2ra-969/17 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu

2ra-969/17 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-969/17

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (jud. M. Muruianu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița)

DECIZIE

24 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursului declarat de Valeriu Calmațui, prin intermediul avocatului

Iurie Chifiac,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Calmațui

împotriva Întreprinderii de Stat ”Expediția Hidro-Geologică din Moldova” privind

restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru,

împotriva deciziei din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 31 martie 2016, Valeriu Calmațui, prin intermediul avocatului Iurie Chifiac,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Expediția Hidro-Geologică din

Moldova” solicitând anularea ordinelor nr. 251-c din 16 decembrie 2015 și nr. 268-

c din 30 decembrie 2015, restabilirea în funcția de Șef al Direcției de producere,

transport, forarea sondelor și construcție a ÎS „Expediția Hidro-Geologică din

Moldova”, încasarea în mod forțat a salariului pentru perioada absenței forțate de la

lucru din momentul concedierii până la ziua restabilirii, încasarea prejudiciului

moral în sumă de 15000 lei și a cheltuielilor de judecată, inclusiv și pentru asistență

juridică.

În motivarea acțiunii s-a invocat că Valeriu Calmațui a fost angajat în cadrul ÎS

„Expediția Hidro-Geologică din Moldova” conform ordinului nr.47-c din 02

februarie 2012 în funcția de Șef al Direcției de producere, transport, forarea sondelor

și construcție. Prin ordinul nr. 251-c din 16 decembrie 2015 a fost concediat în baza

art.86 alin. (1) lit. g) Codul muncii.

Menționează că, prin ordinul nr. 268-c din 30 decembrie 2015 a fost modificat

ordinul de concediere nr. 251-c din 16 decembrie 2015, dispunându-se concedierea

în baza art.86 alin. (l) lit. g) Codul muncii din data de 30 decembrie 2015.

Susține că, drept temei pentru emiterea ordinelor nominalizate a servit faptul,

că fiind sancționat disciplinar la 16 martie 2015, „în perioada de 01 - 08 decembrie

2015 nu a întreprins nici o acțiune legală pentru a solicita și obține actele

1

autovehiculului de la șoferul Apostol A., nu a dispus exploatarea autovehiculului de

un alt șofer și nu a transmis acestuia actele autovehiculului”.

Afirmă că, atât ordinul nr. 251-c din 16 decembrie 2015, cât și ordinul 268-c

din 30 decembrie 2015 privind concedierea lui Valeriu Calamațui sunt ilegale și

neîntemeiate, deoarece organul sindical al ÎS „Expediția Hidro-Geologică din

Moldova”, conform procesului verbal al ședinței comitetului sindical din 14

decembrie 2015, nu a dat acordul la concedierea sa, însă administrația fără nici un

temei legal l-a concediat.

La 19 mai 2016, Valeriu Calmațui, prin intermediul avocatului Iurie Chifiac, a

depus cerere de concretizare a cerințelor și anume a solicitat încasarea în mod forțat

salariul mediu lunar în sumă de 5163,88 lei pentru absența forțată de la serviciu

pentru perioada ianuarie – aprilie 2016, adică suma de 20655,52 lei.

Prin hotărârea din 19 mai 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Calmațui; s-a anulat

ordinul nr. 251-c din 16 decembrie 2015 și ordinul 268-c din 30 decembrie 2015

emise de ÎS „Expediția Hidro- Geologică din Moldova” în privința lui Valeriu

Calmațui; s-a restabilit Valeriu Calmațui în funcția de Șef al Direcției de producere,

transport, forarea sondelor și construcție a ÎS „Expediția Hidro-Geologică din

Moldova”; s-a încasat în mod forțat de la ÎS „Expediția Hidro-Geologică din

Moldova” în beneficiul lui Valeriu Calmațui salariul pentru timpul absenței forțate

de la lucru din momentul concedierii până la ziua restabilirii în mărime de 20655,52

lei; s-a dispus executarea imediată a prezentei hotărâri în partea restabilirii la serviciu

și încasarea salariului pentru o lună în sumă de 5163,68 lei; s-a încasat de la ÎS

„Expediția Hidro-Geologică din Moldova” în beneficiul lui Valeriu Calmațui

prejudiciul moral cauzat în sumă de 5000 lei; în rest, cerințele privind încasarea

prejudiciului moral au fost respinse din lipsă de temei.

