2ra-906/17 — anularea ordinului

2ra-906/17 — anularea ordinului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ra-906/17

Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: C. Roșca

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

10 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ghelbur Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către

Ghelbur Maria împotriva Întreprinderii de Stat „Gările și Stațiile Auto” privind

contestarea ordinelor, repararea prejudiciului material și moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016, prin care

s-a respins cererea de apel declarată de avocatul Parasii Rostislav în interesele lui

Ghelbur Maria și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23

iunie 2016,

C O N S T A T Ă:

La 12 octombrie 2015, reclamanta Ghelbur Maria a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎS „Gările și Stațiile Auto” cu privire la contestarea ordinelor,

repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta Ghelbur Maria a indicat că, prin ordinul

directorului general al ÎS ,,Gările și Stațiile Auto” nr. 120-p din 18 septembrie 2015

,,Cu privire la concediere” i-a fost aplicată, pentru încălcarea disciplinei de muncă,

conform art. 206 alin. (1) lit. d) CM sancțiunea disciplinară - concedierea,

specificând că, prin același ordin a fost desfăcut începând cu 18 septembrie 2015

contractul individual de muncă încheiat cu Ghelbur Maria, în temeiul art. 86 alin.

(1) lit. h) din CM.

Susține că, nu cunoaște din ce motiv angajatorul a emis încă un ordin nr. 191-

p din 18 septembrie 2015 ,,Cu privire la concediere”, potrivit căruia a fost concediată

începând cu 18 august 2015 din funcția de casier de bagaje, marfa (încărcături) filiala

,,Gara Centru” a ÎS ,,Gările și Stațiile Auto”, în baza art. 86 alin. (1) lit. h) din CM

specificând că, consideră că, ordinele respective sunt ilegale, neîntemeiate și care

1

urmează a fi anulate de instanța de judecată reieșind din faptul că, înainte de a pleca

în concediu neplătit reclamanta a primit acordul de la conducătorul său nemijlocit -

șeful de gospodărie, care prin viza din 21 iulie 2015 a acceptat respectiva cerere. La

fel, menționează că, a fost în audiență la directorul general d-nul V. Zara, iar acesta

deasemenea a acceptat plecarea acesteia în concediu neplătit, în consecință,

prezentând-se la serviciu pe data de 16 septembrie 2015 a fost informată că, este

concediată.

Precizează că, este pensionară, starea sănătății acesteia este precară, iar pe data

de 10 iulie 2015 ultima a fost operată specificând că, după o perioadă de recuperare,

însă care nu a avut ca efect însănătoșirea completă a acesteia, a hotărât să solicite

acordarea unui concediu neplătit.

Indică că, a primit acordul angajatorului de a pleca în concediu neplătit și ținând

cont de faptul că, a avut necesitatea să-și revină după intervenția chirurgicală,

consideră că, lipsa acesteia de la locul de muncă este motivată specificând că,

potrivit carnetului de muncă a activat la ÎS ,,Gările și Stațiile Auto” începând cu anul

2001, toată această perioadă a avut o atitudine conștiincioasă față de activitatea sa,

iar în privința acesteia nu au fost aplicate careva sancțiuni disciplinare.

Deasemnea indică că, la aplicarea sancțiunii disciplinare angajatorul nu a

respectat și prevederile art. 208 alin. (1) CM, or acesta a solicitat o explicație de la

reclamantă, însă deja când ordinul de eliberare a fost adoptat și semnat specificând

că, pârâtul a concediat-o pe Ghelbur Maria, membru de sindicat, nerespectând și

prevederile art. 87 CM.

Cu concretizările ulterioare, reclamanta Ghelbur Maria a solicitat admiterea

cererii, anularea ordinului nr. 191-p din 18 septembrie 2015 și nr. 120-p din 18

septembrie 2015, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea salariului mediu

pentru absența forțată de la lucru pe perioada 18 septembrie 2015 și până la

adoptarea hotărârii, încasarea prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 ianuarie 2016, a fost

respinsă acțiunea înaintată de Ghelbur Maria, ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 19 iulie 2016 avocatul Parasii

Rostislav în interesele lui Ghelbur Maria a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 23 iunie 2016, cu emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare

în judecată să fie admisă integral.

