2ra-852/17 — încasarea prejudiciului material, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată

Dosarul nr.2ra-852/17

Instanța de fond: Judecătoria Drochia – V. Ghedreuțan

Instanța de apel: CA Bălți – A. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș

Î N C H E I E R E

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas,

judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală,

soluționând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

Grigori Demciuc,

în pricina civilă la acțiunea lui Grigori Demciuc împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Wetrade Agro”, intervenient accesoriu Primăria s. Moara de

Piatră, r-nul Drochia privind încasarea prejudiciului material, dobânzii de întârziere și

a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din data de 01 noiembrie 2016,

C O N S T A T Ă:

Grigori Demciuc la data de 05 iunie 2015 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Wetrade Agro”, intervenient accesoriu Primăria s. Moara de

Piatră, r-nul Drochia privind încasarea prejudiciului material în mărime de 133

232,86 lei, dobânzii de întârziere în mărime de 5 199,00 lei și a cheltuielilor de

judecată ( f.d. 3-6, vol. I).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că deține cu drept de proprietate

terenurile cu numerele cadastrale 3624102186 cu suprafața de 2,1941 ha,

3624102325 cu suprafața de 2,2576 ha, 3624102187 cu suprafața de 0,7314 ha,

3624102324 cu suprafața de 0,7525 ha, situate în s. Moara de Piatră, r-nul Drochia.

În perioada anilor 2010-2012 SRL „Wetrade Agro” a prelucrat terenurile

agricole respective prin semănare, strângerea recoltei, fără a deține un contract de

arendă încheiat cu proprietarul terenurilor.

În opinia reclamantului prejudiciul material rezultat din exploatarea terenurilor

constituie pentru anul 2010 – suma de 76 687,952 lei, pentru anul 2011 – suma de 33

169,91 lei, pentru anul 2012 – suma de 33 169,0 lei. Prejudiciul îl estimează reieșind

din roada medie la hectar pentru acești ani.

Mai mult ca atât, SRL „Wetrade Agro” prin acordul privind recuperarea

prejudiciului material din data de 14 iunie 2013 recunoaște că a prelucrat terenurile

respective în perioada anului 2012, achitându-i suma de 9 793,14 lei cu titlu de

prejudiciu material.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din data de 25 februarie 2016 s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Grigori Demciuc, s-a încasat

din contul SRL „Wetrade Agro” în beneficiul lui Grigori Demciuc prejudiciul

material pentru anul 2012 în sumă de 23 375,26 lei și dobânda de întârziere în

mărime de 4 324,42 lei, în rest pretențiile privind încasarea prejudiciului material

pentru anul 2010-2014 au fost respinse ca fiind neîntemeiate ( f.d. 140, 146-151,

vol.I).

Instanța de fond și-a argumentat soluția prin faptul că în anii 2010-2011

reclamantul și soția sa au avut încheiate contracte de arendă asupra terenurilor cu

SRL „Natirol”, iar SRL „Wetrade Agro” se face responsabil numai pentru prejudiciul

cauzat în anul 2012, care este estimat de reclamant reieșind din roada medie pe hectar

în sumă de 33 169,0 lei, dintre care 9 793,74 lei au fost achitați benevol de către SRL

„Wetrade Agro” prin dispoziția de plată nr. 233 din 25 aprilie 2014. Instanța a

considerat, că întîrzierea SRL „Wetrade Agro” de a achita întreg prejudiciu corect a

fost penalizată prin aplicarea dobânzii de întârziere.

Nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Drochia, la data de 24 martie 2016

SRL „Wetrade Agro” a contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii contestate în partea admiterii pretențiilor cu privire la încasarea prejudiciului

material pentru anul 2012 și a dobânzii de întârziere, cu emiterea unei hotărâri noi

privind respingerea pretențiilor ( f.d. 153, 181-1482, vol.I).

La data de 24 martie 2016 Grigori Demciuc a depus cerere de apel împotriva

hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a

hotărârii primei instanțe în partea respingerii pretențiilor, cu emiterea în această

partea a unei hotărâri noi, privind admiterea pretențiilor ( f.d. 154-155, 177-178, vol.