Prin decizia din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de ÎS „Expediția Hidro-Geologică din Moldova”, prin intermediul avocatului

Alexandr Melnic; s-a casat integral hotărârea din 19 mai 2016 a judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care s-au respins

integral pretențiile din cererea de chemare în judecată depusă de Calmațui Valeriu

împotriva ÎS ”Expediția Hidro-Geologică din Moldova” privind restabilirea în

funcție și încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru.

La 22 martie 2017, Valeriu Calmațui, prin intermediul avocatului Iurie Chifiac,

a declarat recurs împotriva deciziei din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia, cu menținerea hotărârii din 19 mai 2016 a judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, a încălcat și a aplicat eronat

normele de drept procedural, ce au dus la soluționarea greșită a pricinii.

Menționează că, rezultând din prevederile Codului de Procedură Civilă,

concluziile privind circumstanțele de fapt ale cauzei se motivează doar prin probe și

hotărârea nu poate fi bazată pe presupuneri, ci doar pe dovezile prezentate de părți

și ceilalți participanți la proces în conformitate cu prevederile art.53-56 Cod de

procedură civilă, prin prisma pertinenței, admisibilității și veridicității acestora.

Remarcă recurentul că, instanța de fond a constatat că atât ordinul nr. 251-c din

16 decembrie 2015, cât și ordinul 268-c din 30 decembrie 2015 privind concedierea

sa, sunt ilegale și neîntemeiate, deoarece conform art. 87 alin. (1) Codul muncii,

2

concedierea salariaților membri de sindicat în cazurile stipulate la art. 86 alin. (1) lit.

с), e) și g) Codul muncii, poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului

(organizatorului) sindical din unitate. În celelalte cazuri, concedierea se admite cu

consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate. Acest acord

al organului sindical al ÎS „Expediția Hidro-Geologică din Moldova” la caz lipsește,

or, conform procesului verbal al ședinței comitetului sindical din 14 decembrie 2015

și scrisorii din 14 decembrie 2015, Comitetul a propus aplicarea sancțiunii

disciplinare - mustrare aspră și nu eliberarea din funcție, cum a solicitat angajatorul.

Precizează că, la adoptarea hotărârii, instanța de apel a reținut argumentul

intimatului, din care rezultă, că prin hotărârea nr. 3-860/16 din 17 iunie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, s-a admis cererea privind anularea procesului-

verbal nr.C-2016-PV-145 din 22 ianuarie 2016 al Inspectoratului de Stat al Muncii,

Inspecția Teritoriala a Muncii, conform căruia s-a constatat admiterea încălcărilor la

desfacerea contractului individual de munca. Însă, instanța de apel nu a luat în

considerare faptul că la soluționarea prezentei cauze, nu s-a referit la procesul-verbal

nr.C-2016-PV-145 din 22 ianuarie 2016 al Inspectoratului de Stat al Muncii și nu l-

a prezentat ca probă întru confirmarea ilegalității ordinelor contestate.

Consideră că, instanța de apel examinând cauza în fond, la pronunțarea

hotărârii, contrar prevederilor art. 239 Cod de procedură civilă, nu și-a întemeiat

soluția doar pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele

cercetate în ședință de judecată. Or, în conformitate cu art. 130 alin. (4) Cod de

procedură civilă, ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este

obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.

Opinează recurentul că, instanța de apel a ignorat procesul verbal al ședinței

comitetului sindical din 14 decembrie 2015 și scrisoarea din 14 decembrie 2015

privind propunerea aplicării sancțiunii disciplinare - mustrare aspră și nu s-a expus

asupra motivelor privind respingerea acestei probe.

Conform art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei

se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 14 decembrie 2016, iar

Valeriu Calmațui, prin intermediul avocatului Iurie Chifiac, a declarat recurs la 22

martie 2017.

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată participanților

la proces la 21 decembrie 2016 (f.d.98) și a fost recepționată de către recurent la 23

ianuarie 2017, conform ștampilei oficiului poștal aplicate pe plic (f.d.107).

