2rac-143/17 — sigurarea accesului la șantier și permiterea instalării gardului de protecție în jurul terenului de construcție

dosarul nr. 2rac-143/17 prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău – S. Tizu instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – Iu. Cimpoi, V. Pruteanu, N. Simciuc Î N C H E I E R E 26 aprilie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Arapu&Co”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Arapu&Co” împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică Institutul de Cardiologie privind asigurarea accesului la șantier și permiterea instalării gardului de protecție în jurul terenului de construcție, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Instituția Medico-Sanitară Publică Institutul de Cardiologie, casată hotărârea Judecătoria Centru, mun.

Chișinău din 29 iulie 2016 și emisă o nouă hotărâre, c o n s t a t ă: La 19 iulie 2016, reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „Arapu&Co” (în continuare SRL „Arapu&Co”) s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică Institutul de Cardiologie (în continuare IMSP Institutul de Cardiologie) privind asigurarea accesului la șantier și permiterea instalării gardului de protecție în jurul terenului de construcție. În motivarea cererii a indicat că, la 04 aprilie 2012 SRL „Arapu&Co” cu IMSP Institutul de Cardiologie au încheiat contractul de arendă nr.2/12-ad, conform căruia 1 lotul de teren cu suprafața de 91 m.p., amplasat în mun. Chișinău str. Testemișanu 20, a fost luat în locațiune.

Menționează că, contractul respectiv a fost aprobat de către Ministerul Sănătății al RM și înregistrat la organul cadastral la 07 martie 2013, societatea achită plata chiriei conform condițiilor stabilite prin contract. Invocă că, conform prevederilor contractuale terenul a fost luat în locațiune cu scopul de a edifica o construcție și exploatarea ei. Indică că, societatea a inițiat procedurile legale necesare în vederea obținerii permisiunilor prevăzute de lege și edificarea construcției, au fost efectuate lucrările necesare pentru a respecta cerințele în vigoare de amplasare a imobilului, inclusiv față de rețelele inginerești, însă pentru edificarea acesteia urmează, cu titlu temporar, a fi instalat un gard de protecție și de a asigura accesul necesar, fapt care implică și exploatarea terenului locatorului.

Totodată, SRL „Arapu&Co” a solicitat de la IMSP Institutul de Cardiologie acordul necesar, iar în solicitare a menționat că amenajarea teritoriului, inclusiv cu pavarea unui sector din fața imobilului, ce va putea fi utilizat în calitate de parcare, va cuprinde și un spațiu adiacent care va rămâne în posesia locatorului, însă cheltuielile pentru amenajare vor fi suportarea de către reclamant. IMSP Institutul de Cardiologie a refuzat acordarea permisiunii necesare, prin răspunsul din 16 iunie 2016. Menționează că, conform prevederilor pct. 3.7 a contractului, atât imobilul cât și amenajarea, în bună stare, la expirarea termenului de locațiune, vor trece în proprietatea pârâtului, cu titlul gratuit.

Consideră că, refuzul dat este unul ilegal, contravine dreptului de vecinătate și scopului contractului încheiat. Solicită reclamantul, obligarea pârâtului de a asigura accesul la șantier și de a permite instalarea, cu titlul temporar, a unui gard de protecție în jurul terenului de construcție. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 iulie 2016 s-a admis integral cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Arapu&Co”. S-a obligat IMSP Institutul de Cardiologie de a asigura accesul la șantier și de a permite instalarea, cu titlul temporar, a unui gard de protecție în jurul terenului de construcție. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, IMSP Institutul de Cardiologie, la 11 august 2016 a declarat apel nemotivat, ulterior, la 25 octombrie 2016 a depus apelul motivat, solicitând admiterea acestuia.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016, s-a admis apelul declarat de IMSP Institutul de Cardiologie și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Arapu&Co” . 2 SRL „Arapu&Co”, la 16 februarie 2017, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 iulie 2016 . În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală și care urmează a fi casată pentru încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și procedural.

Indică că, instanța de apel doar a preluat motivele indicate de IMSP Institutul de Cardiologie în refuzul de a acorda permisiunea, indicând faptul că o astfel de obligație nu este stipulată expres în contract, iar semnarea contractului ar prezuma existența acordurilor necesare. Menționează că, dacă obligația nu este stipulată expres, aceasta rezultă din scopul contractului și negarea ei ar duce la dispariția obiectului contractului. Necesitatea expresă a acordurilor solicitate este dictată de cerințele autorităților competente în eliberarea permisiunilor și supravegherea edificării construcțiilor. Consideră că, instanța de apel incorect a apreciat probele anexate la dosar, iar drept consecință a aplicat o normă a legii care nu trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la 17 noiembrie 2016 (f.d. 49-54), expediată părților de către Curtea de Apel Chișinău la 07 decembrie 2016 (f.d. 56), însă confirmarea privind recepționarea deciziei contestate de către SRL „Arapu&Co”, la materialele dosarului lipsește. Astfel, recursul depus la 16 februarie 2017 de către SRL „Arapu&Co”, se consideră depus în termen (f.d. 59-60). Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Arapu&Co” urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3 În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Arapu&Co” este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel. Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de SRL „Arapu&Co” în cererea de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel, ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Arapu&Co”, ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Arapu&Co”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî judecători Galina Stratulat Dumitru Mardari 5