3ra-392/16 — recuperarea prejudiciului material

3ra-392/16 — recuperarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: S. Tizu dosarul nr. 3ra-392/16

instanța de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu

D E C I Z I E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulie Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Autoritate Grup”

Societate cu Răspundere Limitată,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte

„Autoritate Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Agenției Achiziții

Publice, intervenient accesoriu Instituția Medico-Sanitară Publică Stația Zonală de

Asistență Medicală Urgentă „Nord” cu privire la repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015 prin care a

fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Autoritate Grup” Societate

cu Răspundere Limitată și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

29 iunie 2015 prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 20 martie 2015, ÎM „Autoritate Grup” SRL a depus cererea de chemare în

judecată împotriva Agenției Achiziții Publice, intervenient accesoriu IMSP Stația

Zonală de Asistență Medicală Urgentă „Nord” cu privire la repararea prejudiciului

material.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 09 octombrie 2012 în buletinul

achizițiilor publice nr. 80/12 a fost publicat anunțul IMSP Stația Zonală de Asistență

Medicală Urgentă „Nord” cu privire la inițierea procedurii de achiziționare a

automobilelor sanitare prin metoda licitației publice, scopul urmărit de autoritatea

contractantă fiind procurarea a 6 automobile sanitare, iar la 16 noiembrie 2012 a fost

desfășurată licitația publică.

Menționează că în baza ofertei depuse a participat la licitația din 16 noiembrie

2012, iar prin scrisoarea nr. 122/08-01 din 03 decembrie 2012, IMSP Stația Zonală de

Asistență Medicală Urgentă „Nord” a fost informat că în urma examinării și evaluării

tuturor ofertelor, grupul de lucru, în baza procesului-verbal nr. 61, a desemnat oferta sa

ca fiind cîștigătoare, fiind invitat la sediul autorității contractante pentru a semna

contractul de achiziție.

Susține că tot la data de 03 decembrie 2012, a semnat cu IMSP Stația Zonală de

Asistență Medicală Urgentă „Nord” contractul de achiziționare a bunurilor nr.

184/2012, obiectul căruia l-a constituit obligația ÎM „Autoritate Grup” SRL de a vinde

și livra bunurile prevăzute în Anexa nr. 1, și anume 6 automobile sanitare de model

„Volkswagen Transporter T5”, iar cumpărătorul și-a asumat obligația de a recepționa

și a achita prețul bunurilor procurate.

Conform pct. 3.2 și 3.3 din contract, valoarea contractului a constituit 10099992

(zece milioane nouăzeci și nouă mii nouă sute nouăzeci și doi) lei, dintre care 50% din

valoarea contractului urma a fi achitată în avans în decurs de 5 zile după înregistrarea

contractului la Agenția Achiziții Publice, iar restul 50% în termen de 15 zile după

livrare.

Invocă că, după semnare, contractul de achiziționare a bunurilor, însoțit de

documentele ce confirmă desfășurarea procedurii de achiziție, a fost prezentat Agenției

Achiziții Publice spre examinare și înregistrare conform art. 67 alin. (1), (7) și (8) al

Legii privind achizițiile publice, însă la data de 28 decembrie 2012, pîrîtul a emis

decizia nr. 676/12, prin care a decis anularea rezultatelor licitației din 16 noiembrie

2012.

Remarcă că nefiind de acord cu decizia Agenției Achiziții Publice și reieșind din

caracterul abuziv al acesteia a contestat-o în ordinea contenciosului administrativ, iar

prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 iulie 2013, menținută prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2013 și încheierea Curții Supreme de

Justiție din 19 martie 2014, decizia Agenției Achiziții Publice 76/12 din 28 decembrie

2012 privind anularea rezultatelor licitației publice a fost anulată, Agenția fiind

obligată să înregistreze darea de seamă privind rezultatele licitației publice nr.12 din

16 noiembrie 2012 și contractul de achiziții publice.

Declară că după ce hotărîrea judecătorească a rămas irevocabil, în temeiul art.

254 alin. (2) CPC, a fost executată de pîrît, prin înregistrarea la data de 04 aprilie 2014

a contractului nr.184/2012 din 03 decembrie 2012, fapt confirmat prin ștampila

aplicată pe contract.