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de către Valeriu

Calmațui, prin intermediul avocatului Iurie Chifiac, împotriva deciziei din 14

decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 12 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

3

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept

material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Valeriu Calmațui, prin intermediul avocatului Iurie Chifiac și va casa

decizia instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea pricinii.

Fiind investită cu judecarea pricinii, instanța de fond corect concluzionat asupra

temeiniciei acțiunii depuse de Valeriu Calmațui, însă instanța de apel în rezultatul

aplicării și interpretării eronate a normelor de drept în raport cu circumstanțele

pricinii eronat a concluzionat asupra netemeiniciei acesteia.

Din materialele pricinii și anume din extrasul din carnetul de muncă pe numele

reclamantului Valeriul Clamațui, rezultă că ultimul a fost angajat în funcția de șef al

Direcției de producere, forarea sondelor, transport și construcții a ÎS „Expediția

Hidro-Geologică din Moldova” prin ordinul nr. 47-c din 02 februarie 2012 (f.d.8).

Prin ordinul nr. 251-c din 16 decembrie 2015 „Cu privire la destituirea din

funcție dlui Calmațui Valeriu”, emis de ÎS „Expediția Hidro-Geologică din

Moldova”, în temeiul art. 86 lit. g), art. 207-210 Codul muncii, i-a fost aplicată lui

Valeriu Calmațui, șeful Direcției de producere, forarea sondelor, transport și

construcții a ÎS „Expediția Hidro-Geologică din Moldova”, sancțiune disciplinară

sub formă de concediere. Concomitent s-a dispus ca Direcția Planificare, Finanțe și

Evidență Contabilă să efectueze calculul definitiv al salariului pentru zilele efectiv

lucrate până la data de 18 decembrie 2015 inclusiv, cât și al compensației pentru

concediul de odihnă nefolosit în număr de 28 zile (f.d.9).

Prin ordinul nr. 268-c din 30 decembrie 2015 „Cu privire la modificarea

ordinului nr. 251-c din 16 decembrie 2015”, emis de ÎS „Expediția Hidro-Geologică

din Moldova”, s-a modificat data eliberării lui Valeriu Calmațui din funcția de șef al

Direcției de producere, forarea sondelor, transport și construcții a ÎS „Expediția

Hidro-Geologică din Moldova” și s-a dispus concedierea acestuia din 30 decembrie

4

2015, conform art. 86 lit. g) Codul muncii, din motivul aflării lui Valeriu Calmațui,

șeful Direcției de producere, forarea sondelor, transport și construcții a ÎS „Expediția

Hidro-Geologică din Moldova” în concediu medical în perioada 17 decembrie 2015-

30 decembrie 2015 (f.d.10).

Or, conform art. 86 alin.(2) Codul muncii, nu se admite concedierea salariatului

în perioada aflării lui în concediu medical, în concediu de odihnă anual, în concediu

de studii, în concediu de maternitate, în concediu parțial plătit pentru îngrijirea

copilului pînă la vîrsta de 3 ani, în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea

copilului în vîrstă de la 3 la 6 ani, în perioada îndeplinirii obligațiilor de stat sau

obștești, precum și în perioada detașării, cu excepția cazurilor de lichidare a unității.

Colegiul reiterează că ordinul privind destituirea lui Valeriu Calmațui din

funcția de Șef al Direcției de producere, transport, forarea sondelor și construcție a

ÎS „Expediția Hidro-Geologică din Moldova”, a fost emis de către ÎS „Expediția

Hidro-Geologică din Moldova” în temeiul art. 86 alin.(1) lit. g) Codul muncii.

Conform art. 86 alin. (1) lit. g) Codul muncii, concedierea – desfacerea din

inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată,

precum și a celui pe durată determinată – se admite pentru încălcarea repetată, pe

parcursul unui an, a obligațiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancțiuni

disciplinare.

În acest sens, Colegiul notează că pârâtul a constatat conform ordinului nr. 251-

c din 16 decembrie 2015 precum că „la 08 decembrie 2015, la solicitarea

administratorului adjunct I. Panciuc, Valeriu Calmațui, Șeful Direcției de producere,

transport, forarea sondelor și construcție a ÎS „Expediția Hidro-Geologică din

Moldova”, nu a acordat permisiunea de a ieși în câmp a mașinii UAZ, cu număr de

înmatriculare 100, motivând prin lipsa actelor autovehiculului, care s-ar găsi la

șoferul Apostol A., aflat în concediu de odihnă începând cu 01 decembrie 2015. Prin

urmare, în perioada 01-08 decembrie 2015, dl Valeriu Calmațui nu a întreprins nici

o acțiune legală pentru a solicita și obține actele autovehiculului de la șoferul A.

