2ra-872/17 — înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului aferent constructiilor locative și obligarea demolarii plasei metalice

2ra-872/17 — înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului aferent constructiilor locative și obligarea demolarii plasei metalice (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.2ra-872/17

prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău

Judecător: I. Dutca

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, A. Pahopol, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

24 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu, Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Alexandr Nedoruban,

Denis Nedoruban și Nastea Luca,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Achim

împotriva lui Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban, Alexei Nedoruban și Nastea

Luca cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului aferent construcțiilor

locative și obligarea demolării plasei metalice,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, prin care a

fost respins apelul depus de Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban, Alexei

Nedoruban și Nastea Luca, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 20 iulie 2016,

c o n s t a t ă:

La 17 aprilie 2015 Nadejda Achim a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban, Alexei Nedoruban și Nastea

Luca cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului aferent construcțiilor

locative.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că este proprietara la 1/10 cotă-parte

din imobilele cu nr. cadastrale 0100310.121.01 și respectiv nr. 0100310.121.04 din

str. Colonița 148 mun.Chișinău, care se află pe terenul aferent cu suprafața de 0,057

ha cu nr. cadastral 0100310.121 și alăturate de terenul cu suprafața de 1044 m2, aflat

în folosință temporară cu titlu de grădină.

1

Susține reclamanta că imobilele enunțate se află în proprietate comună cu pîrîții

Alexandr Nedoruban care deține 2/5 cotă-parte din imobilul cu nr. cadastral

0100310.121.04 din str. Colonița 148 mun. Chișinău, Alexei Nedoruban, care

deține 2/5 cotă-parte din imobilele cu nr. cadastrale 0100310.121.01 și respectiv nr.

0100310.121.04 din str. Colonița 148 mun.Chișinău și Nastea Luca, care deține 2/5

cotă-parte din imobilul cu nr. cadastral 0100310.121.04 din str. Colonița 148 mun.

Chișinău. În ceea ce privește pîrîtul Denis Nedoruban, reclamanta a indicat că acesta

este proprietar al construcțiilor cu nr. cadastrale nr.0100310.121.03 și

0100310.121.05 din str. Colonița 148 mun. Chișinău amplasate pe acelaș teren cu nr.

cadastral 0100310.121.

Menționează reclamanta că terenul aferent cu nr. cadastral 0100310.121 din str.

Colonița 148 mun. Chișinău nu este privatizat și constituie proprietate din domeniul

public.

Reclamanta relatează că începînd cu anul 2011, între coproprietari apar

permanent litigii, neînțelegeri, creîndu-se obstacole unul altuia, în folosirea terenului

aferent din str. Colonița 148 mun. Chișinău.

Astfel reclamanta susține că pîrîții instalează garduri fără acordul tuturor

coproprietarilor, diferite îngrădiri de teren, limitînd accesul și dreptul la folosința

terenului comun.

Totodată, prin construcția și instalarea gardului, pîrîții îi limitează dreptul de

proprietate la 1/10 cotă-parte din construcția accesorie cu nr. cadastral

0100310.121.04 din str. Colonița 148 mun. Chișinău, deoarece nu are acces la

aceasta.

Reclamanta Nadejda Achim a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 10 februarie 2014 a fost recunoscut vinovat Denis Nedoruban în

comiterea contravenției prevăzute de art. 179 Cod contravențional pentru construcția

unui gard de plăci de beton și obligat să demoleze construcția neautorizată, gardul

din plăci de beton.

Solicită Nadejda Achim obligarea lui Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban,

Alexei Nedoruban și Nastea Luca să nu-i creeze obstacole în folosirea terenului

aferent construcțiilor locative și auxiliare din str. Colonița 148 mun. Chișinău.

La 07 octombrie 2015, Nadejda Achim prin intermediul avocatului său

Dionisie Ciobanu a depus cerere suplimentară, solicitînd obligarea lui Alexandr

Nedoruban, Denis Nedoruban, Alexei Nedoruban și Nastea Luca să demoleze gardul

din plasă zincată cu fundație din beton cu lungimea de 20,5 m și înălțimea de 2 m,

care împiedică accesul la construcția cu nr. cadastral 0100310.121.04 din str.

Colonița 148 mun. Chișinău și la terenul aferent acestei construcții și încasarea în

mod solidar din contul lui Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban, Alexei

Nedoruban și Nastea Luca în beneficiul său a cheltuielilor de judecată (f.d. 41-42).

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20 iulie 2016, acțiunea

a fost admisă parțial, fiind obligați Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban, Alexei

Nedoruban și Nastea Luca să nu-i creeze obstacole Nadejdei Achim, în folosirea

2

construcțiilor locative și auxiliare, ce se află în folosință comună și terenului aferent

construcțiilor din str. Colonița 148 mun. Chișinău. Au fost obligați Alexandr

Nedoruban, Denis Nedoruban, Alexei Nedoruban și Nastea Luca să demoleze gardul

din plasă zincată cu fundație de beton, instalat pe terenul aferent construcțiilor

locative și auxiliare din str. Colonița 148 mun. Chișinău. A fost încasat în mod

solidar din contul lui Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban, Alexei Nedoruban și

Nastea Luca în beneficiul Nadejdei Achim cheltuielile de judecată în mărime de 200

lei, ce rezultă din plata taxei de stat și 3 000 lei cheltuielile pentru asistență juridică,

iar în total 3 200 lei (f.d. 75, 85 -90).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, a fost respins

apelul depus de Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban, Alexei Nedoruban și

Nastea Luca, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 20

iulie 2016 (f.d. 114-115).

