persistă careva temeiuri de tergiversare a

executării hotărârii judecătorești vizate. Mai mult ca atât, au fost întreprinse și se

întreprind în continuare toate măsurilor necesare privind executarea acesteia. În

opinia sa, rolul creditorului (reclamanților în speță), în cadrul procedurii de

executare nu se prezumă nu numai de a solicita urgentarea executării, dar în

conformitate cu prevederile art. 44 alin. (5) din Codul de executare, mai este și în a

acorda executorului judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a

executării silite, punându-i la dispoziție și mijloacele necesare în acest scop.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 18 ianuarie 2017, iar

Ministerul Justiției al RM, prin intermediul reprezentantului Sorin Olaru, a declarat

recurs la 06 aprilie 2017.

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată părților la data

de 09 martie 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d. 141), iar la materialele pricinii

lipsesc date ce ar confirma recepționarea de către recurent a deciziei contestate.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției

al RM, prin intermediul reprezentantului Sorin Olaru, împotriva deciziei din 18

ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Ministerul Justiției al RM, prin intermediul reprezentantului Sorin Olaru,

3

și va casa decizia instanței de apel, cu restituirea pricinii la rejudecare, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (3), (4) Cod de procedură civilă, fiecare probă

se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficientă pentru

soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este

obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Din materialele dosarului rezultă că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din

18 iunie 2007, s-a obligat Agenția de Privatizare sau un alt organ împuternicit să

încheie cu FPC „Locus” SRL, în modul stabilit de lege, contractul de vânzare-

cumpărare a încăperilor cu altă destinație decât cea locativă nr. 6-10, 11b, 20-22 cu

suprafața totală de 195,2 m.p., situate în construcția nelocativă din str. Alba Iulia

202, bloc 4, mun. Chișinău.

Ulterior, după devenirea irevocabilă a hotărârii judecătorești, Curtea de Apel

Chișinău a eliberat reclamantului FPC „Locus” SRL documentul executoriu nr. 3-

1597/07, care a fost prezentat spre executare Oficiului de Executare Centru mun.

Chișinău la data de 25 august 2008.

În urma modificărilor operate la Codul de executare, procedura de executare

intentată de Oficiul de Executare Centru mun. Chișinău a fost preluată de către

executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, care prin încheierea nr. 12-1117/08 din

03.09.2008, a primit spre executare documentul de executare menționat mai sus.

Prin încheierea din 13 iunie 2011, Curtea de Apel Chișinău a explicat că prin

4

sintagma „sau alt organ împuternicit” se subînțelege Comisia pentru privatizare a

încăperilor nelocuibile, proprietate municipală dată în locațiune.

La data de 17 februarie 2012, FPC „Locus” SRL a înaintat în adresa Direcției

generale economie, reforme și relații patrimoniale al Consiliului mun. Chișinău o

cerere repetată privind permiterea privatizării spațiilor nelocative închiriate din str.

Alba Iulia 202/4, mun. Chișinău cu suprafața de 195,2 m.p.

La data de 19 februarie 2015, documentul executoriu eliberat în temeiul

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2007, a fost strămutat de la executorul

judecătoresc Oleg Ungureanu la executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie (f.d.

63-64).

La data de 23 mai 2014, între FPC „Locus” SRL și Consiliul mun. Chișinău a

fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a încăperilor cu altă destinație decât

cea locativă nr. 6-10, 11b, 20-22 cu suprafața totală de 195,2 m.p., situate în

construcția nelocativă din str. Alba Iulia 202, bloc 4, mun. Chișinău, iar la data de

22 ianuarie 2016, a fost semnat actul de predare – primire (f.d. 67-69).

Concomitent, se constată că, anterior, SRL „Locus” a mai depus o cerere de

chemare în judecată privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătorești, iar prin

decizia din 23 ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău s-a recunoscut ca fiind

încălcat dreptul al executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău

din 18 iunie 2007 și s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Finanțelor în beneficiul FPC „Locus” SRL suma de 149864 lei cu titlu de prejudiciu

material. În rest, acțiunea a fost respinsă (f.d. 9-15).

Prin încheierea din 10 iulie 2014 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat

inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al RM împotriva deciziei din 23

ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 17-21).

Înaintând prezenta acțiune, FPC „Locus” SRL a solicitat constatarea încălcării

dreptului la executarea hotărârii judecătorești în termen rezonabil, precum și

repararea prejudiciului material și moral.

Judecând cauza, atât instanța de fond, prin hotărârea din 29 iunie 2016 a

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, cât și instanța de apel, prin decizia din 18

ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, au ajuns la concluzia de a admite cererea

de chemare în judecată înaintată de FPC „Locus” SRL și de a constata încălcarea

dreptului FPC „Locus” SRL la executarea în termen rezonabil a hotărârii irevocabile

a Curții de Apel Chișinău din 18.06.2007, cu încasarea în beneficiul FPC „Locus”

SRL din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, a sumei de

46195,15 lei cu titlu de prejudiciul material cauzat prin încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a cauzei. În rest, au respins, ca neîntemeiată,

pretenția FPC „Locus” SRL privind repararea prejudiciului moral.

Întru susținerea concluziilor sale, instanțele de judecată au reținut ca fiind

întemeiate pretențiile FPC „Locus” SRL cu privire încasarea prejudiciului material

în sumă de 46195,15 lei, deoarece prejudiciul material solicitat constituie

cheltuielile percepute de la reclamant pentru închirierea încăperilor nelocative

amplasate în mun. Chișinău, str. Alba Iulia, 202, bloc 4, ceea ce se confirmă prin

ordinele de plata anexate la materialele pricinii, iar veridicitatea acestora nu a fost

infirmată de către pârât.

5

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în

vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluțiile date

de către instanțele de judecată sunt pripite, deoarece au admis o examinare

superficială și arbitrară a litigiului dedus judecății, precum și au interpretat eronat

materialul probator administrat în cauză.

Colegiul relevă că instanța de apel făcând referire la ordinele de plată, nu a

verificat destinația plăților efectuate de către reclamant și nici nu a făcut o analiză

amplă asupra sumelor solicitate cu titlu de prejudiciu material.

Astfel, Colegiul relevă că, conform ordinului de plată nr. 137 din 23

septembrie 2013 destinația plăților efectuate de FPC „Locus” SRL în sumă de

30818,79 lei constituie plata pentru chirie pentru lunile mai, iunie, iulie, august,

septembrie 2013, conform contractului nr. 2/10/088 din 24 decembrie 2010.

Conform ordinului de plată nr. 132 din 04 septembrie 2013 destinația plăților

efectuate de FPC „Locus” SRL în sumă de 6042,90 constituie plata pentru arenda

încăperilor pentru luna aprilie 2013, conform contractului nr. 2/10/088 din 24

decembrie 2010, iar conform ordinului de plată nr. 175 din 06 decembrie 2013

destinația plăților efectuate de FPC „Locus” SRL în sumă de 4431,46 constituie

plata pentru chirie pentru luna octombrie 2013, conform contractului nr. 2/10/088

din 24 decembrie 2010.

La fel, este de menționat că conform ordinului de plată nr. 139 din 23

septembrie 2013, destinația plăților efectuate de FPC „Locus” SRL constituie plata

amenzii, conform scrisorii nr. 06-111/562 din 18 septembrie 2010.

În contextul dat, este de remarcat că destinația plăților efectuate de către FPC

„Locus” SRL, conform ordinelor de plată menționate supra, sunt diferite. Or, aceste

sume au fost percepute pentru închirierea încăperilor în baza contractului nr.

2/10/088 din 24 decembrie 2010, inclusiv și pentru achitarea unei amenzi stabilite

prin scrisoarea nr. 06-111/562 din 18 septembrie 2010.

Însă, la materialele dosarului, contractul nr. 2/10/088 din 24 decembrie 2010

lipsește, respectiv, instanța de recurs este în imposibilitate de a stabili obiectul

actului juridic încheiat, condițiile și termenele lui.

Mai mult ca atât, în ordinele de plată prenotate nu se identifică asupra căror

încăperi s-a efectuat plățile pentru arendă, or, în lipsa acestor mențiuni este

imposibil de a determina valoarea exactă a prejudiciului material ce urmează a fi

încasat în beneficiul FPC „Locus” SRL.

Concomitent, este de specificat că reclamantul în cererea de chemare în

judecată a menționat că suma solicitată sub formă de prejudiciu material în mărime

de 46195,15 lei constituie chiria încăperilor pentru perioada 03.06.2013 –

02.11.2014, însă din ordinele de plată anexate la dosar rezultă că FPC „Locus” SRL

a achitat plata pentru chirie a încăperilor pentru lunile aprilie 2013 – octombrie

2013.

Astfel, Colegiul relevă că instanța de apel concluzionând asupra încasării

prejudiciului material sub formă de cheltuieli pentru închirierea unor încăperi în

mărime de 46195,15 lei, nu a supus aprecierii solicitările înaintate de reclamant în

raport cu probele anexate în acest sens, în condițiile când din ordinele de plată

anexate la dosar rezultă că atât destinația plăților, cât și perioada pentru care s-au

efectuat aceste plăți sunt diferite.

6

Respectiv, din textul deciziei instanței de apel nu se deduce o ipoteză certă care

ar demonstra verificarea legalității hotărârii instanței de fond privind dispunerea

încasării prejudiciului material.

Prin urmare, Colegiul decelează ca întemeiate afirmațiile recurentului precum

că instanța de apel nu a dat o apreciere corectă circumstanțelor cauzei la stabilirea

cuantumului prejudiciului material dispus spre încasare.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că aceste aspecte necesită a fi

verificate la rejudecarea pricinii, or, determinarea acestora reprezintă o circumstanță

necesară examinării complete și obiectivă a pricinii, în condițiile când reclamantul

pretinde la încasarea prejudiciului material rezultat din valoarea chiriei achitate de

FPC „Locus” SRL pârâtului pentru perioada 03.06.2013 – 02.11.2014.

În consecință, Colegiul remarcă că instanța ierarhic inferioară la adoptarea

soluției pe caz, urma a concluziona sub aspectul temeiniciei acțiunii rezultând din

circumstanțele pricinii constatate, probele pe care se întemeiază concluziile ei

privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea

unor probe, dar aceste aspecte au fost ignorate.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți

întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea

din 21 ianuarie 1999, cauza Lebedinschi vs. Republica Moldova din 16 iunie 2015).

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și

concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărîre.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept

procedurale enunțate supra, Colegiul conchide că examinarea pricinii în ordine de

apel a avut loc în mod arbitrar, incomplet și evaziv.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea pricinii în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Ministerul

Justiției al RM, prin intermediul reprezentantului Sorin Olaru, și de a casa integral

decizia instanței de apel, cu remiterea pricinii civile la rejudecare în instanța de apel,

în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/netemeiniciei cerințelor, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților, circumstanțele

pricinii, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile

raportului litigios.

7

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Ministerul Justiției al RM, prin intermediul

reprezentantului Sorin Olaru.

Se casează decizia din 18 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Firma de Producție și Comerț

„Locus” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Ministerului Justiției al RM,

intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău, executorul judecătoresc Bănărescu

Anatolie privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral, cu remiterea

pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

8