Apostol, nu a dispus exploatarea autovehiculului de un alt șofer și nu a transmis

actele acestuia actele autovehiculului. Inacțiunea dl. Valeriu Calmațui este

incompatibilă cu obligațiunile funcționale și constituie temei de sancționare

disciplinară”. Concomitent s-a reținut că prin ordinul nr. 50-c din 16 martie 2015 lui

Valeriu Calmațui i-a fost aplicată sancțiune disciplinară sub formă de mustrare aspră

(f.d.9).

Prin cererea de chemare în judecată depusă la 31 martie 2016 împotriva ÎS

„Expediția Hidro-Geologică din Moldova”, cu concretizarea ulterioară din 19 mai

2016, Valeriu Calmațui a solicitat anularea ordinelor nr. 251-c din 16 decembrie

2015 și nr. 268-c din 30 decembrie 2015, restabilirea în funcția de Șef al Direcției

de producere, transport, forarea sondelor și construcție a ÎS „Expediția Hidro-

Geologică din Moldova”, încasarea în mod forțat salariul mediu lunar în sumă de

5163,88 lei pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada ianuarie – aprilie

2016, adică suma de 20655,52 lei, încasarea prejudiciului moral în sumă de 15000

lei și a cheltuielilor de judecată, inclusiv și pentru asistență juridică (f.d.4-5,29).

Ca temei de drept întru anularea ordinelor contestate, reclamantul a invocat

prevederile art. 87 alin.(1) Codul muncii.

Conform art. 87 alin.(1) Codul muncii, concedierea salariaților membri de

sindicat în cazurile stipulate la art.86 alin.(1) lit. c), e) și g) poate avea loc doar cu

5

acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate. În

celelalte cazuri, concedierea se admite cu consultarea prealabilă a organului

(organizatorului) sindical din unitate.

Conform art. 89 alin. (2) Codul muncii, la examinarea litigiului individual de

muncă de către instanța de judecată, angajatorul este obligat să dovedească

legalitatea și să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului.

În cazul contestării de către salariatul membru de sindicat a ordinului de concediere,

instanța de judecată va solicita acordul (opinia consultativă) al organului

(organizatorului) sindical privind concedierea salariatului respectiv.

La acest capitol, Colegiu reține că administrația pârâtului a solicitat

Comitetului Sindical al ÎS „Expediția Hidro-Geologică din Moldova”, prin

scrisoarea nr. 78 din 11 decembrie 2015, examinarea adresării și de a decide asupra

eliberării din funcție a Șefului Direcției de producere, transport, forarea sondelor și

construcție a ÎS „Expediția Hidro-Geologică din Moldova”-Valeriu Calmațui,

conform art. 86 alin.(1) lit.g) Codul muncii (f.d.20).

Conform răspunsului nr.1 din14 decembrie 2015, Comitetul Sindical al ÎS

„Expediția Hidro-Geologică din Moldova” a propus aplicarea lui Valeriu Calmațui

a sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră, anexând în acest sens și

procesul-verbal al ședinței Comitetului Sindical al ÎS „Expediția Hidro-Geologică

din Moldova” din 14 decembrie 2015 (f.d.11-12).

În contextul dat, Colegiul apreciază ca fiind corectă constatarea instanței de

fond precum că la aplicarea lui Valeriu Calmațui a sancțiunii sub formă de

concediere, organul sindical nu și-a exprimat acordul, or, un acord în sensul aplicării

sancțiunii disciplinare – concedierea, lipsește.

Dispoziția art. 87 alin.(1) Codul muncii, impune expres ca o condiție de

respectat în cazul concedierii în temeiul art.86 alin.(1) lit. g) Codul muncii a

salariaților membrilor de sindicat, în categoria cărora intră și Valeriu Calmațui,

exprimarea acordului preliminar scris al organului sindical din unitate, ceea ce la caz

lipsește.