La 11 ianuarie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei adoptate (f.d. 116).

La 09 martie 2017, Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban și Nastea Luca au

depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Recurenți, Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban și Nastea Luca, în motivarea

recursului au indicat că instanțele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate, au

aplicat și interpretat eronat normele dreptului material aplicabile raportului juridic

litigios. Recurenții menționează că gardul de plasă zincată cu fundație de beton nu-i

creează intimatei obstacol în folosirea și posesia dreptului de coproprietate. Totodată

recurenții indică că Nadejda Achim nu participă la cheltuielile de întreținere a

bunurilor. Astfel menționează recurenții că instanța de apel nu s-a expus asupra

argumentelor invocate în cererea de apel.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 24 martie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Nadejdei Achim,

informându-o că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii.

În mod corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia

Pînă la examinarea pricinii, Nadejda Achim nu a depus referință, prin care să-și

exprime opinia referitor la recursul declarat.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

3

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Alexandr Nedoruban,

Denis Nedoruban și Nastea Luca este inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Materialele cauzei dovedesc faptul că recursul nu a fost examinat anterior, fiind

respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban și Nastea Luca în termen, deoarece la

materialele pricinii nu există dovada recepționării de către recurenți a copiei deciziei

instanței de apel.

Din considerentele prezentate mai sus, instanța observă că cererea de recurs nu

a întrunit temeiurile de inadmisibilitate prevăzute de art. 433 alin. b), c), d) din Codul

de procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a

temeiurilor invocate în recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la

art. 433 lit. a) CPC, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate exhaustiv în

alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac,

la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art. 432

alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența și

temeiurile recursului, precum și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie

2009, para. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, para. 34).

4

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat. (a se

vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, para. 39 – 40; Lebedinschi

v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, para. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor

înaintate prin intermediul căilor de atac, întrucât însăși natura sa solicită o

reglementare specială din partea statului, care beneficiază de o anumită marjă de

apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale

de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, para.

34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, para. 64).

În același timp, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a precizat că

interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și ține, în

principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem,

para. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014, para. 80;

Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă prevăd

exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce

la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în

care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

interesului părții, precum și competența asigurării interpretării unitare a legii de către

Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind

cerințele securității juridice și a bunei-administrări a justiției (a se vedea, mutatis

mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, para. 22; Erfar – Avef,

ibidem, para. 41, Marc Brauer, ibidem, para. 35; Miessen, ibidem, para. 67;

Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, para. 36 - 37).

În speță, instanța constată că cererea de recurs declarată de către Alexandr

Nedoruban, Denis Nedoruban și Nastea Luca este formulată în baza art. 432 (1), (2),

așa cum prevede art. 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură civilă.

5

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă argumentele

recurentului întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibil cererea acestuia,

inclusiv dacă normele de drept invocate în favoarea punctului său de vedere sunt

incidente la soluționarea fondului cauzei. Cu toate acestea, trebuie subliniat că din

succesiunea actelor dosarului reiese că recurentul a reluat criticile formulate în faza

procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat.

Prin urmare, Colegiul constată că încălcările invocate, exprimate sub forma unor

enunțuri generale, fără a fi aprofundate, nu permit încadrarea lor în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă. Deci, în mod

evident, lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește chestiunea de

drept pusă în discuție pentru a identifica esența și temeiul cererii de recurs, impuse de

art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, para. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, para. 2; Hansen

v. Norvegia, 2 octombrie 2014, para. 71 – 74). De fapt, în concepția instanței

europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de

recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs, ca fiind

„lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr.

2), ibidem, para. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, para. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, para. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, para. 45).

Mai mult, instanța observă că recurenții Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban

și Nastea Luca au formulat prezenta cerere după ce au avut posibilitatea de a fi audiați

de o instanță de fond și de o instanță de apel, care au fost competente de a examina

toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se vedea, mutatis mutandis,

Levages Prestations Services v. Franța, 23 octombrie 1996, para. 48; A. Menarini

Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie 2011, para. 59; Akaki Tchaghiashvili,

ibidem, para. 34).

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

instanța conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,

adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde încălcări esențiale

sau aplicări eronate din partea instanței judecătorești ierarhic inferioară a normelor de

drept material sau a normelor de drept procedural. Din aceste raționamente, completul

Colegiului constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, fiind respectat, în viziunea instanței, raportul rezonabil de

proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

6

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în mod

unanim că recursul declarat de către Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban și Nastea

Luca nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinarea în fond,

urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Alexandr Nedoruban, Denis Nedoruban și Nastea

Luca se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

7