3ra-439/17 — contestarea refuzului de a stabili si achita indemnizatia pentru cresterea si ingrijirea copilului până la varsta de 3 ani si repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 3ra-439/17

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău – A. Catană

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Cernat, A. Pahopol, L.Bulgac

Î N C H E I E R E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

președintele completului, judecător Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Olga Liuft

prin intermediul reprezentantului, avocatul Alexandru Bot,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Olga Liuft

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, intervenienți accesorii Societatea cu

Răspundere Limitată „CALLCREST” și Societatea cu Răspundere Limitată

„GAMETECH PLUS” privind contestarea refuzului de a stabili și achita

indemnizația pentru creșterea și îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, prin care s-

a respins apelul declarat de către Olga Liuft, s-a admis apelul declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale și s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 25 martie 2016,

c o n s t a t ă:

La 14 august 2015, Olga Liuft s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale (în continuare CNAS), intervenienți

accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „CALLCREST” (în continuare SRL

„CALLCREST”) și Societatea cu Răspundere Limitată „GAMETECH PLUS” (în

continuare SRL „GAMETECH PLUS”) privind contestarea refuzului de a stabili și

achita indemnizația pentru creșterea și îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii a indicat că, din căsătoria cu Liuft Alexandr la xx xxx xxx

s-a născut fiica xxxx xxxx. La 19 iunie 2015, s-a adresat la CTAS Buiucani și

1

CNAS pentru achitarea indemnizației lunare pentru creșterea și îngrijirea copilului

în mărime de 30% din baza de calcul stabilită conform art. 7 al Legii nr. 289-XV din

22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale.

Indică că, a exercitat atribuții de manager al serviciilor informaționale la SRL

„GAMETECH PLUS” în perioada noiembrie 2011- noiembrie 2013, iar din

noiembrie 2013 până la 01 iunie 2014 a activat la SRL „CALLCREST”.

Menționează că, legea prevede că asiguratul care se află în concediu pentru

îngrijirea copilului, are dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului de

la data nașterii și până la vârsta de 3 ani și mărimea acestei indemnizații lunare este

evaluată în cuantum de 30% din baza de calcul stabilită conform legii menționate

mai sus.

Remarcă că, la 03 iulie 2015, a recepționat răspuns de la Casa Socială de

Asigurări Sociale, în contextul căruia fiind indicat că cererea a fost remisă după

competență Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Prin răspunsul din 29 iulie 2015, Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat

admiterea cererii, invocând că angajatorii SRL „GAMETECH PLUS”, SRL

„CALLCREST” nu și-au executat obligația achitării contribuțiilor de asigurări

sociale, făcându-se referire la scrisoarea CNAS cu nr.L1479/17 din 29 august 2014.

Consideră Olga Liuft, refuzul CNAS ca fiind unul ilegal și în temeiul art. 29

din Legea nr. 489 din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale este

pasibil de anulare, or, contravine reglementărilor imperative ale legii.

Susține că, în conformitate cu art.1 din prevederile Legii nr. 489 din 08 iulie

1999 asigurată este persoana fizică aptă de muncă, cu domiciliul sau viza de

reședință în Republica Moldova, având obligația de a plăti contribuții de asigurări

sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenire, limitare sau înlăturarea

riscurilor sociale prevăzute de lege.

Mai menționează că, reieșind din salarizarea oferită de angajator, SRL

„GAMETECH PLUS” și SRL „CALLCREST”, ultimii sa-u asumat integral

obligația de cotizare în fondul asigurărilor sociale de stat.

Cere reclamanta, Olga Liuft, anularea răspunsurilor CNAS nr. L-1096/15 și

nr.L-1169/15 din 14 iulie 2015 privind achitarea indemnizației lunare pentru

creșterea și îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani; obligarea pârâtului stabilirea,

calculărea și achitărea indemnizației lunare pentru creșterea și îngrijirea copilului

Sofia Liuft, calculată de la 06 octombrie 2014 până la împlinirea vârstei de 3 ani în

cuantum de 30% din venitul mediu lunar realizat în ultimele 12 luni

calendaristice premergătoare datei de 06 octombrie 2014 cât și obligarea CNAS la

2

achitarea restanței la indemnizația lunară, repararea prejudiciului moral în mărime

de 50 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 martie 2016, s-au

admis parțial cerințele Olgăi Liuft către CNAS.

