2r-277/17 — Incasarea datoriei si dobânzii de întîrziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Incasarea datoriei si dobânzii de întîrziere
- Temei legal
- Cazurile în care nu se dă curs cererii de apel. Impunerile cu taxa de stat. Scutirile da taxa de stat
2r-277/17 — Incasarea datoriei si dobânzii de întîrziere (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: I. Ghizdari dosarul nr. 2r-277/17
instanța de apel: A. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu
D E C I Z I E
12 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Ion Druță
Tamara Chișca-Doneva
examinând recursul declarat de către Ciumacenco Artiom, reprezentat de
avocatul Moruz Valentina,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ciumacenco Artiom
împotriva lui Tambur Andrei cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a
cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 14 martie 2017, prin care a fost,
respinsă cererea apelantului Ciumacenco Artiom, reprezentat de avocatul Moruz
Valentina cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și nu s-a dat curs cererii de apel
depuse de către Ciumacenco Artiom,
c o n s t a t ă:
La 08 octombrie 2014, Ciumacenco Artiom a depus cererea de chemare în
judecată împotriva lui Tambur Andrei cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii a indicat că în luna septembrie 2012, a acceptat propunerea
lui Andrei Tambur de inițiere a unei afaceri, prin deschiderea conturilor valutare în
compania „Teletrade” DJ.
Astfel și-a deschis în compania dată un cont bancar, iar suma de 10 000 dolari
SUA pe care parțial i-a luat cu împrumut, a transmis-o reprezentantului filialei Băncii
situate la etajul 2 al magazinul Basm, Accent Tehno, care i-a depus pe contul său
deschis, după care urmau să-i transfere pe contul companiei „Teletrade” DJ și să-
înmâneze un bon de plată și contractul de cont.
Indică reclamantul că accesând site-ul, a văzut că pe cont a fost depusă suma de
10 000 dolari SUA însă ulterior, Andrei Tambur, având acces liber, a transferat bani
diferitor persoane, pe cont rămânând doar suma de 2 000 dolari SUA.
Menționează că după discuțiile purtate cu Andrei Tambur, acesta a recunoscut
că operațiunile bancare au fost în pierdere și afacerea nu a adus nici un procent, însă s-
a obligat să restituie suma de 6 600 dolari SUA.
În acest sens a fost întocmită o recipisă prin care Andrei Tambur s-a obligat să
restituie suma de 6 600 dolari SUA până la finele anului 2013.
Susține reclamantul că întrucât perioada acordată pentru restituirea sumei a
expirat, iar Andrei Tambunu și-a executat obligația asumată și nici nu era de găsit, a
sesizat organul de urmărire penală.
În consecință, la 07 iunie 2013 a fost pornită o cauză penală pe faptul
escrocheriei iar la 14 iunie 2013 dânsul a fost recunoscut în calitate de parte vătămată.
Afirmă reclamantul că Tambur Andrei se eschivează de la restituirea datoriei, iar
toate încercările de a soluționa litigiul pe cale amiabilă nu s-au soldat cu rezultate.
În drept, își întemeiază cerințele în baza art. 867, 871, 872 Cod civil și art. art.
175, 85 CPC.
Solicită, încasarea din contul lui Tambur Andrei în beneficiul dânsului a
datoriei în sumă de 92 400 lei, echivalentul a 6 600 dolari SUA, și a cheltuielilor de
judecată.
Ulterior, în cadrul dezbaterilor judiciare, Ciumacenco Artiom completându-și
pretențiile înaintate a solicitat încasarea datoriei în sumă de 92 400 lei, echivalentul a
6 600 dolari SUA, dobânzii de întârziere în sumă de 920 dolari SUA și a cheltuielilor
de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din17 iunie 2015, acțiunea a fost admisă parțial,
fiind încasat din contul lui Tambur Andrei în beneficiul lui Ciumacenco Artiom
datoria în sumă de 6 600 dolari SUA, echivalentul în lei moldovenești la momentul
executării hotărârii, și cheltuielile de judecată în mărime de 2 773 lei, în rest cerințele
au fost respinse ca neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 19 noiembrie 2015 a fost admis apelul
declarat de Ciumacenco Artiom, reprezentat de avocatul Moruz Valentina, casată
hotărârea primei instanțe în partea respingerii pretențiilor de încasare a dobânzii de
întârziere, fiind emisă în această parte o nouă hotărâre prin care cerințele în acest sens
au fost respinse, în rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.
Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Bălți din 22 decembrie 2015 a fost
respinsă cererea lui Ciumacenco Artiom cu privire la încasarea din contul lui Tambur
Andrei a cheltuielilor de judecată suportate în instanța de apel.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 mai 2016 au fost admise
recursurile declarate de Ciumacenco Artiom, reprezentat de avocatul Moruz Valentina
și de către Tambur Andrei, casată integral decizia instanței de apel și hotărârea primei
instanțe și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță.
