2ra-803/17 — anularea ordinului ș.a.

prima instanță: O. Melniciuc dosarul nr. 2ra-803/17

instanța de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, V. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

04 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Dumitru Mardari, Nicolae Craiu

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Melnic

Victor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Melnic Victor

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Metrou Cash & Carry Moldova”, Societate

cu Răspundere Limitată cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, radierea înscrierilor din

carnetul de muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 17 aprilie 2014, Melnic Victor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Metrou Cash & Carry Moldova”, Societate

cu Răspundere Limitată (în continuare – ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL) cu

privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la serviciu, radierea înscrierilor din carnetul de muncă,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Totodată, la data de 17 aprilie 2014 a depus cerere de repunere în termen de

adresare în instanța de judecată cu acțiunea de anulare a ordinului și restabilire în

funcție, din motiv că inițial s-a adresat la Judecătoria Bălți, rezultînd din prevederile art.

39 alin.(3) și (7) din Codul de procedură civilă.

În motivarea acțiunii a invocat că a activat în cadrul ÎCS „Metro Cash & Carry

Moldova” SRL, mun. Bălți în funcție de Șef al Departamentului produse alimentare

proaspete.

Susține că a respectat disciplina muncii, a îndeplinit toate obligațiunile funcționale

cu bună-credință și nu a săvîrșit careva acțiuni culpabile.

Menționează că, la data de 10 ianuarie 2014, ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova”

SRL, marketul Bălți a emis ordinul nr. 1 din 10 ianuarie 2014 privind desfacerea

contractului individual de munca în baza art. 86 alin. (1) lit. k) din Codul muncii, ca

1

temei servind încălcarea prevederilor pct.5.2 din contractul individual de muncă nr.566

din 15 decembrie 2005, a contractului privind răspunderea materiala deplină nr.44 din

24 decembrie 2008 și fișa de post-responsabilități.

Consideră ordinul ilegal, deoarece nu a încălcat prevederile pct.5.2 al contractului

individual de munca nr.566 din 15 decembrie 2005, contractul de răspundere materială

deplina nr.44 din 24 decembrie 2008 și fișa de post-responsabilități, despre ce a anunțat

angajatorul prin intermediul notelor explicative și cererii prealabile din 21 februarie

2014.

Specifică faptul că, la data de 13 august 2013, a fost creat Sindicatul

„Euromuncasind” în cadrul ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL, iar la data de 17

noiembrie 2013 fiind ales în calitate de președinte al acestuia.

Declară că, la emiterea ordinului nr. 1 din 10 ianuarie 2014 cu privire la încetarea

contractului individual de muncă, angajatorul a încălcat prevederile art. 87 alin. (2) din

Codul muncii, nu s-au luat în considerare prevederile art. 16 alin. (4) și art. 33 din

Legea sindicatelor nr.1129 din 07 iulie 2000, iar prin acțiunile ilegale ale angajatorului i

s-a afectat onoarea și reputația profesională.

În urma concretizărilor cerințelor solicită anularea ordinului nr.1 din 10 ianuarie

2014 emis de ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL Bălți privind desfacerea

contractului individual de muncă; restabilirea în funcție de Șef al departamentului

produse alimentare proaspete, magazine Metro Bălți; încasarea salariului pentru absența

forțată de la muncă în sumă de 180933,80 de lei; radierea înscrisurilor din carnetul de

muncă nr. 05 din 10 ianuarie 2014; încasarea sumei de 124392 de lei cu titlu de

prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 iunie 2015 s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Melnic Victor împotriva ÎCS „Metro Cash &

Carry” SRL cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului,

repararea prejudiciului material și moral, ca neîntemeiată.

În susținerea poziției prima instanță a reținut faptul că reclamantul a comis

sustragerea în proporții mici din avutul ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL prin

abuz de serviciu, fiind încetat procesul contravențional din motivul intervenirii

termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere contravențională.

La fel, prima instanță a conchis că ordinul de eliberare din funcție nr.1 din 10

ianuarie 2014 este legal, iar reclamantul Melnic Victor nu a prezentat probe care ar

indica asupra ilegalității acestuia.

Totodată, instanța a conchis că nu are temei pentru a admite cerințele reclamantului

cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

muncă și repararea prejudiciului moral, deoarece concedierea reclamantului a fost

legală.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2015 s-a respins apelul

declarat de Melnic Victor și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

La data de 15 decembrie 2015 Melnic Victor a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri de

admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 aprilie 2016 s-a casat decizia Curții

de Apel Chișinău din 13 octombrie 2015 și s-a remis pricina la rejudecare în Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de Melnic Victor și s-a menținut hotărîrea primei instanțe

La data de 09 februarie 2017 Melnic Victor a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016 solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele inferioare nu au aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea, neelucidând circumstanțele

importante ale pricinii.