În motivarea apelului, a invocat că, cu hotărârea contestată nu este deacord, o

consideră neîntemeiată, ilegală și urmează a fi anulată din următoarele considerente:

instanța de fond eronat a constat că, Ghelbur Maria prin explicația din 18 septembrie

2015 a recunoscut că, a lipsit de la serviciu, deoarece aceasta nu a depus nici o

explicație, iar ’’explicația” la care face referire instanța nu întrunește semnele unui

2

document, deoarece nu este semnată de Ghelbur Maria specificând că, aceasta a fost

lipsită de posibilitate să-și apere interesele sale împotriva abuzurilor angajatorului.

Precizează că, instanța de fond a stabilit că, ,,în cadrul anchetei de serviciu s-a stabilit

” specificând că, o astfel de anchetă nu s-a efectuat. Indică că, prima instanță eronat

a constat că, ordinul directorului general al ÎS ,,Gările și Stațiile Auto” nr. 120-p din

18 septembrie 2015 ,,Cu privire la concediere” nu există, deoarece a fost prezentat

de către apelant doar în copie specificând că, aceasta constatare este una eronată,

deoarece angajatului se prezintă actele doar în copii, în pct. 8 al referinței depuse în

prima instanță recunoaște că, a existat astfel de ordin.

Deasemena, indică că, aplicarea sancțiunii disciplinare în forma de concediere

a fost dispusă de angajator și cu depășirea termenului limită de o lună, prevăzut de

art. 209 alin. (1) CM specificând că, lipsa de la locul de muncă a fost constatată de

către angajator prin actul de constatare nr. l din 18 august 2015, iar ordinul de

concediere a fost emis pe 18 septembrie 2015, or la cazul termenul de 30 de zile a

expirat pe 16 septembrie 2015.

La fel, a invocat prevederile art. 239, 386 CPC, art. art. 86, 89, 90, 201, 206,

208, 209 CM, art. 6 CEDO specificând că, angajatorul la aplicarea sancțiunii

disciplinare nu a ținut cont și de prevederile art. 206 alin. (5) CM.

Precizează că, a primit acceptul angajatorului de a pleca în concediu neplătit și

ținând cont de faptul că, a avut necesitatea să revină după intervenție chirurgicală,

consideră că, lipsa acesteia de la locul de muncă este motivată, specificând că,

mențiunea ,,refuz” aplicată pe cererea de concediu neplătit nu este datată și că nu

cunoaște când a fost aplicată de directorul general.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016, s-a respins cererea

de apel declarată de avocatul Parasii Rostislav în interesele lui Ghelbur Maria și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 iunie 2016,

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că, la 18 septembrie 2015 de

către ÎS „Gările și Stațiile Auto” a fost întocmit ordinul nr. 191-P cu privire la

concedierea lui Ghelbur Maria din funcția de casier bagaje (f.d. 7), marfa

(încărcături) filiala „Gara Centru” a ÎS „Gările și Stațiile Auto”, în baza art. 86 alin.

(l) lit. h) CM „absența fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore

consecutive în timpul zilei de muncă. Potrivit actului privind constatarea refuzului

salariatului de a face cunoștintă cu ordinul de concediere din 18 septembrie 2015,

rezultă că, Ghelbur Maria a refuzat să confirme prin semnătură faptul comunicării

despre emiterea ordinului nr. 191-P (f.d. 32).