Iar, la data de 20 ianuarie 2015 și-a executat integral obligațiile asumate și a

realizat livrarea automobilelor sanitare vizate în contractul de achiziționare a bunurilor

autorității contractante.

Mai menționează reclamantul că din motiv că licitația a fost cîștigată exclusiv în

baza condițiilor impuse de autoritatea contractantă, de la care întreprinderea nu era în

drept să deroge, modificarea condițiilor, ulterior desemnării ÎM „Autoritate Grup”

SRL în calitate de câștigător, era imposibilă.

Or, prin prisma prevederilor art. 47 alin. (1), (3) care reglementează acceptarea

ofertei, atribuirea și încheierea contractului de achiziție semnarea contractului de către

ambele părți înseamnă, de fapt, încheierea acestuia, părțile avînd obligația de executare

a obligațiunilor asumate.

Totodată, susține că în vederea realizării contractului de achiziționare nr.

184/2012 și respectării obligațiunilor asumate, inclusiv a celor impuse prin caietul de

sarcini, a negociat și semnat la data de 10 decembrie 2012 contractul de vânzare-

cumpărare nr. SST00454/12-12-10, în temeiul căruia și-a asumat obligația de a procura

de la J.S.C „Altas Kimercinis Transportas” automobilele sanitare ce urmau a fi livrate

și transmise către IMSP Stația Zonală de Asistență Medicală Urgentă „Nord”.

Însă, realizarea acestuia de către IMSP Stația Zonală Asistență Medicală

Urgentă „Nord”, a fost stopată de către pîrîtă prin emiterea deciziei din 28 decembrie

2012, care ulterior a fost anulată, tranzacția fiind suspendată pe întreaga perioadă de

examinare a litigiului pe marginea ilegalității deciziei emise de Agenția Achiziții

Publice.

Indică că, valoarea contractului semnat cu IMSP Stația Zonală de Asistență

Medicală Urgentă „Nord” a fost stabilit în lei, în timp ce valoarea tranzacției încheiate

în vederea executării contractului nominalizat a fost stabilită în valută străină, și anume

în euro, astfel încît valoarea ofertei realizate în anul 2012 a fost realizată reieșind din

cursul valutar existent la acel moment, pe cînd de fapt executarea contractului de

achiziționare a bunurilor a fost realizată, ca urmare a acțiunilor pîrîtului doar în anul

2015.

În context, invocînd prevederile art. 1398 alin.(1), 1404 alin. (1) și 584 alin. (1)

și (2) Cod civil și art. 72 alin. (7) al Legii privind achizițiile publice, insistă că la caz

sunt întrunite toate elementele răspunderii delictuale și anume, fapta ilicită manifestată

prin emiterea de către pîrît a deciziei privind anularea rezultatelor licitației, fapt ce se

confirmă prin hotărîrea judecătorească irevocabilă, consecințele prejudiciabile

exprimate în majorarea cursului valutar la data executării obligației contractuale în

raport cu situația existentă la data încheierii contractului de achiziționare și legătura de

cauzalitate dintre fapta ilicită și consecințele prejudiciabile, ce constă în faptul că

prejudicierea a avut loc ca urmare a suspendării executării contractului din cauza

emiterii deciziei sus menționate fapt ce a dus la majorarea ratei de schimb a valutei

utilizate la procurarea bunurilor ce urmau a fi livrate autorității contractante.

Consideră că, urmare a tergiversării de către pîrîtă a procedurii de realizare a

contractului și impunerii ÎM „Autoritate Grup” SRL să execute obligațiunile asumate

doar peste o perioadă de 2 ani, a avut ca consecință determinarea întreprinderii de a

procura în baza unui contract încheiat simultan cu contractul de achiziționare bunurile

înstrăinate ulterior autorității contractante la un preț în lei majorat datorită majorării

ratei de schimb valutar, acest prejudiciu constituind, potrivit calculului anexat la

prezenta cerere, 1 041 191, 95 lei.

Susține că în vederea soluționării litigiului pe cale extrajudiciară la data de 11

februarie 2015 a remis în adresa Agenției Achiziții Publice o reclamație, prin care a

solicitat repararea prejudiciului cauzat ca urmare a acțiunilor ilegale, însă prin

scrisoarea nr.29/66-338 din 18 februarie 2015, reclamația a fost respinsă în temeiul art.

