2ra-856/17 — incasarea despagubirii

2ra-856/17 — incasarea despagubirii (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: O. Cernei

(Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău) dosarul nr.2ra-856/17

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Maria Ghervas

Judecătorii: Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de avocatul Pavel

Croitoru în interesele recurentei Midoni Inga,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Midoni Inga

împotriva SAR „Donaris Group” SA, intervenient accesoriu Guștiuc Ion privind

încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de avocatul Pavel Croitoru în interesele apelantei Midoni

Inga, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 martie

2016

,

c o n s t a t ă :

La data de 30.06.2015 avocatul Pavel Croitoru în interesele reclamantei

Midoni Inga a depus cerere de chemare în judecată împotriva SAR „Donaris

Group,, SA privind încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de 53066,02 lei,

a taxei de stat în mărime de 1592 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02.10.2015, a fost

atras în proces Guștiuc Ion în calitate de intervenient accesoriu.

În motivarea acțiunii reprezentantul reclamantului a invocat că, la data de

24.06.2016 a fost încheiat contractul de leasing financiar între SRL ” Top Leasing”

și reclamanta Midoni Inga, obiectul contractului fiind finanțarea procurării

automobilului de model Opel Insignia, și contractul de fidejusiune prin care Guștiuc

Ion și-a asumat obligația de a răspunde în egală măsură pentru obligațiile lui Midoni

Inga, aferente contractului de leasing financiar. La fel, menționează că a fost

încheiat și contractul de asigurare a mijloacelor de transport dintre pârâtul SA

„Donaris Group”, SRL ” Top Leasing” și reclamanta Midoni Inga, specificînd că la

data de 16.10.2014 s-a produs accidentul rutier cu implicarea automobilului de

model Opel Insignia, la volanul căruia se afla Guștiuc Ion.

Susține că, în urma producerii accidentului, pârâtul SA ”Donaris Group” urma

să achite reclamantei Midoni Inga despăgubirea de asigurare, conform pct. 3.1.1 al

contractului de asigurare Casco, iar prin dispoziția nr. CSK1473_2014 din

27.10.2014, pârâtul a refuzat achitarea despăgubirii de asigurare, invocând

următoarele motive: conform Procesului-Verbal cu privire la contravenție

nr.MAI02658216 din 17.10.2014 și conform declarației lui Guștiuc Ion s-a constatat

că manevra de depășire efectuată de ultimul a fost efectuată prin ieșirea pe banda cu

sens opus, specificând că Guștiuc Ion, aflîndu-se la volanul automobilului asigurat

la momentul producerii accidentului a încercat să efectueze o depășire a altui

automobil și a ieșit pe contrasens din eroare, întrucît nu existau marcaje rutiere, iar

deplasarea acestuia pe contrasens nu poate fi considerată intenționată, întrucît

intenția sa a fost doar de a efectua depășirea.

Indică că, conform Raportului de evaluare a pagubei nr. 300/02A din

19.02.2015 efectuate de către SRL „Exauto-Plus”, valoarea prejudiciului total este

în mărime de 53066,02 lei, specificând că la data de 09.12.2014, reclamanta Midoni

Inga prin cererea cu nr. de intrare 3411/14 a solicitat „Donaris Group” SA să

reexamineze cererea de despăgubire, iar prin răspunsul nr. 264/15 din 03.02.2015

pîrîtul „Donaris Group” SA a informat că nu-și schimbă decizia referitor la cererea

de despăgubire înaintată de către reclamantă. Precizează că, prin scrisoarea nr. T-

742/2015 din 15.04.2015, asiguratul ÎCS „Top Leasing” SRL și-a exprimat acordul

ca reclamanta Midoni Inga să întreprindă toate măsurile necesare, inclusiv pe cale

judiciară, în vederea încasării de la pârâtul „Donaris Group” SA a despăgubirii de

asigurare aferentă dosarului de daună nr. 1473/2014 din 10.10.2014, specificînd că

la data de 29.04.2015 pârâtului i-a fost prezentată somația prin care s-a solicitat

achitarea despăgubirii de asigurare, ultimul însă nu a răspuns cerințelor reclamantei

fapt care a generat înaintarea prezentei cereri de chemare în judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 martie 2016, a fost

respinsă cererea înaintată de Midoni Inga ca neîntemeiată.

La data de 12.04.2016 avocatul Pavel Croitoru în interesele apelantei Midoni

Inga în termenul prevăzut de lege, a declarat apel împotriva hotărîrii primei

instanțe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 25 martie 2016, cu emiterea unei decizi noi prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2016 a fost respins

apelul declarat de avocatul Pavel Croitoru în interesele apelantei Midoni Inga, fiind

menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 martie 2016.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că circumstanțele importante

pentru soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin de către instanța

de fond.

Conform art. 514 a Cod Civil al RM, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Totodată, conform art. 1301 Cod Civil al RM, prin contract de asigurare,

asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se

obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terț

(beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele și în

termenele convenite.

Instanța de apel a remarcat că ÎCS „Top Leasing,, SRL în calitate de asigurat,

SAR „Donaris Grup” în calitate de asigurator și Midoni Inga în calitate de locatar

au încheiat un contractul de asigurare auto casco, fiind asigurat autoturismului Opel

Insignia anul producereii 2009 (f.d.24).

Potrivit Cap. 7 din contract drepturile și obligațiile părților sunt stabilite în

pct.7.1 al condițiilor speciale de asigurare a mijloacelor de transport și a locurilor

din mijloacele de transport (COMBI), care sunt parte integrantă a prezentului

contract.