Instanța de apel a reiterat că, potrivit carnetului de muncă AA 0283682

Ghelbur Maria a activat în cadrul ÎS „Gările și Stațiile Auto” începând cu data de 11

mai 2001 (f.d.8-10). Conform contractului individual de muncă nr. 475 din 01 iulie

2006 Ghelbur Maria a activat în cadrul ÎS „Gările și Stațiile Auto” în funcția de

casier-informator (f.d. 24, 25), iar potrivit acordului suplimentar la contractul

3

individual de muncă din 02 mai 2009 ÎS „Gările și Stațiile Auto” și Ghelbur Maria

au convenit de a stabili apelantei funcția de Casier de bagaje (f.d. 26).

Totodată, instanța de apel a indicat conform fișei postului a casierului de bagaje

s-a stabilit că, Ghelbur Maria se subordonează: administratorului, dispeceratului

superior și șefului de schimb (f.d. 37, 38).

La 17 august 2015, apelanta a solicitat acordarea concediului neplătit cu o

durată de 30 de zile, cererea fiind avizată negativ de administratorului intimatului

(f.d. 27). Potrivit extrasului din registrul ordinilor cu privire la concedii pe luna

august 2015 se confirmă că, în luna august nu a fost emis nici un ordin cu privire la

acordarea concediului neplătit apelantei Ghelbur Maria, (f.d. 40-44). Conform

actelor de constatare din 18 august 2015, 20 august 2015, 24 august 2015, 17

septembrie 2015 rezultă că, Ghelbur Maria a fost absentă de la locul de muncă de la

ora 07.00 până la 19.00 în zilele nominalizate, fără învoire din partea administrației

(f.d. 28-31).

A mai menționat că, referitor la argumentele apelantei precum că, a solicitat

concediu din cont propriu deoarece a suportat o intervenție chirurgicală și avea

nevoie de o perioadă de reabilitare, instanța de apel a remarcat că, la materialele

cauzei lipsesc înscrisurile care ar demonstra cele invocate supra. Mai mult ca atât,

apelanta nici în cererea privind acordare concediului, nici în lămurirea din 18

septembrie 2015 nu a nominalizat că, avea nevoie de concediu pe motiv de boală.

Astfel, instanța de apel a considerat că, instanța de fond ca prima instanță, a dat

apreciere completă obiectivă și sub toate aspectele probelor, iar hotărârea dată este

legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a

participanților la proces.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Ghelbur Maria a înaintat cerere

de recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții

de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016 ca fiind neîntemeiată, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

În motivarea cererii de recurs a motivat că, instanța de apel eronat a constatat

că, Ghelbur Maria prin explicația din 18 septembrie 2015 a recunoscut că, a lipsit de

la serviciu, deoarece aceasta nu a depus nici o explicație, iar ,,explicația,, la care face

referire instanța de apel nu este semnată de aceasta.

Mai mult, intimatul nu a prezentat instanțelor de judecată confirmarea faptului

că a solicitat astfel de explicații. Astfel, fiind lipsită de posibilitatea să-și apere

interesele sale împotriva abuzurilor angajatorului.

Menționează, că instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului apelantei

privind faptul că, aceasta nu a depus nici o cerere.

La 25 aprilie 2017 intimatul ÎS „Gările și Stațiile Auto” a depus referință la

recursul declarat de Ghelbur Maria, solicitând respingerea acestuia ca fiind

neîntemeiat.

4

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 08 decembrie

2016 a fost expediată recurentei la 29 decembrie 2016 (f.d. 153) și având în vedere

că, la materialele dosarului nu este anexată dovada recepționării acesteia de către

Ghelbur Maria, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la

data de 09 martie 2017 în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet

din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei

de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 31 martie 2017, în adresa intimatului a fost expediată spre cunoștință copia

recursului declarat de către Ghelbur Maria cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, completul atestă

că, recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, completul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt

și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că, argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, completul constată că, argumentele invocate de recurentă nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

5

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) CPC stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) CPC constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că, aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către Ghelbur Maria asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ghelbur Maria ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Ghelbur Maria se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Iuliana Oprea

6