La 03 noiembrie 2016, Ciumacenco Artiom a depus o cerere de concretizare și
majorare a pretențiilor prin care cu referire la motivele indicate în acțiunea inițială, a
invocat prevederile art. 619, 617 Cod civil și a menționat că întrucât datoria de bază nu
a fost achitată, Tambur Andrei urmează să achite dobânda de întârziere pentru
perioada 01 ianuarie 2-14 – 07 decembrie 2016 în mărime de 3057,25 dolari SUA.
Solicită, încasarea din contul lui Tambur Andrei în beneficiul dânsului a
datoriei în sumă de 92 400 lei, echivalentul a 6 600 dolari SUA, dobânzii de întârziere
în sumă de 3057,25 dolari SUA și a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Fălești din 15 decembrie 2016 acțiunea a fost
respinsă ca neîntemeiată.
La 19 decembrie 2016, Ciumacenco Artiom, reprezentat de avocatul Moruz
Valentina a depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, invocând
dezacordul cu hotărârea pronunțată.
Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 17 februarie 2017 nu s-a dat curs cererii
de apel depuse de Ciumacenco Artiom prin intermediul avocatului Moruz Valentina, s-
a acordat apelantului termen până la 14 martie 2017 ora 09.00 pentru depunerea
apelului motivat și anexarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 4 324 lei și
explicat că în caz de neîndeplinire în termenul stabilit a neajunsurilor menționate,
cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu materialele anexate va fi
restituită. Totodată a fost fixată ședința pentru soluționarea primirii cererii de apel
pentru data de 14 martie 2017 ora 09.00.
La 13 martie 2017, Ciumacenco Artiom, reprezentat de avocatul Moruz
Valentina a depus cererea de apel motivată, solicitând admiterea apelului, casarea
hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă
integral. Totodată Ciumacenco Artiom a solicitat scutirea de la plata taxei de stat
pentru depunerea cererii de apel.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2017, a fost respinsă
cererea apelantului Ciumacenco Artiom, reprezentat de avocatul Moruz Valentina cu
privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs apelului declarat de
Ciumacenco Artiom, fiindu-i acordat apelantului termen până la 21 martie 2017 ora
09.00 pentru anexarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 4 324 lei și
explicat că în cazul în care în termenul stabilit nu v-a prezenta dovada de plată a taxei
de stat, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu toate documentele
anexate va fi restituită.
La 16 martie 2017, Ciumacenco Artiom, reprezentat de avocatul Moruz
Valentina declarat recurs nemotivat împotriva încheierii instanței de apel din 14 martie
2017, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și emiterii unei decizii prin care
cererea privind scutirea integrală de la plata taxei de stat în sumă de 4 324 lei pentru
depunerea cererii de apel să fie admisă.
La 12 aprilie 217, Ciumacenco Artiom, reprezentat de avocatul Moruz Valentina
a depus cererea de recurs motivată invocând că încheierea instanței de apel este
neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.
A mai menționat că instanța de apel reținând că cerința privind scutirea de la
plata taxei de stat este neîntemeiată a lăsat fără apreciere faptul că dânsul este student
în anul 5 la Universitatea „Sinerghia” la secția fără frecvență, studiază în bază de
contract, fără bursă și fără a beneficia de ajutoare sociale, fapt ce se confirmă prin
certificatul mr.026/17 din 10 martie 2017, eliberat de instituția de învățământ în care
își face studiile.
La fel, susține că instanța de apel a ignorat faptul că dânsul nu este angajat în
câmpul muncii, locuiește cu mama Ciumacenco Natalia cu fratele minor Golban
Anton, mama fiind unicul întreținător al familiei.
Consideră că circumstanțele de fapt și probele prezentate în instanța de apel
confirmă că are situația materială precară și relatează că nu are un venit lunar stabil, nu
deține în proprietate valori imobiliare, iar unica sursă de întreținere este ajutorul
părinților și careva venituri neînsemnate provenite din lucrări ocazionale.
În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva
încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.
Astfel, instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor
legale și a declarat recursul la 16 martie 2017 împotriva încheierii instanței de apel din
14 martie 2017, în termen.
În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se
examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a
materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea
părților.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care
urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce
urmează.
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează
recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină
încheierea.
După cum se constată la caz la 13 martie 2017, odată cu depunerea apelului
motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Fălești din 15 decembrie 2016, Ciumacenco
Artiom, reprezentat de avocatul Moruz Valentina a solicitat scutirea de la plata taxei
de stat în sumă de 4 324 lei pentru depunerea cererii de apel, invocând starea materială
precară în care se află familia sa, ținând cont de faptul că dânsul este student în anul 5
la Universitatea „Sinerghia”, studiază în bază de contract, nu are bursă sau alte
ajutoare sociale, nu este angajat în câmpul muncii și locuiește cu mama – Ciumacenco
Natalia și cu fratele minor – Golban Anton, mama fiind unicul întreținător al familiei.
Drept urmare, prin încheierea din 14 martie 2017, instanța de apel a respins
cererea cu privire la scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel și
nu a dat curs apelului declarat de către Ciumacenco Artiom, acordându-i ultimului
termen până la 21 martie 2017 ora 09.00 pentru achitarea taxei de stat în mărime de 4
324 lei și explicându-i că în caz de neîndeplinire a indicațiilor menționate în termenul
stabilit, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu toate documentele
anexate va fi restituită.
