2ra-911/17 — constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și repararea prejudiciului moral

prima instanță: V. Hadîrca dosarul nr. 2ra-911/17

instanța de apel: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

17 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Oleg Sternioală

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Zaițev Pavel și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Zaițev Pavel împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, prin care au fost

respinse apelurile declarate de către Zaițev Pavel și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 octombrie

2016, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 08 august 2016, Zaițev Pavel a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că în calitate de parte vătămată pe cauza penală,

pornită la data de 09 noiembrie 2009, a adresat multiple cereri prin care a cerut

examinarea cauzei date în termen rezonabil, corespunzător complexității cauzei date.

Menționează că cauza penală a fost pornită în baza art. 191 alin. (5) și art. 361

alin. (1) Cod Penal, în cadrul căreia a înaintat acțiune civilă și a fost recunoscut ca parte

vătămată și parte civilă.

Susține că cauza penală este tergiversată în mod nejustificat, or organul de

urmărire penală a dispus de toate documentele necesare stabilirii circumstanțelor cauzei

și pentru luarea deciziei de finalizare a cauzei, fie de stabilire a nevinovăției persoanelor

învinuite.

La capitolul dat relevă că cauza dată are la bază acuzații ce se demonstrează

exclusiv prin înscrisuri și documente, toate acestea fiind puse la dispoziția organului de

urmărire penală, de asemenea au fost efectuate actele de audit care la fel au fost puse la

dispoziția organului de urmărire penală încă în anul 2009.

Remarcă că la data de 24 septembrie 2012, cauza penala a fost finisata și transmisa

pentru examinare la Judecătoria Botanica mun. Chișinău.

Afirmă că pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, a adresat demersuri

prin care a cerut urgentarea examinării cât și stabilirea încălcării termenului rezonabil

de judecare a cauzei.

Indică că examinarea cauzei în prima instanță nu este finalizata până la ziua

depunerii prezentei acțiunii, ședința fiind fixată pentru data de 06 septembrie 2016, astfel

termenul de examinare în prima instanță constituie 4 ani, iar în total 7 ani.

Ținând cont de cele relatate, susține că tergiversarea cauzei date îl împiedică să

fie restabilit în drepturile sale patrimoniale și satisfacerea acțiunii civile, care a fost

depusă în modul stabilit și care nu poate să fie admisă până la stabilirea adevărului și

adoptarea unei hotărâri.

Își întemeiază acțiunea în baza dispozițiilor din Legea privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87

din 21 aprilie 2011.

Solicită constatarea faptului încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei

penale în care are calitatea de parte vătămată și parte civilă și încasarea de la pârât a

prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 octombrie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea termenului rezonabil de

examinare a cauzei penale nr. 1-600/12 și s-a dispus încasarea din contul bugetului de

stat în beneficiul lui Zaițev Pavel cu titlu de prejudiciul moral suma de 8 000 lei, în rest

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, au fost respinse

apelurile declarate de către Zaițev Pavel și Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 octombrie 2016.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță având în

susținere prevederile Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011, corect

a ajuns la concluzia temeiniciei pretenției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

examinarea în termen rezonabil a cauzei.

Totodată, cu referire la prevederile art. 5 alin. (1), art. 2 alin. (1) și alin. (6) al

Legii menționate, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a conchis că

suma de 8 000 lei cu titlu de prejudiciu moral constituie suma echitabilă în acest caz,

reținând că suma solicitată de 200 000 lei cu titlu de prejudiciul moral este vădit

disproporțională și excesivă în raport cu criteriile stabilite în speță și principiul general

al echității.

La 14 martie 2017, Zaițev Pavel a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei

noi hotărâri prin care să fie admise cerințele de acordare a sumei de 200 000 lei cu titlu

de reparare a prejudiciului moral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o neîntemeiată, invocându-se prevederile art. 432 CPC.

Menționează că prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei, statul își asuma responsabilitate de faptul ca în condițiile speței partea vătămata,

partea civila a fost lipsita de drepturile sale patrimoniale și satisfacerea acțiunii civile,

care a fost depusă.

Afirmă că prima instanță corect a apreciat motivele de fapt și de drept la luarea

deciziei de constatare a faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei, însă contrar jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului a apreciat că

suma cerută ca despăgubire pentru daune morale în sumă de 200 000 lei, este exagerată.

La 20 martie 2017, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanție de apel este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată.

Menționează că concluziile instanței de apel derivă parțial din aprecierea eronată

a normelor de drept material ce reglementează examinarea acțiunilor privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei.

Susține că ședințele de judecată, prin prisma raportului motivat au fost stabilite în

termeni consecutiv reduși, iar amânări nejustificate din partea instanței fără efectuarea

de proceduri judecătorești nu au fost admise.

Relevă că din partea instanței au fost întreprinse și măsuri de sancționare a

participanților la proces în vederea faptului că unii participanți abuzau de drepturile lor.

Afirmă că speța inițială este o cauză penală cu mai mulți inculpați, inclusiv

avocații acestora, neprezentarea cărora duce la imposibilitatea examinării cauzei și

nemijlocit la amânarea ședinței, iar în acest sens unicul factor care a complicat

examinarea acțiunii civile din speța principală se datorează în mod direct

comportamentului participanților la proces.

Prin urmare, consideră că nu sunt careva temeiuri de a se invoca tergiversarea

urmăririi penale, în condițiile în care efectuarea îndelungată a urmăririi penale s-a

datorat complexității cauzei și comportamentului participanților.

În continuare, remarcă că în speță nu există careva motive de tergiversare a

examinării cauzei penale, or, însăși respectarea întocmai a procedurii din partea

instanțelor de judecată naționale cu asigurarea respectării drepturilor participanților la

proces, nu poate fi privită drept tergiversare a examinării cauzei.

Totodată, relevă că prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu acordă dreptul

în mod automat la prejudiciu moral, în lipsa dovezilor că persoana a suferit un prejudiciu

în urma încălcării dreptului garantat de lege, și în acest sens este important ca instanță

să motiveze circumstanțele cauzei care justifică acordarea unei reparații, aceasta să nu

fie teoretică și iluzorie.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursurile la 14 martie 2017 și respectiv la 20 martie 2017

împotriva deciziei instanței de apel din 31 ianuarie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate

de către Zaițev Pavel și Ministerul Justiției al RM sunt inadmisibile din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,

iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanță de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanță judecătorească a fost arbitrară, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Zaițev Pavel și Ministerul

Justiției al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4)

CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recursuri se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererile de apel.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate

de către Zaițev Pavel și Ministerul Justiției al RM asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile

declarate de către Zaițev Pavel și Ministerul Justiției al RM ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursurile declarate de către Zaițev Pavel și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Oleg Sternioală

Tamara Chișca-Doneva