59 alin. (3) al Legii privind achizițiile publice.

Este de părerea că pîrîtul în răspunsul la reclamație, ilegal a invocat prevederile

art. 59 alin.(3) al Legii privind achizițiile publice, întrucît aceste prevederi instituie

liberarea de răspundere materială a emitentului unei decizii de anulare a procedurii de

achiziție publică emisă legal, însă în speță decizia Agenției Achiziții Publice de

anulare a procedurii de achiziții publice nr. 676/12 din 28 decembrie 2012 a fost

recunoscută ca fiind ilegală de către instanțele judecătorești și respectiv, lipsită de

efecte juridice din momentul emiterii, dar pasibilă de a genera obligația organului

emitent de a repara prejudiciul cauzat în perioada de valabilitate a actului administrativ

legal.

Solicită încasarea din contul Agenției Achiziții Publice în beneficiu ÎM

„Autoritate Grup” SRL a prejudiciului material în mărime de 1 041 191, 95 lei și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 iunie 2015, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015, a fost respins

apelul declarat de către ÎM „Autoritate Grup” SRL și menținută hotărîrea primei

instanțe.

La data de 20 ianuarie 2016, ÎM „Autoritate Grup” SRL a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat circumstanțele cauzei, similare celor invocate

în cererea de chemare în judecată, remarcînd totodată că concluziile instanțelor ierarhic

inferioare sunt greșite, bazate pe interpretarea eronată a normelor legale cît și pe

aprecierea superficială a materialelor dosarului, care nu pot constitui temei de

respingere a acțiunii.

Apreciază ca eronate și concluziile instanțelor precum că necătînd la faptul că

contractul de achiziționare a bunurilor nr. 184/2010 a fost încheiat la data de 03

decembrie 2012, acesta a fost înregistrat în modul stabilit de lege doar la data de 04

aprilie 2014, și respectiv din această dată contractul are putere juridică, or, potrivit

prevederilor art. 47 din Legea privind achizițiile publice, contractul se consideră

încheiat la data semnării acestuia de către părți, și intră în vigoare din momentul

înregistrării lui în modul stabilit de prezenta lege.

Afirmă că, neînregistrarea contractului de achiziții din 03 decembrie 2012, s-a

datorat acțiunilor ilegale ale intimatei, acest fapt fiind stabilit printr-o hotărîre

judecătorească irevocabilă.

De aceea consideră că concluziile instanțelor ierarhic inferioare sunt bazate pe o

apreciere superficială a materialelor dosarului, din care motiv hotărîrea primei instanțe

și decizia instanție de apel urmează a fi casate cu pronunțarea unei noi hotărîri de

admitere a acțiunii.

Sau, prin acțiunile sale, Agenția Achiziții Publice a atentat în mod inadmisibil

asupra dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunurilor sale, drept prevăzut în

art. 1 Protocolul Adițional 1 la CEDO, iar cu titlu de exemplu, menționează și

hotărîrea Curții Europene de Drepturilor Omului adoptată în cauza SC „Antares

Transport” SA și SC „Transboy” SRL contra României din 15 decembrie 2015, prin

care, Secția a IV-a a Curții a constatat unanim încălcarea dreptului de proprietate al

reclamantelor, în rezultatul anulării rezultatelor licitației, insistînd că, Agenția Achiziții

Publice, prin acțiunile sale a încălcat dreptul reclamantei la proprietate, drept consfințit

în art. 1 Protocolul Adițional la CEDO, și astfel, aceasta este ținută să repare

prejudiciul cauzat prin acțiunile sale ilegale.

La 19 februarie 2016, IMSP Stația Zonală de Asistență Medicală Urgentă

„Nord” a depus referință asupra recursului declarat de către ÎM „Autoritate Grup”

SRL, invocînd circumstanțele de fapt ale cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 20 ianuarie 2016, împotriva deciziei din 03 decembrie

2015 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Verificînd temeiurile recursului în raport cu materialele dosarului, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și a restitui

pricina spre rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită

pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Astfel, după cum rezultă din actele cauzei la 09 octombrie 2012, în Buletinul

achizițiilor publice nr. 80/12 a fost publicat anunțul autorității contractante - IMSP

Stația Zonală de Asistență Medicală Urgentă „Nord”, de inițiere a procedurii de

achiziționare a automobilelor sanitare prin metoda licitației publice, iar la 16

noiembrie 2012, a fost desfășurată licitația publică, la care autoritatea contractantă a

recepționat oferte înaintate de către operatorii economici și a întocmit procesul-verbal

de deschidere a ofertelor, ulterior deschiderii pachetelor cu oferte, a examinat, evaluat

și comparat toate ofertele prezentate, astfel încît să fie numit și determinat

câștigătorul.