La adoptarea acestei soluții, instanța de apel și-a fundamentat concluziile pe
dispozițiile art. 368 alin. (1) CPC, care statuează expres că dacă cererea de apel nu
întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și art. 365 și dacă cererea este depusă fără
plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii,
acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.
În conformitate cu art. art. 364 alin. (1), 365 alin. (4) CPC, cererea de apel se
depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat
în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii. La cererea de apel se
anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxa.
Conform art. 84 CPC RM, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare
în judecată (inițială și reconvențională), cererea intervenientului principal, cererea
vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanței judecătorești,
cererea de declarare a insolvabilității, cererea de eliberare a titlului executoriu privind
executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum și cererea de
eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătorești.
În conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03
decembrie 1992, pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești
se achită 75 % din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în
judecată sau altei cereri, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75 % din taxa
calculată din suma contestată.
Iar, dispozițiile art. 85 alin (4) CPC acordă dreptul judecătorului (instanței de
judecată), să scutească persoana fizică sau juridică, în funcție de situația materială și de
probele prezentate în acest sens, de plata taxei de stat sau de plata unei părți a ei.
Prin prisma normei enunțate, instanța de recurs, statuează că concluzia instanței
de apel, în sensul expus prin încheierea din 14 martie 2017, este întemeiată și legală,
deoarece apelantul Ciumacenco Artiom nu au prezentat probe incontestabile care ar
confirma imposibilitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel, în mărime
de 4 324 lei.
De altfel, și argumentele invocate în recurs precum că, situația financiară
precară face imposibilă achitarea integrală a taxei de stat la depunerea cererii de apel,
nu poate fi reținut de instanța de recurs, deoarece în confirmarea acestei susțineri
apelantul nu a prezentat probe concludente care ar demonstra situația materială precară
și care ar permite aplicarea prevederilor art. 85 alin. (4) CPC.
În consecință, instanța de recurs reține că argumentele recurentului cu referire la
faptul că dânsul este student în anul 5 la Universitatea „Sinerghia”, studiază în bază de
contract, nu are bursă sau alte ajutoare sociale, nu este angajat în câmpul muncii, și
locuiește cu mama – Ciumacenco Natalia și cu fratele minor – Golban Anton, mama
fiind unicul întreținător al familiei, nu pot fi reținute de către instanța de recurs ca
temei de scutire a apelantului de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel,
întrucât acestea nu demonstrează situația materială precară a apelantului și lipsa
mijloacelor financiare pentru achitarea taxei de stat, cu atât mai mult că nici în instanța
de recurs nu au fost prezentate probe concludente și pertinente în acest sens.
În acest context Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră necesar de a menționa și faptul că în situația din speță,
prin concluzia instanței de apel de a nu da curs cererii de apel, nu se încalcă dreptul
recurentului privind liberul acces la justiție, prevăzut atât de legislația internă cât și de
internațională.
Or, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, prin practica sa constantă de
nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept
absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul
care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcție de
nevoile și resursele comunității și ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28
mai 1985).
Însă limitările sunt în concordanță cu art. 6 parag. 1 CEDO, decât dacă acestea
urmăresc un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între
mijloacele folosite și scopul urmărit. (cauza Bellet vs France §-31, Garcia Manibardo
vs Spain §-44).
Astfel, la caz Colegiul reține că în situația din speță limitările instituite de
legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel
corespunde cerințelor prevăzute de art. 6 parag. 1 CEDO privind dreptul de acces la un
tribunal și corespunde cerințelor instituite de CEDO prin jurisprudența sa:
- cerința privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, având în vedere că
întindere acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu
și fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat chiar
dacă valoarea acțiunii este mai mare, iar CEDO a confirmat că aceste taxe privesc
buna administrare a justiției și vizează atât descurajarea justițiabililor în formularea
unor cereri, abuzive cât și asigurarea de fonduri pentru funcționarea justiției.( cauza
Weissman și alții împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v. the United Kingdom
§-61 )
- raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul
urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea plății
taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată și scopul legitim urmărit
privind buna administrare a justiției, descurajarea justițiabililor în formularea unor
cererii, abuzive cât și asigurarea de fonduri pentru funcționarea justiției urmează să
cercetăm următorii factori și anume - cuantumul sumei ce trebuie plătit de reclamanți
raportat la veniturile sale.
În consecința, se va remarca și faptul că cuantumul taxei de stat, stabilit spre
achitare de apelant la depunerea cererii de apel, nu depășește limitele stabilite de lege.
Față de cele ce preced, se constată că toate criticile formulate în recurs sunt
nejustificate, iar ca urmare Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea
încheierii Curții de Apel Bălți din 14 martie 2017.
În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e
Se respinge recursul declarat de către Ciumacenco Artiom, reprezentat de
avocatul Moruz Valentina.
Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 14 martie 2017, în pricina civilă
la cererea de chemare în judecată a lui Ciumacenco Artiom împotriva lui Tambur
Andrei cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de
judecată.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Ion Druță
Tamara Chișca-Doneva