Raționamentul instanței de apel precum că angajatorul ar fi respectat procedura

legală de concediere a lui Valeriu Calmațui prin solicitarea acordului comitetului

sindical este lipsită de suport probant, or, din textul procesului-verbal al ședinței

Comitetului Sindical al ÎS „Expediția Hidro-Geologică din Moldova” din 14

decembrie 2015 se identifică propunerea Comitetului Sindical întru aplicarea lui

Valeriu Calmațui a sancțiunii disciplinare sub formă de mustrarea aspră, dar

nicidecum concedierea (f.d.12).

Referința instanței de apel la prevederile art. 87 alin.(4) Codul muncii, normă

de drept invocată și de intimat, nu este aplicabilă speței, fapt corect reținut de instanța

de fond.

Or, conform art. 87 alin.(4) Codul muncii (în vigoare în perioada de referință),

organele sindicale (organizatorii sindicali) indicate la alin.(1)–(3) își vor comunica

acordul sau dezacordul (opinia consultativă) privind concedierea salariatului în

termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acordului (opiniei consultative) de

către angajator. În cazul în care răspunsul nu a fost primit de angajator în acest

termen, acordul (comunicarea opiniei consultative) a organului respectiv se

prezumă.

6

În contextul normei precitate, Colegiul reiterează că în speță comitetul

sindical a remis angajatorului poziția sa, propunând aplicarea sancțiunii disciplinare

sub formă de mustrare aspră, dar nu concediere, ceea ce denotă că a fost împotriva

concedierii reclamantului.

Or, această ipostază nu poate fi calificată ca lipsa unui răspuns în sensul art.

87 alin.(4) Codul muncii și respectiv o prezumare a acordului organului sindical la

concedierea lui Valeriu Calmațui.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind pertinente și argumentele

recurentului invocate în acest sens precum că lipsește acordul organului sindical la

concedierea sa, iar instanța de apel a ignorat procesul –verbal al ședinței Comitetului

Sindical al ÎS „Expediția Hidro-Geologică din Moldova” din 14 decembrie 2015 și

scrisoarea acestuia din aceeași dată.

În consecință, Colegiul reține ca fiind corectă concluzia instanței de fond

privind temeinicia cerințelor reclamantului privind anularea ordinelor contestate, cu

restabilirea în funcție, în condițiile când circumstanțele pricinii denotă că procedura

de concediere a reclamantului a fost încălcată de către pârât.

Or, conform art. 89 alin. (1) Codul muncii, salariatul transferat nelegitim la o

altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă

prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărîre a instanței de

judecată.

Conform art. 90 alin. (1), (2), (3) Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de

muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este

obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. (2) Repararea de către angajator a

prejudiciului cauzat salariatului constă în: a) plata obligatorie a unei despăgubiri

pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică

decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă; b) compensarea

cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din

serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată etc.); c) compensarea

prejudiciului moral cauzat salariatului. (3) Mărimea reparării prejudiciului moral se

determină de către instanța de judecată, ținîndu-se cont de aprecierea dată acțiunilor

angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului.

Referitor la ipoteza instanței de apel precum că prin hotărârea din 17 iunie 2016

a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău a fost anulat procesul-verbal nr.C-2016-PV-

145 din 22 ianuarie 2016 al Inspectoratului de Stat al Muncii, care ar demonstra că

ar fi fost respectată de către pârât procedura legală la concedierea reclamantului,

Colegiul reliefă că hotărârea prezentată în acest sens de către pârât nu este una

definitivă și/sau irevocabilă, or, din copia prezentată nu se profilează anumite

mențiuni în sensul dat (f.d.71-74)

Or, în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă,

faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă

soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt

obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și

nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași

persoane.

Astfel, faptele stabilite în hotărârea din 17 iunie 2016 a Judecătoriei Rîșcani,

mun.Chișinău prin care a fost anulat procesul-verbal nr.C-2016-PV-145 din 22

ianuarie 2016 al Inspectoratului de Stat al Muncii, nu pot fi reținute în litigiul dat în

7

sensul art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, or, irevocabilitatea hotărârii

judecătorești este o condiție obligatorie, ceea ce la caz nu a fost confirmat.

