2ra-740/17 — repararea prejudiciului cauzat in urma atragerii ilegale la raspundere

prima instanță: V. Holban dosarul nr. 2ra-740/17

instanța de apel: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

Î N C H E I E R E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ion

Lipcean,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Lipcean împotriva

Ministerului Justiție al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Centrul Național

Anticorupție cu privire la repararea prejudiciului cauzat în rezultatul atragerii ilegale

la răspundere penală,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarate de către Ion Lipcean și menținută hotărârea Judecătoriei

Botanica, municipiul Chișinău din 13 aprilie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 05 august 2015, Ion Lipcean a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiție al RM, intervenient accesoriu Centrul Național

Anticorupție cu privire la repararea prejudiciului cauzat în rezultatul atragerii ilegale

la răspundere penală.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 22 ianuarie 2013 de

DUP a DGCC a Centrului Național Anticorupție a fost pornită cauza penală nr.

2013970024 în baza indicilor infracționali prevăzuți la art. 352 alin.(2) lit.d) Cod

penal al RM.

Menționează că, la data de 01 iulie 2013, prin ordonanța Inspectoratului de

Poliție Rîșcani al DP Chișinău a fost recunoscut în calitate de bănuit, care la data de

05 septembrie 2012, exercitând un drept legitim în mod arbitrar și prin încălcarea

ordinii stabilite, aplicând violența nepericuloasă pentru viață și sănătate, i-a aplicat o

lovitură lui Aurel Plămădeală, cauzându-i vătămare neânsemnată, după care a

continuat efectuarea lucrărilor de construcție a unei case peste teritoriul lui Aurel

Plămădeală, iar la data de 26 octombrie 2012, în același mod, continuând efectuarea

lucrărilor de construcție, din nou l-a lovit pe Aurel Plămădeală, cauzându-i vătămare

corporală ușoară.

1

Susține că, la data de 17 aprilie 2014, prin ordonanța procurorului în Procuratura

sect. Rîșcani, mun. Chișinău, procesul penal a fost clasat din motivul lipsei faptei

infracțiunii, conform art. 275 pct.1) Cod de procedură penală.

Invocă că, în rezultatul acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, de

atragerea sa la răspundere penală ilegală i-a fost cauzat un prejudiciu moral exprimat

prin suferințe de ordin psihic și fizic, i-au fost cauzate tulburări de neliniște, de

umilință, deoarece pe nedrept, în baza unor declarații false a vecinilor, care le-au

depus cu scop de răzbunare, i-a fost intentat dosar penal.

Solicită, constatarea atragerii ilegale la răspunderea penală pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 352 alin.(2) lit. d) Cod penal, repararea prejudiciului

moral cauzat în urma atragerii ilegale la răspundere penală în sumă de 200 000 lei și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 13 aprilie 2016 acțiunea

a fost respinsă.

Prima instanță a constat că, la data de 22 ianuarie 2013, DUP a DGCC a CNA a

fost pornită cauza penală nr. 2013970024 în baza indicilor infracționali prevăzuți de

art.352 alin.(2) lit. d) Cod penal, iar la 01 iulie 2013, prin ordonanța locotenentului

de poliție al SUP a IP Rîșcani al DP mun. Chișinău Ilie Postu, reclamantul Ion

Lipcean a fost recunoscut ca persoană bănuită.

La fel, prima instanță a constatat că, la data de 17 aprilie 2014, prin ordonanța

procurorului sect. Rîșcani, mun. Chișinău, Natalia Secrieru, procesul penal a fost

clasat în temeiul art. 275 pct.3) Cod de procedură penală, din motiv că prejudiciul

cauzat prin acțiunile reclamantului nu depășesc suma de 50 000 lei, adică nu

constituie daune în element obligatoriu pentru componența de infracțiune prevăzută

de art. 352 Cod penal.

Totodată, prima instanță a stabilit că, pentru aplicabilitatea dispozițiilor Legii

nr.1545 din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, urmează să existe și să fie întrunite cumulativ (minim o condiție), atât

circumstanțele prevăzute de art. 3 al Legii sus menționate, cazurile de reparare a

prejudiciului material și moral cât și art. 6, dreptul la repararea prejudiciului,

deoarece nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea

statului.

Astfel, prima instanța a reținut că, în speța dată nu s-au constatat careva acțiuni

ale organului de urmărire penală prin care au fost limitate drepturile reclamantului pe

parcursul urmăririi penale, iar ordonanța de scoatere de sub urmărire penală că nu

există fapta infracțiunii, nu denotă faptul că organul de urmărire a admis careva fapte

ilicite, or, în scopul de a descoperi circumstanțele și persoana care a comis

infracțiunea, organele de urmărire penală sunt obligate să efectueze măsuri operative

de investigație.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Ion Lipcean și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 08 februarie 2017, Ion Lipcean a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

2

În motivarea recursului a invocat că, instanțele ierarhic inferioare l-au lipsit de

un proces echitabil în sensul art.6 al Convenție Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului, nu au dat apreciere obiectivă circumstanțelor expuse în cerere, nu au aplicat

legea care urma să fie aplicată.

Menționează că, instanțele ierarhic inferioare nu au argumentat neaplicarea

Legii nr.1545 din 25 februarie 1998, nu au motivat concluzia precum că el nu a fost

atras ilegal la răspundere penală, fiind doar în calitate de bănuit și că în privința lui nu

au fost aplicate măsuri de reprimare, or, recunoașterea calității de bănuit presupune

nu numai drepturi procesuale, dar și restrângerea drepturilor constituționale legate de

libertatea persoanei, dreptul la libera circulație. Persoana este supusă unor restrângeri,

imposibilitatea legalizării unor acte, consemnarea faptului respectiv în cazierul

juridic, în cazul când persoane este nevinovată – suferința psihologică, cauzată de

suspectarea de comiterea unei infracțiuni, atitudinea societății.

La data de 23 martie 2017, Centrul Național Anticorupție a depus referință la

recursul depus de către Ion Lipcean în care susține că, în cadrul cauzei penale, de

către organul de urmărire penală a Centrului Național Anticorupție careva acțiuni cu

participarea părților în proces nu au fost efectuate, iar cauza penală a fost inițiată cu

scopul desfășurării urmăririi penale întru confirmarea sau infirmarea comiterii unei

infracțiuni.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele

cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei contestate în adresa

recurentei la data de 17 ianuarie 2017 (f. d. 112), însă la materialele dosarului nu se

regăsește dovada recepționării acesteia de către ultimul.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

3

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul lui Ion Lipcean nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizând actele cauzei completul Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele

recurentului se limitează la situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare

a circumstanțelor de fapt a cauzei.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs sunt similare

argumentelor invocate atât în prima instanță, cât și în instanța de apel și sunt expuse

asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o

apreciere corectă, având la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor

judiciare, apreciate conform art.130 CPC.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Ion Lipcean, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ion Lipcean ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul lui Ion Lipcean se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

5