2ra-811/17 — incasarea sumei

prima instanță: S. Popovici dosarul nr. 2ra- 811/17

instanța de apel: G. Colev, A. Curdov, Ș. Starciuc

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ilia

Sacalî,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu capital străin

„Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu răspundere limitată împotriva

lui Ilia Sacalî cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 19 octombrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ilia Sacalî și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Comrat din 27 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 23 octombrie 2015, ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie”

SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ilia Sacalî cu privire la

încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 23 ianuarie 2014, în

urma unui control al rețelelor electrice, reprezentanții ÎCS „RED Union Fenosa” SA

au depistat conectarea neautorizată la rețeaua de energie electrică la locul de consum

nr.3001625 din s. Chirsova, str. Cotovschi, 239, r-nul Comrat fapt fixat în Actul

nr.A21280 din data de 23 ianuarie 2014, potrivit căruia s-a constatat intervenția în

echipamentul de măsurare a energiei electrice, astfel, încât pârâtul consuma energie

electrică fără evidența acesteia prin echipamentul de măsurare.

Menționează că, la data de 24 ianuarie 2014 a fost efectuată recalcularea

energiei electrice consumate pentru perioada 11 iunie 2013 - 23 ianuarie 2014,

conform sistemului paușal și înaintată spre plată factura în sumă de 10 935,18 lei.

Susține că, prin acțiunile sale pârâtul a admis o faptă ilicită prin consumul

fraudulos de energie electrică, fără contract, fapt care a dus la prejudicierea

întreprinderii în sumă de 10 935,18 lei pe care prin prisma prevederilor art.1398 Cod

civil, urmează să îl restituie.

Indică că, la data de 28 februarie 2015, în adresa pârâtului a fost expediată

reclamația nr.25-02/15 privind neachitarea datoriei în sumă de 10 935,18 lei, și s-a

propus pârâtului să achite datorie, sau întreprinderea măsurilor pentru soluționarea

litigiului pe cale extrajudiciară, însă nu a primit nici un răspuns și nu și-a îndeplinit

obligațiile de achitare a facturii.

Totodată, indică că pârâtul nu a contestat actul de depistare a încălcării și facturii

înaintate spre plată, respectiv, nu și-a exprimat dezacordul cu aceste acte, iar ca

1

urmare în privința acestora prezumția de legalitate și obligativitatea a devenit

absolută.

În drept, își întemeiază cerințele în baza art. art. 35, 49 și pct. 80 din

Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice aprobat prin Hotărîrea

ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010 și art. art. 317, 512, 514, 571 al. (1) și (2) și

art. 602 Cod civil.

Solicită, încasarea din contul lui Ilia Sacalî a sumei de 10 935,18 lei cu titlu de

datorie pentru energia electrică consumată și a sumei de 328,06 lei cu titlu de taxa de

stat.

În cadrul examinării cauzei reclamantul a prezentat Decizia Camerei Înregistrării

de Stat din 01 ianuarie 2015 privind înregistrarea persoanei juridice în rezultatul

reorganizării prin separare ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL fiind

recunoscut în calitate de succesor al ÎCS „Red Union Fenosa” SA și înlocuit

reclamantul ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu succesorul în drepturi ÎCS „Caz Natural

Fenosa Furnizare Energie” SRL.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 27 mai 2016 a fost admisă acțiunea și

încasat din contul lui Ilia Sacalî în beneficiul ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare

Energie” SRL suma de 10 935,18 lei, cu titlu de datorie și suma de 328,06 lei, cu titlu

de taxa de stat.

Prima instanță a constata că, în urma unui control al rețelelor electrice de către

reprezentanții reclamantului la locul de consum nr.3001625 pe adresa str. Cotovski,

239, s. Chirsova, r-nul Comrat, unde locuiește Ilia Sacalî a fost depistat că acesta

consuma energie electrică fără înregistrarea ei prin echipamentul de măsurare.

Urmare, pârâtului i-a fost efectuată recalcularea energiei electrice consumate pentru

perioada 11 iunie 2013-23 ianuarie 2014, în baza sistemului paușal și a fost înaintat

pârâtului factura spre plată.

Admițând acțiunea reclamantei, prima instanță, și-a argumentat concluzia prin

faptul că, potrivit art. art. 514 și 1398 Cod civil, în speța data temeiul apariției

obligației între părți este Actul nr.21280 din 23 ianuarie 2014, potrivit căruia a fost

stabilit faptul că la locul de consum NLC 3001625, adresa r-nul Comrat, s. Chirsova,

str. Cotovschi, nr.239 se consuma energie electrică fără evidența acesteia prin

echipamentul de măsurare.

Totodată, prima instanță a stabilit că, potrivit facturilor nr. nr. 3001625147 din

24 ianuarie 2014 în sumă de 10 341,10 lei, nr. 3001625148 din 06 februarie 2014 în

sumă de 139,04 lei și nr. 3001625148 din 20 martie 2014 în sumă de 455,04 lei, Ilia

Sacalî nu și-a îndeplinit obligațiile de achitarea energiei electrice furnizată, or,

conform pct.80 din Regulamentul pentru furnizare și utilizare energiei electrice, plata

energiei electrice consumate se efectuează în baza facturii, emise lunar de către

furnizor, și conform pct.49 subpct. c) al Regulamentului sus menționat, consumatorul

este obligat să achite integral plata pentru energia electrică și penalitățile prevăzute

de contract în termenele stabilite și indicate în factură, iar potrivi art.50 subpct. b) al

Regulamentului, furnizorul are dreptul să recalculeze consumul de energie electrică,

conform sistemului paușal, aplicând prevederile pct.93-pct.96 din Regulament, în

cazul constatării încălcării de către consumatorul final a clauzelor contractuale care

au dus la neânregistrarea sau înregistrarea incompletă a cantității de energie electrică

consumată.

2

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 19 octombrie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Ilia Sacalî și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 30 decembrie 2016, Ilia Sacalî a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătorești contestate,

subliniind că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, au încălcat și au aplicat

eronat normele de drept material.

Susține că, atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au aplicat Legea nr.105

din 13 martie 2003, cu privire la protecția consumatorilor și anume art. 6.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele

cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei contestate în adresa

recurentului la data de 07 noiembrie 2016 (f. d. 111) și a fost recepționată de către

ultimul la data de 09 noiembrie 2016 (f.d.113).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

3

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Ilia Sacalî nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs sunt similare argumentelor invocate

atât în prima instanță, cât și în instanța de apel și sunt expuse asupra circumstanțelor

de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă, având la

bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate

conform art.130 CPC.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Ilia Sacalî asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul lui Ilia Saclî ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul lui Ilia Sacalî se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

4