Tot aici, Colegiul relevă că hotărârea din 17 iunie 2016 a Judecătoriei Rîșcani,

mun.Chișinău nu este opozabilă reclamantului Valeriu Calmațui, deoarece ea a fost

adoptată în cadrul judecării unei alte pricini civile în care Valeriu Calamațui nu a

avut nici o calitate procesuală, nu a participat la judecarea cauzei și nu a avut

posibilitatea de a se expune vis-a-vis de obiectul litigiului.

Dar art. 123 alin.(2) Cod de procedură civilă prevede expres că faptele stabilite

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior

în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța

care judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la

judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane.

La caz s-a stabilit că părțile implicate la judecarea prezentei pricini sunt diferite

de părțile care s-au aflat în litigiul, în cadrul căruia a fost adoptată hotărârea din 17

iunie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău.

În contextul normelor enunțate supra, în condițiile când a fost încălcată

procedura de concedierea a reclamantului și ordinele emise de pârât în acest sens au

fost anulate cu restabilirea în funcție, Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de fond și în partea încasării de la ÎS „Expediția Hidro-Geologică din

Moldova” în beneficiul lui Valeriu Calmațui a salariului în mărime de 20655, 52 lei

pentru absență forțată de la serviciu din momentul concedierii până la ziua restabilirii

în funcție a lui Valeriu Calmațui, fiind dispusă și executarea imediată în conformitate

cu art.256 Cod de procedură civilă a hotărârii în partea restabilirii în funcție a lui

Valeriu Calmațui și încasarea salariului pentru o lună în mărime de 5163, 68 lei.

Referitor la încasarea prejudiciului moral, conform dispoziției instanței de

fond, doar în sumă de 5000 lei din suma pretinsă de 15000 lei, cu respingerea cerinței

în parte, instanța de recurs reține că fiind justificată hotărârea în acest sens.

Or, conform art. 90 alin. (3) Codul muncii, mărimea reparării prejudiciului

moral se determină de către instanța de judecată, ținîndu-se cont de aprecierea dată

acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al

salariatului.

De altfel, dreptul reclamantului de a pretinde compensarea prejudiciul moral

pentru concediere nelegitimă din serviciu este garantat de art. 90 alin.(2) lit.c), art.

329, 330 Codul muncii.

Conform art. 329 Codul muncii, angajatorul este obligat să repare integral

prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de

către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de

muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul

cod sau alte acte normative nu prevăd altfel. Prejudiciul moral se repară în formă

bănească sau într-o altă formă materială determinată de părți. Litigiile și conflictele

apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se soluționează de instanța de

judecată, indiferent de mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat.

Conform art. 330 alin.(1) lit.b) Codul muncii, angajatorul este obligat să

compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării

ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz de

eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă.

8

Raportând normele de drept enunțate supra la circumstanțele pricinii, Colegiul

reiterează că instanța de fond corect a dispus compensarea lui Valeriu Calmațui a

prejudiciului moral în sumă de 5000 lei de către ÎS „Expediția Hidro-Geologică din

Moldova”, or, atât legislația muncii, cât și jurisprudența reglementează obligația

angajatorului la repararea prejudiciului moral în caz de privare ilegală de

posibilitatea de a munci, care nu poate fi mai mic decât un salariu mediu lunar al

salariatului.

Totodată, Colegiul relevă că în cadrul judecării pricinii, instanța de judecată a

creat participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea

drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților

dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene

pentru apărarea a Drepturilor Omului.

În circumstanțele de fapt și de drept menționate și având în vedere faptul că

instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material în raport cu

circumstanțele pricinii, iar hotărârea primei instanțe este întemeiată, adoptată cu

respectarea normelor de drept material și procedural, cu verificarea și aprecierea

probelor administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă și nu este

necesară verificarea suplimentară a anumitor dovezi, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, cu casarea deciziei contestate și menținerea în vigoare a hotărârii

primei instanțe.

În baza celor expuse, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art.445 alin.(3)

Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Valeriu Calmațui, prin intermediul avocatului

Iurie Chifiac.

Se casează decizia din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Calmațui

împotriva Întreprinderii de Stat ”Expediția Hidro-Geologică din Moldova” privind

restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, cu

menținerea hotărârii din 19 mai 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

9