La fel, la caz s-a stabilit că în urma examinării și evaluării tuturor ofertelor,

grupul de lucru, a desemnat oferta depusă de ÎM „Autoritate Grup” SRL, ca fiind

câștigătoare a licitației, iar ca urmare, la 03 decembrie 2012, între ÎM „Autoritate

Grup” SRL în calitate de vînzător și IMSP Stația Zonală de Asistență Medicală

Urgentă „Nord” în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de achiziționare a

automobilelor sanitare nr. 184/2012, prin care vînzătorul și-a asumat obligația de a

recepționa și a achita prețul bunurilor procurate, valoarea contractului constituind

suma de 10 099 992 lei, dintre care 50% din valoarea contractului urma a fi achitată în

avans în decurs de 5 zile după înregistrarea contractului la Agenția Achiziții Publice,

iar restul 50% în termen de 15 zile după livrare (f.d. 88-102, Vol.I).

Ulterior, în vederea înregistrării, contractul din 03 decembrie 2012 împreună cu

darea de seamă, au fost expediate Agenției Achiziții Publice, care le-a recepționat la

data de 04 decembrie 2012 (f.d. 203 Vol.I).

Este cert și faptul că la data de 10 decembrie 2012, ÎM „Autoritate Grup” SRL a

încheiat cu JSC „Atlas Komercinis Transoportas” contractul nr. SST0045/12-12-10,

prin care ultimul urma să-i vîndă ÎM „Autoritate Grup” SRL 6 automobile-ambulanțe

la prețul total de 384 750 euro (f.d. 145-177 Vol.I).

De asemenea este stabilit și faptul că prin decizia Agenției Achiziții Publice nr.

676/12 din 28 decembrie 2012, au fost anulate rezultatele licitației publice nr. 1950/12

din 16 noiembrie 2012 privind achiziționarea automobilelor sanitare (f.d. 37-87 Vol.I),

care la 24 ianuarie 2013 a fost contestată în instanță de contencios administrative de

către ÎM „Autoritate Grup” SRL (f.d. 8-21 Vol.I).

Tot actele cauzei atestă că, prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

04 iulie 2013, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2013 și

încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 martie 2014, acțiunea ÎM „Autoritate

Grup” SRL a fost admisă, fiind anulată decizia Agenției Achiziții Publice nr. 676/12

din 28 decembrie 2012 și obligată Agenția Achiziții Publice să înregistreze darea de

seamă privind rezultatele licitației publice nr. 1950/12 din 16 noiembrie 2012 și

contractul de achiziții publice încheiat între ÎM „Autoritate Grup” SRL și IMSP Stația

Zonală de Asistență Medicală Urgentă „Nord” și să elibereze un exemplar al

contractului menționat ÎM „Autoritate Grup” SRL (f.d. 22-39, vol.I).

Iar prin prezenta cerere de chemare în judecată înaintată împotriva Agenției

Achiziții Publice, intervenient accesoriu IMSP Stația Zonală de Asistență Medicală

Urgentă „Nord”, ÎM „Autoritate Grup” SRL a solicitat încasarea din contul Agenției

Achiziții Publice în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 1 041 191, 95

lei, manifestat prin majorarea cursului valutar la data executării obligației contractuale

în raport cu situația existentă la data încheierii contractului de achiziționare din 03

decembrie 2012, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Judecând pricina în cauză prima instanță a ajuns la concluzia netemeiniciei

acțiunii și respingerii acesteia.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către ÎM „Autoritate Grup” SRL

instanța de apel găsește drept legală și întemeiată hotărârea primei instanțe,

considerând necesar de a respinge apelul, în acest sens reținând faptul că contractul de

achiziții publice este un contrat specific, care intră în vigoare și produce efecte juridice

doar din momentul înregistrării în modul stabilit de lege la Trezorărie.

