2ra-688/17 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral si material cauzat

Prima instanță, Jud. Buiucani mun. Chișinău: N. Pasecinic dosarul nr. 2ra-688/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

L. Popova, V. Brașoveanu, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Burac Dumitru și Burac Irina,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Irinei Burac și Burac Dumitru

împotriva judecătorului Judecătoriei Dondușeni, Iurie Țîmbalari și Ministerului

Justiției, cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei și repararea prejudiciului moral și material cauzat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Burac Dumitru și Burac Irina și menținută hotărârea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 22 februarie 2016,

c o n s t a t ă

La 03 august 2015, Burac Irina și Burac Dumitru au depus cerere de chemare în

judecată împotriva judecătorului Judecătoriei Dondușeni, Iurie Țîmbalari și Ministerul

Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei și repararea prejudiciului moral și material cauzat.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, cauza civilă nr. 25-2-686-

26062012, nr. 2-12/2013 din 24 decembrie 2013 se află în procedura judecătorului

Judecătoriei Dondușeni, Iurii Țîmbalari din 24 ianuarie 2012 cu încălcarea gravă a

drepturilor de examinare în termen rezonabil a cauzei, cu refuzul ilegal de a admite

pretențiile cu privire la restituirea bunului imobil acaparat pe cale ilegală prin

infracțiune - casa de locuit și bunurile din aceasta, precum și lotul de teren de 35 ha cu

prețul de 50 000 euro.

Susțin că, prejudiciul moral constituie 15 000 lei, iar cel material 25 000 lei,

ultimul solicitând a fi încasat în mod solidar din contul pârâților în conformitate cu

Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Declară reclamanții că la 24 ianuarie 2012, conform acțiunii depuse și înregistrate

cu nr. 209, prin comportamentul corupt al Judecătorului Țîmbalari, au fost încalcate

prevederile art. 326 din Codul penal - pretinderea unor privilegii prin trafic de

influență.

1

Menționează că de către pârât, Țîmbalari Iurie sunt încălcate și art. art. 327, 328

din Codul penal, art. 15 din Legea nr. 90 din 25 aprilie 2008 cu privire la prevenirea și

combaterea corupției prin favorizarea pârâților pe cauza din speța principală.

Cer Burac Irina și Burac Dumitru constatarea încălcării dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei și încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției sumei de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 25 000 lei cu titlu de

prejudiciu material, solicitarea din procedura judecătorului Judecătoriei Dondușeni,

Iurii Țîmbalari a cauzei civile nr. 25-2-686-26062012, nr. 2-12/13 din 24 ianuarie 2012

la care sunt anexate materialele confirmative și raportul Ministerului Justiției privind

încălcarea drepturilor procedurale de examinare a cauzei în termen rezonabil.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 22 februarie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Burac Dumitru și Burac Irina și menținută hotărârea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 22 februarie 2016.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel și-au argumentat soluția făcând referire

la faptul că judecătorul Iurie Țîmbalari nu a tergiversat examinarea cauzei, cererea de

chemare în judecată fiind examinată minuțios, oferindu-le participanților la proces

posibilitatea realizării drepturilor procesuale prevăzute de legislația procesual civilă,

ședințele de judecată fiind stabilite în termeni rezonabili și cu respectarea drepturilor

participanților la proces.

La 02 februarie 2017, Burac Dumitru și Burac Irina au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 12 octombrie 2016 și hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

22 februarie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului Burac Dumitru și Burac Irina au invocat ilegalitatea și

netemeinicia hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.

De asemenea au indicat că, instanța de apel eronat nu a aplicat legea care trebuie

să fie aplicată, și anume art. 192 CPC cu privire la termenul rezonabil și Legea nr. 87

din 21 aprilie 2011.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 12

octombrie 2016 a fost expediată în adresa recurenților la 21 noiembrie 2016 (f.d. 128)

și recepționată de către Burac Dumitru la 05 decembrie 2016 (f.d. 135)

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Burac Dumitru și Burac Irina

la 02 februarie 2017 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 07 martie 2017, în adresa intimaților judecătorului Judecătoriei Dondușeni

Iurie Țîmbalari și Ministerului Justiției a fost expediată copia recursului declarat de

către Burac Dumitru și Burac Irina cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

Intimații nu și-au valorificat drepturile procedurale și nu au depus referințe în

termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

2

consideră că recursul declarat de către Burac Dumitru și Burac Irina este inadmisibil,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Burac Irina și Burac

Dumitru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut argumentul recurenților Burac Irina și Burac Dumitru precum

că instanța de apel nu a aplicat în speță prevederile art. 192 CPC cu privire la termenul

rezonabil și Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, deoarece contravine conținutului

hotărârilor contestate , or judecarea cauzei civile nr. 2-12/13 a durat în prima instanță,

instanța de apel și cea de recurs în total 3 ani, ceea ce se încadrează în termenul

rezonabil.

Astfel, prin prisma criteriilor de apreciere a termenului rezonabil de judecare a

cauzei, și anume complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al

autorităților relevante și importanța cauzei pentru reclamant, nu s-a constatat

3

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei nr. 2-12/13, și respectiv

cauzarea prejudiciului moral și material.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în

fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Burac Irina și Burac Dumitru ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Burac Irina și Burac Dumitru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

4