2

Conform Cap. 8 din Contract se menționează că, ceea ce nu s-a menționat în

prezentul contract părțile se vor conduce de Legea cu privire la asigurări, Cod civil,

alt legi și Condițiile speciale de asigurare a mijloacelor de transport și a locurilor

din mijloacele de transport (COMBI) cu anexele respective, Condiții speciale de

asigurare de accidente, care reprezintă părți integrante ale prezentului contract și de

care asiguratul a luat cunoștință până la semnarea prezentului contract.

Conform pct. 2.17.20 din Condițiile speciale de asigurare a mijloacelor de

transport și a locurilor din mijloacele de transport (COMBI) din 24 februarie 2010,

parte integră a contractului de asigurare, SAR ” Donaris Group ” SA are dreptul să

nu despăgubească sau să despăgubească parțial daunele pricinuite autovehicolului

din cauza următoarelor încălcări de către asigurat sau utilizator a regulamentului de

circulație rutieră: deplasarea intenționată pe contrasens în locurile unde este interzis

(f.d. 118).

Potrivit pct. 2.17.21 din condițiile nominalizate, SA ” Donaris Group ” are

dreptul de refuz în achitare a despăgubirii de asigurare total sau parțial dacă

asiguratul sau persoanele indicate în contractul de asigurare au fost neglijenți, fapt

ce la rîndul său a dus la survenirea cazului asigurat (f.d. 118).

Prin urmare, instanța de apel a menționat că, potrivit procesului - verbal cu

privire la contravenție din 17 octombrie 2014 Guștiuc Ion a ignorat prevederile pct.

42 (3), 45 (1,2) din Regulamentul Circulației Rutiere și a comis contravenția

prevăzută la art. 242 alin. (1) Cod contravențional (f.d.28).

Conform pct. 42 alin. (3) din Regulamentul Circulației Rutiere, pe drumurile

cu circulația dublu sens care au cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă

intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus.

Potrivit pct. 45 din Regulamentul Circulației Rutiere, 1) Conducătorul trebuie

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent

seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; situația rutieră. 2) În cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului.

Instanța de apel a reiterat că, pe str. Calea Basarabiei - Tăbăcăriei,

mun.Chișinău pe drumul cu circulația dublu sens care are cel puțin două benzi într-

o direcție, este interzisă intrarea pe partea carosabilă destinată circulației în sens

opus, iar din declarațiile lui Guștiuc Ion rezultă că în urma accidentului rutier,

ultimul recunoaște că, a ieșit neregulamentar la depășire pe banda de sens opus, și

că nu a observat că, automobilul MAZ cu nr/î CFR 408, care avea inclus

semnalizatorul de virare stânga, specificând că a avut intenția să facă depășirea în

intersecție.

Prin urmare, instanța de apel a indicat că Guștiuc Ion, cu bună știință a

încălcat regulile circulației rutiere prin deplasarea intenționată pe contrasens în

locurile unde este interzis și manifestarea neglijenței, or argumentele că ultimul din

cauza lipsei marcajelor rutiere a ieșit pe contrasens sunt irelevante având în vedere

că Guștiuc Ion a fost de acord cu procesul verbal și schița accidentului le-a semnat

și a recunoscut că este vinovat.

3

La 23 decembrie 2016 avocatul Pavel Croitoru în interesele recurentei

Midoni Inga a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea lui, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că atât instanța de apel cît și instanța de

fond au apreciat arbitrar probele anexate la dosar aplicând la soluționarea litigiului

„Condițiile speciale de asigurare a mijloacelor de transport și a locurilor din

mijloacele de transport (COMBI) cu modificări și completări din 24 februarie

2010”.

Mai mult ca atât, la materialele dosarului printre probele anexate sunt și

următoarele înscrisuri: “Condițiile speciale de asigurare a mijloacelor de transport și

a locurilor din mijloacele de transport (COMBI)”; „Condițiile speciale de asigurare

a mijloacelor de transport și a locurilor din mijloacele de transport (COMBI) (cu

modificări și completări) din 24 februarie 2010”.

Atît instanța de apel cît și instanța de fond la soluționarea litigiului au aplicat

„Condițiile speciale de asigurare a mijloacelor de transport și a locurilor din

mijloacele de transport (COMBI) (cu modificări și completări) din 24 februarie

2010”, fără a ține cont de faptul că aceste condiții speciale cu modificări și

completări din 24 februarie 2010 nu sunt parte integrantă a contractului de asigurare

și nu i-au fost aduse la cunoștință recurentei Midoni Inga la momentul semnării

contractului de asigurare nr. CSK2013-TC)P-0337 din 13.12.2013.

La momentul semnării contractului de asigurare nr. CSK2013-TC)P-0337 din

13.12.2013 recurentei Midoni Inga i-au fost prezentate „Condițiile speciale de

asigurare a mijloacelor de transport și a locurilor din mijloacele de transport

(COMBI)”.

Acest argument se confirmă prin faptul că în pct. 8.1 din contractul de

asigurare nr. CSK2013-TOP-0337 din 13.12.2013 semnat de către părțile aflate în

litigiu, este indicat că la contract sunt anexate "Condițiile speciale de asigurare a

mijloacelor de transport și a locurilor din mijloacele de transport (COMBI)” și că

aceste clauze sunt parte integrantă a contractului de asigurare.

Instanța de apel urma a aplica prevederile art. 1315 alin.(1) lit. a) Cod civil,

art. 712 alin.(3) Cod Civil și art. 717 alin.(1) Cod civil.

Examinând temeiurile recursului declarat de avocatul Pavel Croitoru în

interesele recurentei Midoni Inga, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

4

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Pavel Croitoru în

interesele recurentei Midoni Inga, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de avocatul Pavel Croitoru în interesele

recurentei Midoni Inga.

5

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Pavel Croitoru în

interesele recurentei Midoni Inga împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06

octombrie 2016.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Oleg Sternioală

Iurie Bejenaru

6