Însă, cu toate că contractul de achiziționare a bunurilor nr. 184/2012 a fost

încheiat între IMSP Stația Zonală Asistență Medicală Urgentă „Nord” și ÎM

„Autoritate Grup” SRL la data de 03 decembrie 2012, acesta a fost înregistrat în modul

stabilit de lege, doar la data de 04 aprilie2014, data de la care și a intrat în vigoare.

Totodată, ca răspuns la argumentul apelantului cu referire la faptul că încălcarea

comisă de către intimat prin emiterea deciziei nr. 676/12 din 28 decembrie 2012 a fost

constatată prin hotărîre judecătorească și că în aceste condiții nu există nici un motiv

de absolvire a acestuia de la răspunderea materială, instanța de apel a reținut

prevederile art. 59 alin.(3) al Legii privind achizițiile publice, care indică că decizia de

anulare a procedurii de achiziție publică nu generează vreo obligație a autorității

contractante sau a Agenției față de participanții la procedura de achiziție, cu excepția

returnării garanției pentru ofertă și asigurării executării contractului.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea

legii în primă instanță. Verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în

hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată și din

specificul obiectului acțiunii în cauză, instanța de recurs reține că contrar acestor

prevederi, instanța de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra

circumstanțelor pricinii, referindu-se în mod general la unele constatări reținute la

adoptarea hotărârii de prima instanță, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii

supusă apelului în raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză.

În situația dată, reieșind din specificul acțiunii, instanța de recurs consideră că la

judecarea cauzei era necesară verificarea legalității hotărârii primei instanțe, cât și

obiectului litigiului atât în baza argumentelor invocate de apelantă, cât și conform

cadrului legal ce guvernează raportul juridic supus judecării.

În acest sens, se va remarca că în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei

pretențiilor înaintate, era indispensabil, alături de cele constatate, de a verifica temeiul

legal al pretențiilor, în baza probelor prezentate, cât și prin prisma dispozițiilor art.

1404 alin. (1) Cod civil, care reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de

o autoritate publică sau de o persoană cu funcție de răspundere, cât și art. 14 alin. (1) și

(2) Cod civil, care direct indică că persoana lezata într-un drept al ei poate cere

repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe

care persoana lezata într-un drept al ei le-a suportat sau urmează sa le suporte la

restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu

efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

În sensul articolului comentat este de înțeles că posibilitatea persoanelor fizice

sau juridice de a apela la metoda de reparare a prejudiciului rezultă din faptul lezării

lor în drepturi, indiferent de faptul dacă norma Codului conține sau nu o astfel de

prevedere. La baza metodei de apărare a dreptului prin repararea prejudiciului stă unul

din principiile fundamentale ale dreptului civil – principiul reparării integrale a

prejudiciului, care constă în despăgubirea titularului dreptului încălcat pentru

prejudiciul efectiv, cît și pentru venitul ratat. Iar venitul ratat este acel venit care ar fi

fost posibil în condițiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului

în împrejurări normale, cum ar fi executarea contratului.

Pe când, aceste prevederi au fost ignorate de către instanță, cum de altfel a fost

lăsat fără verificare și apreciere pretențiile și circumstanțele formulate de către

reclamant în temeiul acestor reglementări.

Astfel, în acest sens era necesar de a ține cont de faptul că în toate cazurile de

solicitare a reparării prejudiciului trebuie dovedită legătura cauzală între încălcarea

(neexecutarea) obligațiilor și pagubele cauzate, precum și mărimea acestora, precum și

de faptul că persoana păgubită trebuie să dovedească mărimea beneficiului care nu a

fost obținut din cauza încălcării obligației, precum și legătura cauzală între neexecutare

și venitul ratat.

Totodată, se va menționa că reprezentantul ÎM „Autoritate Grup” SRL, în

susținerea cererii de apel a insistat asupra faptului că anume Agenția Achiziții Publice

se face vinovată de cauzare prejudiciului, care prin acțiunile sale ilicite a dispus

anularea rezultatelor licitației, precum și a refuzat înregistrarea contractului de

achiziții, fapt ce a generat o ingerință în sfera drepturilor cu caracter civil a ÎM

„Autoritatea Grup” SRL, referindu-se în acest sens la faptele stabilite prin hotărîrea

irevocabilă, prin care s-a constat indubitabil încălcarea normelor imperative ale legii la

emiterea deciziei Agenția Achiziții Publice din 18 decembrie 2012 de anularea a

rezultatelor licitației.

