2ra-679/17 — constatarea faptului inregistrarii adoptiei

prima instanță: D. Gherman dosarul nr. 2ra- 679/17

instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Liliei Morari, avocatul Angela Cebotari,

în cauza civilă la cererea Liliei Morari, parte interesată Serviciul Stare Civilă cu

privire la constatarea faptului înregistrării adopției,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 decembrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către reprezentantul Liliei Morari, avocatul Angela

Cebotari și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Soroca din 11 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 09 septembrie 2016, petiționara Lilia Morari a depus cerere cu

privire la constatarea faptului înregistrării adopției.

În motivarea acțiunii petiționara a indicat că, mama sa Tamara Morari s-a născut

la data de 08 noiembrie 1947, din părinții Dumitru Volcenco și Vera Volcenco, în s.

Mărculești, r-nul Florești, iar la un an de la nașterea mamei sale a rămas doar la

întreținerea tatălui ei Dumitru Volcenco, în legătură cu decesul mamei biologice Vera

Volcenco.

Susține că, Dumitru Volcenco la scurt timp s-a recăsătorit, iar mama ei a fost

înfiată în a. 1948, cu acordul tatălui ei Dumitru Volcenco, de către părinții adoptivi

Dumitru Slutu și Marina Slutu.

Afirmă că, fiind unicul copil în familie, mama ei a avut grijă de părinții

adoptivi, iar după decesul acestora a rămas doar ea în posesia gospodăriei, fiindu-i

acceptată succesiunea prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 15 februarie 2016.

Declară că, adresându-se la notar cu cerere privind deschiderea procedurii de

succesiune și recunoașterea dreptului de moștenitor, prin decizia nr. 72/43 din 30

noiembrie 2015 a primit refuz pe motiv că nu deține actul confirmativ pentru a putea

fi încadrată în temeiul art. 1500 Cod civil.

Invocă că, la data de 30 mai 2016, a înaintat un demers către Serviciul Arhivă

Soroca și Arhiva Națională, solicitând documente ale fondului sovetului sătesc

Țepilova, care confirmă faptul înfierii Tamarei Volcenco de către părinții adoptivi

1

Marina Slutu și Dumitru Slutu, dar a primit răspuns că astfel de documente nu au fost

predate spre păstrare, ceea ce face imposibil eliberarea certificatului solicitat.

Totodată, invocă că, conform extrasului nr.1274 din 24 noiembrie 2015 din

registrul de evidență a gospodăriei populației nr.1 pe anii 1950-1952 pe s. Țepilova,

r-nul Soroca se confirmă că Tamara Volcenco este înregistrată ca copil înfiat de către

Marina Slutu și Dumitru Slutu, înscriere care a fost făcută în baza unei hotărâri de

adopție și care demonstrează înregistrarea ei, dar care nu s-a păstrat.

Mai invocă că, la data de 20 iunie 1995, mama sa și-a schimbat numele de

familie din Volcenco în Slutu, iar la data de 05 octombrie 1966, Tamara Slutu s-a

căsătorit cu Mihail Morari luând numele de Tamara Morari.

Cere, constatarea faptului înregistrării adopției lui Tamara Slutu de către

părinții adoptivi Dumitru Slutu și Marina Slutu.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 11 octombrie 2016 a fost respinsă

acțiunea ca nefondată.

Prima instanță și-a motivat soluția prin faptul că, pentru examinarea pricinii

privind constatarea înregistrării adopției, este necesar de prezentat probe ce confirmă

timpul și evenimetul înregistrării actului de stare civilă, iar, declarațiile martorilor

Raisa Bagrin și Silvia Cibotari aduse ca probe de către petiționara Lilia Morari, nu au

confirmat faptul înregistrării adopției, timpul și alte circumstanțe importante pentru

caz, deoarece la examinarea pricinilor despre constatarea înregistrării nașterii,

adopției, căsătoriei, divorțului, decesului, este necesar să se țină cont de faptul că

instanța de judecată constată nu evenimente care au avut loc, dar faptele înregistrării

lor în organele respective.

Totodată, prima instanță a constat că nici registrele de stare civilă, care s-au

păstrat nu poate fi constatat faptul juridic al acestei înregistrări, or, ele nici nu au avut

loc.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 decembrie 2016 a fost respins apelul

declarat de către reprezentantul Liliei Morari, avocatul Angela Cebotari și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 01 februarie 2017, în termenul prevăzut de lege, reprezentantul Liliei

Morari, avocatul Angela Cebotari a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărârile instanțelor

inferioare, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost

elucidate pe deplin, au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material, iar

erorile comise au dus la soluționarea greșită a cauzei.

Susține că, atât instanței de fond cât și instanței de apel au fost prezentate

suficiente probe care dovedesc cu certitudine faptul adopției mamei petiționarei

Tamara Morari de către părinții adoptivi Dumitru Slutu și Marina Slutu, însă nu au

fost luate în considerație și fără careva temeiuri legale a respins acțiunea petiționarei

Lilia Morari.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

2

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul Liliei

Morari, avocatul Angela Cebotari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs sunt similare argumentelor invocate

atât în prima instanță, cât și în instanța de apel și sunt expuse asupra circumstanțelor

de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă, având la

bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate

conform art.130 CPC.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

3

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către reprezentantul Liliei Morari, avocatul Angela Cebotari, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul reprezentantului Liliei Morari, avocatul Angela Cebotari ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul reprezentantului Liliei Morari, avocatul Angela Cebotari se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

4