S-a obligat CNAS să calculeze și să achite Olgăi Liuft indemnizația pentru

creșterea și îngrijirea fiicei xxx xxxx, calculată de la 06 octombrie 2014 până la

îndeplinirea vârstei de 3 ani în cuantum de 30% din venitul mediu lunar realizat în

ultimele 12 luni calendaristice.

S-a respins cererea Olgăi Liuft privind repararea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 30 martie 2016 a depus apel

CNAS, iar la 20 aprilie 2016 Olga Liuft prin intermediul reprezentantului, avocatul

Alexandru Bot.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, s-a respins apelul

declarat de Olga Liuft. S-a admis apelul declarat de CNAS, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 martie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre,

prin care acțiunea a fost respinsă ca tardivă.

La 17 februarie 2017, Olga Liuft prin intermediul reprezentantului, avocatul

Bot Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06

decembrie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și parțială a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătorești,

considerându-le ilegale și care urmează a fi casate pentru încălcarea și aplicarea

greșită a normelor de drept material și procedural.

Totodată, Olga Liuft prin intermediul reprezentantului, avocatul Alexandru

Bot remarcă că instanța de apel, examinând documentele prezentate pentru stabilirea

indemnizației respective a constatat că, reclamanta urma să depună cererea de

chemare în judecată până la data de 28 septembrie 2014, însă cererea a fost depusă

la 14 august 2015, tardiv.

În conformitate cu art. 235 alin. (1) CPC, participanții la susținerile orale nu

au dreptul să apeleze în luările lor de cuvânt la circumstanțe neexaminate de instanță

și nici la probe neelucidate în ședință de judecată dacă nu s-au referit la astfel de

circumstanțe și probe în declarațiile lor de până la finalizarea examinării pricinii în

fond.

Menționează că, în ședința de judecată din 22 martie 2016, la etapa susținerilor

verbale, pârâtul a intervenit cu argumentarea tardivității acțiunii, invocând că

recurenta nu a atacat răspunsul CNAS L-1479/14 din 29 august 2014.

3

Recurenta are certitudinea că, existența unui refuz anterior al CNAS nu

constituie temei pentru a refuza plata acesteia conform unei cereri ulterioare,

deoarece existenta unui refuz neanulat nu este prevăzut lege cu titlu de temei pentru

încetarea dreptului la indemnizație de asigurări sociale.

Consideră că, este în drept să intervină cu acțiune de achitare a indemnizației

de creștere a copilului până la vârsta de 3 ani, de fiecare dată când în intervalul de

timp 06 octombrie 2014 – 23 iulie 2017, va constata că CNAS nu-și execută

obligațiile scadente de plată lunară a indemnizației în litigiu.

Reține că, indemnizația de creștere a copilului până la vârsta de 3 ani reprezintă

o obligație cu prestații succesive, rezultă că regimul juridic al acesteia, în particular

vizavi de aplicabilitatea termenului de prescripție, este guvernat de prevederile art.

272 alin. (9) CC și nu ale art. 271 CC, ultima fiind o normă generală inaplicabilă

fondului litigiului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

06 decembrie 2016 (f.d. 190-196), fiind expediată în adresa părților prin scrisoare

de însoțire a Curții de Apel Chișinău la 02 ianuarie 2017 (f.d. 197), confirmarea

privind recepționarea acesteia la materialele dosarului lipsește.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 27 februarie 2017, în termen (f.d. 201-210).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de Olga Liuft prin

intermediul reprezentantului, avocatul Alexandru Bot, urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

4

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind

limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor

persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Olga Liuft prin intermediul

reprezentantului, avocatul Alexandru Bot, este declarativ și nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de Olga Liuft prin

intermediul reprezentantului, avocatul Alexandru Bot în cererea de recurs, poartă un

caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei

instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat

conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia

în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea

în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o

instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

5

concluzia de a considera recursul declarat de Olga Liuft prin intermediul

reprezentantului, avocatul Alexandru Bot, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Olga Liuft prin intermediul reprezentantului, avocatul

Alexandru Bot, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6