2rac-143/17 — sigurarea accesului la șantier și permiterea instalării gardului de protecție în jurul terenului de construcție

dosarul nr. 2rac-143/17

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău – S. Tizu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – Iu. Cimpoi, V. Pruteanu, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „Arapu&Co”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Arapu&Co” împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică

Institutul de Cardiologie privind asigurarea accesului la șantier și permiterea instalării

gardului de protecție în jurul terenului de construcție,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016, prin care a

fost admisă cererea de apel declarată de Instituția Medico-Sanitară Publică Institutul

de Cardiologie, casată hotărârea Judecătoria Centru, mun. Chișinău din 29 iulie 2016

și emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 19 iulie 2016, reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „Arapu&Co”

(în continuare SRL „Arapu&Co”) s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică Institutul de Cardiologie (în continuare

IMSP Institutul de Cardiologie) privind asigurarea accesului la șantier și permiterea

instalării gardului de protecție în jurul terenului de construcție.

În motivarea cererii a indicat că, la 04 aprilie 2012 SRL „Arapu&Co” cu IMSP

Institutul de Cardiologie au încheiat contractul de arendă nr.2/12-ad, conform căruia

1

lotul de teren cu suprafața de 91 m.p., amplasat în mun. Chișinău str. Testemișanu 20,

a fost luat în locațiune.

Menționează că, contractul respectiv a fost aprobat de către Ministerul Sănătății

al RM și înregistrat la organul cadastral la 07 martie 2013, societatea achită plata

chiriei conform condițiilor stabilite prin contract.

Invocă că, conform prevederilor contractuale terenul a fost luat în locațiune cu

scopul de a edifica o construcție și exploatarea ei.

Indică că, societatea a inițiat procedurile legale necesare în vederea obținerii

permisiunilor prevăzute de lege și edificarea construcției, au fost efectuate lucrările

necesare pentru a respecta cerințele în vigoare de amplasare a imobilului, inclusiv

față de rețelele inginerești, însă pentru edificarea acesteia urmează, cu titlu temporar,

a fi instalat un gard de protecție și de a asigura accesul necesar, fapt care implică și

exploatarea terenului locatorului.

Totodată, SRL „Arapu&Co” a solicitat de la IMSP Institutul de Cardiologie

acordul necesar, iar în solicitare a menționat că amenajarea teritoriului, inclusiv cu

pavarea unui sector din fața imobilului, ce va putea fi utilizat în calitate de parcare, va

cuprinde și un spațiu adiacent care va rămâne în posesia locatorului, însă cheltuielile

pentru amenajare vor fi suportarea de către reclamant. IMSP Institutul de Cardiologie

a refuzat acordarea permisiunii necesare, prin răspunsul din 16 iunie 2016.

Menționează că, conform prevederilor pct. 3.7 a contractului, atât imobilul cât

și amenajarea, în bună stare, la expirarea termenului de locațiune, vor trece în

proprietatea pârâtului, cu titlul gratuit.

Consideră că, refuzul dat este unul ilegal, contravine dreptului de vecinătate și

scopului contractului încheiat.

Solicită reclamantul, obligarea pârâtului de a asigura accesul la șantier și de a

permite instalarea, cu titlul temporar, a unui gard de protecție în jurul terenului de

construcție.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 iulie 2016 s-a admis

integral cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Arapu&Co”. S-a obligat

IMSP Institutul de Cardiologie de a asigura accesul la șantier și de a permite

instalarea, cu titlul temporar, a unui gard de protecție în jurul terenului de construcție.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, IMSP Institutul de Cardiologie,

la 11 august 2016 a declarat apel nemotivat, ulterior, la 25 octombrie 2016 a depus

apelul motivat, solicitând admiterea acestuia.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016, s-a admis apelul

declarat de IMSP Institutul de Cardiologie și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care,

s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

„Arapu&Co” .

2

SRL „Arapu&Co”, la 16 februarie 2017, a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 29 iulie 2016 .

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și care urmează a fi casată pentru încălcarea și aplicarea greșită

a normelor de drept material și procedural.

Indică că, instanța de apel doar a preluat motivele indicate de IMSP Institutul

de Cardiologie în refuzul de a acorda permisiunea, indicând faptul că o astfel de

obligație nu este stipulată expres în contract, iar semnarea contractului ar prezuma

existența acordurilor necesare.

Menționează că, dacă obligația nu este stipulată expres, aceasta rezultă din

scopul contractului și negarea ei ar duce la dispariția obiectului contractului.

Necesitatea expresă a acordurilor solicitate este dictată de cerințele autorităților

competente în eliberarea permisiunilor și supravegherea edificării construcțiilor.

Consideră că, instanța de apel incorect a apreciat probele anexate la dosar, iar

drept consecință a aplicat o normă a legii care nu trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

17 noiembrie 2016 (f.d. 49-54), expediată părților de către Curtea de Apel Chișinău la

07 decembrie 2016 (f.d. 56), însă confirmarea privind recepționarea deciziei

contestate de către SRL „Arapu&Co”, la materialele dosarului lipsește.

Astfel, recursul depus la 16 februarie 2017 de către SRL „Arapu&Co”, se

consideră depus în termen (f.d. 59-60).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Arapu&Co”

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba

de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Arapu&Co” este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de SRL „Arapu&Co” în

cererea de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel, ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Arapu&Co”, ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Arapu&Co”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5