I).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din data de 01 noiembrie 2016 s-a admis

apelul declarat de către SRL „Wetrade Agro”, s-a casat parțial hotărârea Judecătoriei

Drochia din data de 25 februarie 2016 în partea ce ține de încasarea de la SRL

„Wetrade Agro” a prejudiciului și în această parte s-a emis o hotărâre nouă, prin care

cererea de încasare a prejudiciului material și a dobânzii de întârziere s-a respins ca

neîntemeiată, s-a încasat de la Grigori Demciuc în beneficiul SRL „Wetrade Agro”

suma de 2 000 lei cu titlu de asistență juridică și suma de 623 lei cu titlu de taxă de

stat, s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de către Grigori Demciuc, în rest

hotărârea primei instanțe s-a menținut ( f.d. 221,222-242, vol. I).

În motivarea soluției sale instanța de apel a menționat, că prin acordul nr. 1

WTA/DG din 14 iunie 2013 cu privire la repararea prejudiciului material, încheiat

între Grigori Demciuc și SRL „Wetrade Agro”, s-a confirmat că în perioada anului

2012 ultimul a exploatat terenurile agricole cu numerele cadastrale nr. 3624102186,

3624102325, 3624102187 și 3624102324 cu suprafața totală de 5,9356 ha, situate în

s. Moara de Piatră, r-nul Drochia, ce aparțin cu drept de proprietate lui Grigori

Demciuc. Potrivit pct. 1.1 al acordului SRL „Wetrade Agro” s-a obligat să achite lui

Grigori Demciuc prejudiciul material în mărime de 9 793,74 lei pentru exploatarea

terenurilor agricole pe perioada anului 2012.

2

Totodată, prin pct. 4 al acordului părțile au stipulat că nu au nici o pretenție de

ordin material sau moral una față de alta în legătură cu exploatarea terenurilor

agricole anterior semnării contractului.

La data de 25 aprilie 2014 în baza dispoziției de plată SRL „Wetrade Agro” a

achitat lui Grigori Demciuc suma de 9 793,74 lei. Astfel instanța de apel a constatat

că SRL „Wetrade Agro” a recuperat lui Grigori Demciuc prejudiciul pentru

exploatarea terenurilor agricole pentru anul 2012 în totalitate, iar pentru perioada

anilor 2010-2011 Grigori Demciuc nu a demonstrat că SRL „Wetrade Agro” este

responsabil de prejudiciul cauzat.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 14 februarie 2017

Grigori Demciuc a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel, casarea parțială a hotărârii primei instanțe în partea

respingerii pretențiilor cu privire la încasarea prejudiciului material pentru perioada

anului 2010 – 2011, cu emiterea unei hotărâri noi privind admiterea în totalitate a

pretențiilor ( f.d. 1-5, vol. II). În motivarea recursului recurentul a indicat, că instanța

de apel a aplicat eronat normele de drept material, aplicând o lege care nu urma să fie

aplicată.

La data de 25 aprilie 2017 SRL „Wetrade Agro” a depus referință la cererea de

recurs înaintată de Grigori Demciuc, prin care a solicitat respingerea recursului ca

fiind neîntemeiat ( f.d. 19-21, vol.II).

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 01

noiembrie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 13

decembrie 2016, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele dosarului

lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus de către Grigori Demciuc la data de 14

februarie 2017 se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu referința

intimatului și materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul

declarat de către Grigori Demciuc este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

3

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate. Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul

declarat de către Grigori Demciuc asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Grigori Demciuc inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E :

Recursul declarat de către Grigori Demciuc împotriva deciziei Curții de Apel

Bălți din 01 noiembrie 2016 în pricina civilă la acțiunea lui Grigori Demciuc

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Wetrade Agro”, intervenient accesoriu

Primăria s. Moara de Piatră, r-nul Drochia privind încasarea prejudiciului material,

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

4