Susține că ordinul de concediere a fost emis după 7 luni de la finalizarea anchetei

de serviciu, fiind în contradicție cu art. 209 alin.(2) din Codul muncii.

Consideră că instanțele inferioare au interpretat eronat dispozițiile art.87 alin.(2) și

(3) din Codul muncii, cu toate că organul sindical și-a exprimat dezacordul cu privire la

eliberarea din funcție a recurentului, invocînd explicațiile date la pct. 57 din hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr.12 din 03 octombrie 2005.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen reieșind din faptul că

decizia recurată datează cu 15 decembrie 2016 (vol.1, f.d.256-267), iar cererea de

recurs a fost expediată la data de 09 februarie 2017, fapt confirmat prin amprenta

sigiliului aplicată pe plic (vol.2, f.d.7), prin urmare calea de atac a fost exercitată în

termen.

Alegațiile invocate în recurs precum că, ordinul de concediere a fost emis după 7

luni de la finalizarea anchetei de serviciu, fiind în contradicție cu art. 209 alin.(2) din

Codul muncii nu pot fi reținute, deoarece ordinul contestat a fost emis după

desfășurarea procedurii penale care s-au finisat cu emiterea ordonanțelor Procuraturii

mun. Bălți din 16 decembrie 2013 și 30 decembrie 2013 (vol.1, f.d.51-52, 54), iar

perioada desfășurării acțiunilor penale nu se include în termenul prevăzut la articolul

indicat supra, or conform acestuia, sancțiunea disciplinară nu poate fi aplicată după

expirarea a 6 luni din ziua comiterii abaterii disciplinare, iar în urma reviziei sau a

controlului activității economico-financiare – după expirarea a 2 ani de la data comiterii.

În termenele indicate nu se include durata desfășurării procedurii penale.

Nu pot fi reținute nici cele invocate în recurs precum că instanțele inferioare au

interpretat eronat dispozițiile art.87 alin.(2) și (3) din Codul muncii, cu toate că organul

sindical și-a exprimat dezacordul cu privire la eliberarea din funcție a recurentului,

invocînd explicațiile date la pct. 57 din hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție

nr.12 din 03 octombrie 2005, deoarece în temeiul căruia a fost concediat recurentul (art.

86 alin.(1) lit. k) din Codul muncii), era necesar acordul preliminar al organului sindical

ierarhic superior, iar procesul-verbal nr.7 al Consiliului sindical „Euromuncasind” din

28 decembrie 2013 (vol.1, f.d.16-19) reprezintă opinia consultativă a organului sindical

care nu este obligatorie pentru angajator. Totodată, sindicatul „Euromuncasind”,

conducător al cărui este recurentul Melnic Victor (vol.1, f.d.15), nu este asociat al unei

federații sau confederații și nu are organ ierarhic superior, respectiv au fost respectate

exigențele art. 87 alin.(2) și (3) din Codul muncii potrivit cărora, concedierea persoanei

alese în organul sindical și neeliberate de la locul de muncă de bază se admite cu

respectarea modului general de concediere și doar cu acordul preliminar al organului

sindical al cărui membru este persoana în cauză. Conducătorii organizației sindicale

primare (organizatorii sindicali) neeliberați de la locul de muncă de bază nu pot fi

concediați fără acordul preliminar al organului sindical ierarhic superior.

Mai mult, recomandările Curții Supreme de Justiție și hotărîrile Plenului Curții

Supreme de Justiție reprezintă evaluări ale practicii judiciare existente și aserțiuni cu

privire la modul de punere în aplicare a legii, avînd caracter consultativ și nu pot

constitui baza formală a hotărîrilor judecătorești, pentru că nu sunt izvoare oficiale de

4

drept.

Instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs în esența

lor constituie o interpretare a normelor de drept efectuată de recurent și o apreciere a

probelor efectuate de acesta care nu pot fi puse la baza recursului, însă acestea au fost

deja supuse examinării minuțioase și aprecierii juste de către instanțele inferioare prin

prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 118

din aceeași lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi

reiterate în ordine de recurs, iar instanțele inferioare au interpretat elocvent și au aplicat

corect normele de drept incident speței.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană

a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, deoarece recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept ale pricinii.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Melnic Victor, în baza art. 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Melnic Victor, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

5