Și argumentul dat a fost neglijat de instanța de apel, cu toate că urma a fi

examinat în coroborare cu art. 123 alin. (2) CPC, care indică că faptele stabilite printr-

o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în

instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care

judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea

unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane.

În același timp, reieșind din specificul acțiunii, instanța de recurs consideră că în

scopul stabilirii legalității hotărârii primei instanțe, la judecarea apelului era necesară

verificarea acestei legalități, cu intrarea în esența pretențiilor formulate pornind de la

stabilirea faptului dacă la caz sunt întrunite toate elementele răspunderii delictuale, așa

cum statuează art. 1389 alin. (1) Cod civil, ținîndu-se cont că pentru angajarea

răspunderii civile delictuale urmează a se verifica în ce măsură subt îndeplinite

cumulativ condițiile privind existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate

și culpa.

Astfel fiind, instanțele de judecată, pe lângă stabilirea faptului dacă ÎM

„Autoritate Grup” SRL i-a fost cauzat careva prejudiciu, erau obligate să stabilească

legătura cauzală între acțiunile Agenției Achiziții Publici la emiterea actului

administrativ, ulterior anulat de către instanțele judecătorești și prejudiciul pretins de

ÎM „Autoritate Grup” SRL, ca urmare a deprecierii valutei naționale față de euro la

data executării obligației contractuale în raport cu situația existentă la data încheierii

contractului de achiziționare din 03 decembrie 2012.

Aceasta deoarece, ÎM „Autoritate Grup” SRL insistă asupra faptului că la

momentul încheierii contractului în anul 2012, în urma calculelor efectuate de către

părți, totalul plăților care urmau a fi efectuate se încadrau pe deplin în cuantumul

stabilit în contractul de achiziții nr. 184/2012, încheiat cu autoritatea contractantă, însă,

ca urmare a emiterii actului administrativ ilegal și refuzul din partea Agenției Achiziții

Publice de a înregistra contractul de achiziții nr. 184/2012, părțile au avut posibilitatea

să-și execute obligațiile asumate doar la data de 14 ianuarie 2015, cînd actul

administrativ a fost anulat de către instanțele de judecată, iar Agenția a acceptat

înregistrarea contractului, fiind astfel obligată să achite o sumă în surplus, față de suma

inițial stabilită.

Ori anume aceste argumente și urmau a fi verificate și stabilite la caz în vederea

corectitudinii soluționării cazului, însă care au fost lăsate fără nici un răspuns, precum

au fost lăsată fără apreciere și caracterul deprecierii valutei naționale față de euro la

data executării obligației contractuale în raport cu situația existentă la data încheierii

contractului de achiziționare din 03 decembrie 2012 și dacă evenimentul dat poate fi

imputat unei greșeli a celui chemat să răspundă.

Aici instanța de recurs ține să menționeze că la caz a rămas fără o analiză și

apreciere corespunzătoare și faptul dacă prejudiciul pretins de către ÎM „Autoritate

Grup” SRL constituie un bun în sensul art. 1 Protocolul Adițional la CEDO, și cher

dacă nefiind obținut poate fi protejat.

De altfel, la caz este cert și faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor argumentelor susținute de către apelantă, respingând apelul printr-o declarație

generală, deși, în baza art. 373 alin. (5) CPC, era obligată, să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel, fapt ce constituie o încălcare și indică la examinarea

superficială a cauzei, cât și la aprecierea arbitrară a materialului probator în raport cu

normele de drept relevante cazului.

În conexiunea celor relatate, se stabilește că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns, fără a fi

abordate toate aspectele importante în speță, instanța de recurs fiind în imposibilitatea

să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel urmează a fi

casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Autoritate Grup”

Societate cu Răspundere Limitată.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015 în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Autoritate

Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Agenției Achiziții Publice,

intervenient accesoriu Instituția Medico-Sanitară Publică Stația Zonală de Asistență

Medicală Urgentă „Nord” cu privire la repararea prejudiciului material, cu restituirea

pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Iulie Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva