2rac-201/17 — Incasarea dobinzii de intirziere

prima instanță: A. Bălan dosarul nr. 2rac-201/17

instanța de apel: M. Ciugureanu, A. Minciuna, L. Popova

Î N C H E I E R E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea Comercială „Tincomerț - Group” Societate cu Răspundere Limitată,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale

„Tincomerț - Group” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Advencer” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea Comercială „Tincomerț - Group” Societate

cu Răspundere Limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din 22 iulie 2016

prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La data de 07 aprilie 2016, SC „Tincomerț - Group” SRL depus cerere de

chemare în judecată împotriva SRL „Advencer” cu privire la încasarea dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza facturilor fiscale nr. DV 7648558 din

16 ianuarie 2015 și DV 7648559 din 16 ianuarie 2015, SC „Tincomerț - Group” SRL

a comercializat materialele de construcție în asortiment către SRL „Advencer” care

și-a asumat obligația de a achita plata pentru mărfurile livrate în avans, sau în termen

de 5 zile de la data livrării.

Însă, contrar obligațiunilor asumate SRL „Advencer” nu a achitat facturile de

plată pentru mărfurile livrate acumulând astfel o datorie în sumă de 54 198 lei, fapt ce

se confirmă prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 30 noiembrie 2016.

În context, invocând prevederile art. 619 Cod civil, susține reclamantul că SRL

„Advencer” urmează să achite o dobândă de întârziere pentru perioada tergiversării

achitării datoriei 14 august 2015 - 27 februarie 2016 în sumă de 7 146,7 lei.

Iar, cu referire la prevederile art. art. 753 alin. (1), (3), 514, 512 alin. (1), 513

alin. (1) Cod civil menționează că SC „Tincomerț - Group” SRL în calitate de

vânzător a respectat în întregime obligațiile contractuale privind livrarea materialelor

de construcție în asortiment, pe când SRL „Advencer” nu și-a onorat obligațiunile

sale.

Menționează reclamantul că în scopul soluționării litigiului pe cale

extrajudiciară la data de 25 februarie 2016, a expediat în adresa pârâtului o cerere

prealabilă prin care a solicitat achitarea benevolă a dobânzii de întârziere, însă care a

rămas fără răspuns.

În drept, își întemeiază cerințele în baza art. art. 9,10, 11, 512, 513, 514, 572,

757, 586, 602, 617 alin. (2) și art. 753 Cod civil.

Solicită încasarea din contul SRL „Advencer” în beneficiul SC „Tincomerț -

Group” SRL a dobânzii de întârziere pentru perioada 14 august 2015 – 27 februarie

2016 în sumă de în sumă de 7 146 lei și cheltuielile de judecată inclusiv suma de 270

cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acțiunii și suma de 1 500 lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistența juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 22 iulie 2016, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2017 a fost respins apelul

declarat de SC „Tincomerț - Group” SRL și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare stabilind că prin acțiunea

înaintată SC „Tincomeț - Group” SRL solicită încasarea datoriei sub formă de

dobândă de întârziere în sumă de 7 146 lei pentru perioada 14 august 2015 – 27

februarie 2016, rezultată din întârzierea achitării plăților în baza facturilor fiscale nr.

DV 7648558 și DV 7648559 din 16 iunie 2015 au reținut hotărârea Judecătoriei

Orhei din 30 noiembrie 2015 devenită executorie și prin care a fost încasat din contul

SRL „Advencer” în beneficiul SC „Tincomerț - Group” SRL datoria în sumă de

54 198 lei, dobânda de întârziere în mărime de 564,95 lei și cheltuielile de judecată.

În context instanțele au remarcat prevederile art. 16 din Codul de procedură

civilă și art. 24 din Codul de executare care reglementează aspecte ce țin de

caracterul obligatoriu al actelor judecătorești și calcularea dobânzilor, penalităților și

altor sume rezultate din întârzierea executării și concluzionând că calcularea

dobânzii de întârziere poate avea loc la cererea creditorului și ține de competența

excluzivă a executorului judecătoresc, au reținut netemeinicia cerințelor înaintate de

SC „Tincomerț - Group” SRL.

La data de 29 martie 2017, SC „Tincomerț-Group” SRL a declarat recurs

împotriva deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul de decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, menționând aceleași motive pe care le-a indicat în cererea

de chemare în judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei decizia redactată a instanței de apel din 01

februarie 2017 a fost expediată pentru cunoștință în adresa participanților la proces

inclusiv, recurentului SC „Tincomerț - Group” SRL la data de 10 februarie 2017, fapt

confirmat prin scrisoarea de însoțire nr. 2ac-1014/16 anexată la dosar (f. d. 82).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 29 martie 2017, în termen.

La data de 21 aprilie 2017 în adresa intimatului SRL „Advencer” a fost

expediată copia recursului declarat de SC „Tincomerț-Group” SRL cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus

referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către SC „Tincomerț - Group” SRL este inadmisibil din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SC „Tincomerț - Group”

SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de

apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de chemare în judecată și în cererea

de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către SC „Tincomerț - Group” SRL asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SC „Tincomerț - Group” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Societatea Comercială „Tincomerț - Group” Societate cu

Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva