3ra-538/17 — recunoasterea refuzului ilegal, obligarea emiterii deciziei si incasarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea refuzului ilegal, obligarea emiterii deciziei si incasarea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-538/17 — recunoasterea refuzului ilegal, obligarea emiterii deciziei si incasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: A. Negru dosarul nr. 3ra-538/17
instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu
Î N C H E I E R E
17 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului,
judecător Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat, Oleg Sternioală
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Centrul
Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mocanu Serghei
împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire
la recunoașterea refuzului ilegal, obligarea emiterii deciziei și încasarea prejudiciului
moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, prin care s-au
respins apelurile declarate de Mocanu Serghei și Centrul Național pentru Protecția
Datelor cu Caracter Personal și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.
Chișinău din 21 ianuarie 2015,
c o n s t a t ă :
La 01 decembrie 2014, Mocanu Serghei a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal privind
recunoașterea refuzului ilegal, obligarea emiterii deciziei și încasarea prejudiciului
moral.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, la 20
octombrie 2014 s-a adresat Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal cu o plângere privind constatarea încălcării dreptului la protecția datelor
personale de către angajații Academiei Ștefan cel Mare.
Prin răspunsul nr.02-07/1415 din 07 noiembrie 2014, Centrul Național pentru
Protecția Datelor cu Caracter Personal a refuzat în emiterea deciziei în temeiul art. 27
din Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011.
1
Reclamantul consideră refuzul ilegal, deoarece conform art. 27 alin. (3) din
Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011,
prevede că, în urma examinării plângerii, Centrul emite o decizie motivată care
prevede fie lipsa încălcării prevederilor legislației, fie suspendarea operațiunilor de
prelucrare a datelor cu caracter personal, fie rectificarea, blocarea sau distrugerea
datelor neveridice ori obținute ilicit. Decizia este comunicată părților interesate în
termen de 30 de zile de la data primirii plângerii.
Susține că, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nu a
emis o decizie motivată în urma examinării plângerii depuse la 20 octombrie 2014.
Pornind de la prevederile art.1404 alin. (1) - (4) Codul civil, art. 25 alin. (3) și
(4) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000,
consideră că, instanța de judecată urmează să încaseze prejudiciul moral pentru
incomoditățile și suferințele pricinuite prin abuzurile reprezentanților pârâtului.
Solicită reclamantul, recunoașterea refuzului Centrului Național pentru Protecția
Datelor cu Caracter Personal nr. 02-07/1415 din 07 noiembrie 2014 ilegal; obligarea
emiterii deciziei în temeiul art. 27 din Legea privind protecția datelor cu caracter
personal nr. 133 din 08 iulie 2011 privind examinarea plângerii din 20 octombrie
2014 și încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 21 ianuarie 2015,
corectată prin încheierea din 20 februarie 2015 acțiunea a fost admisă parțial. S-a
recunoscut ilegal refuzul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal al Republicii Moldova nr. 02-07/1415 din 07 noiembrie 2014 privind
emiterea unei decizii conform art. 27 Legea privind protecția datelor cu caracter
personal nr.133 din 08 iulie 2011 pe marginea plângerii lui Mocanu Serghei din 20
octombrie 2014. S-a obligat Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal al Republicii Moldova să examineze plângerea lui Mocanu Serghei din 20
octombrie 2014 privind încălcările admise de angajații Academiei Ștefan cel Mare și
să emită actul administrativ corespunzător conform art. 27 din Legea privind
protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011. În rest acțiunea a fost
respinsă.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Mocanu Serghei și Centrul
Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, au contestat-o cu apel.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2015 s-a admis apelul declarat
de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, s-a casat hotărârea
Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 21 ianuarie 2015 și s-a emis o nouă deciziei
sub formă de încheiere prin care cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe
rol.
Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție din 18 mai 2016, s-a admis recursul declarat de Mocanu
Serghei, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2015, cu restituirea
2
pricinii spre rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet
de judecată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, s-au respins
apelurile declarate de Mocanu Serghei și Centrul Național pentru Protecția Datelor cu
Caracter Personal și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din
21 ianuarie 2015.
La 09 martie 2017, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de
apel în partea ce vizează respingerea cererii de apel a Centrului Național pentru
Protecția Datelor cu Caracter Personal, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea
de chemare în judecată să fie respinsă integral ca neîntemeiată.
În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia contestată, criticând-o
pentru netemeinicie și ilegalitate, susținând în esență că, au fost aplicate eronat
normele de drept material și nu au fost constatate circumstanțele importante pentru
soluționarea pricinii.
Susține că, instanțele de judecată nu au luat în considerare că, intimatul Mocanu
Serghei a depus plângerea din 20 octombrie 2014 la Centrul Național pentru
Protecția Datelor cu Caracter Personal, cu încălcarea termenului de 30 de zile
prevăzut în art. 27 alin. (1) al Legii privind protecția datelor cu caracter personal și
respectiv, acesta nu poate să invoce încălcarea din partea Centrului a prevederilor
articolului menționat.
De asemenea relevă că, în contextul lipsei unor probe justificate care ar confirma
cu certitudine legalitatea sau ilegalitatea operațiunilor de prelucrare a datelor cu
caracter personal, intervenția Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal în circumstanțele date, ar fi fost calificată drept o imixtiune în actul de
justiție.
Stipulează recurentul în continuare că, nu este clar ce fel de decizie urmează a fi
emisă pe cazul dat, având în vedere că, adresarea intimatului nu a întrunit din start
rigorile prevăzute de art. 27 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal,
motiv pentru care a fost analizată prin prisma Legii cu privire la petiționare și lăsată
fără examinare.
Examinând materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul
declarat de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,
urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 15 CPC, participanții la proces și alte persoane interesate
ale căror drepturi, libertăți ori interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar
pot exercita căile de atac împotriva acestuia în condițiile legii.
3
În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la
data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.
Conform art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul
în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434.
Din materialele dosarului rezultă că, la 22 noiembrie 2016 Curtea de Apel
Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în pricina civilă la cererea de chemare în
judecată depusă de Mocanu Serghei împotriva Centrului Național pentru Protecția
Datelor cu Caracter Personal cu privire la recunoașterea refuzului ilegal, obligarea
emiterii deciziei și încasarea prejudiciului moral.
Potrivit scrisorii de însoțire a Curții de Apel Chișinău, copia deciziei integrale a
instanței de apel din 22 noiembrie 2016 a fost expediată participanților la proces la
16.12.2016 (f.d.162), iar careva date privind recepționarea acesteia la materialele
cauzei nu există.
La 09 martie 2017, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22
noiembrie 2016, în care a indicat că a recepționat decizia integrală la 06 ianuarie
2017 (f.d.165).
Din cele expuse urmează că, recursul Centrului Național pentru Protecția
Datelor cu Caracter Personal din 09 martie 2017 împotriva deciziei Curții de Apel
Chișinău din 22 noiembrie 2016, este declarat cu omiterea termenului prevăzut la art.
434 CPC, care este un termen de decădere și nu poate fi restabilit, motiv pentru care
survin urmările nefavorabile prevăzute de normele de drept procedural civil, urmând
în temeiul art. 433 lit. b) CPC, a fi declarat inadmisibil.
În asemenea împrejurări, se reiterează că o astfel de soluție este compatibilă cu
respectarea standardelor inserate în Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea
nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea
irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise
în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.
În acest context, Completul invocă și jurisprudența CEDO care statuează că
,,înrăutățirea unei situații juridice, care a devenit irevocabilă datorită aplicării
termenului de prescripție sau care ar fi trebuit să devină irevocabilă dacă termenul de
prescripție s-ar fi aplicat, este incompatibilă cu principiul securității raporturilor
juridice” (hotărârea din 18.06.2008 pe cauza SRL Dacia c. Moldovei, cererea nr.
3052/04, § 77).
Astfel, reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că
recursul a fost depus în afara termenului legal, Completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
4
considera recursul declarat de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. b), art. 440 CPC,
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecător Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat
Oleg Sternioală
5