3ra-392/16 — recuperarea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recuperarea prejudiciului material
- Temei legal
- legalitatea şi temeinicia hotărîrii, limitele judecării apelului
3ra-392/16 — recuperarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: S. Tizu dosarul nr. 3ra-392/16
instanța de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu
D E C I Z I E
15 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Iulie Sîrcu
Judecătorii Iurie Bejenaru
Ion Druță
Mariana Pitic
Tamara Chișca-Doneva
examinând recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Autoritate Grup”
Societate cu Răspundere Limitată,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte
„Autoritate Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Agenției Achiziții
Publice, intervenient accesoriu Instituția Medico-Sanitară Publică Stația Zonală de
Asistență Medicală Urgentă „Nord” cu privire la repararea prejudiciului material,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015 prin care a
fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Autoritate Grup” Societate
cu Răspundere Limitată și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din
29 iunie 2015 prin care acțiunea a fost respinsă,
c o n s t a t ă :
La 20 martie 2015, ÎM „Autoritate Grup” SRL a depus cererea de chemare în
judecată împotriva Agenției Achiziții Publice, intervenient accesoriu IMSP Stația
Zonală de Asistență Medicală Urgentă „Nord” cu privire la repararea prejudiciului
material.
În motivarea acțiunii a indicat că la data de 09 octombrie 2012 în buletinul
achizițiilor publice nr. 80/12 a fost publicat anunțul IMSP Stația Zonală de Asistență
Medicală Urgentă „Nord” cu privire la inițierea procedurii de achiziționare a
automobilelor sanitare prin metoda licitației publice, scopul urmărit de autoritatea
contractantă fiind procurarea a 6 automobile sanitare, iar la 16 noiembrie 2012 a fost
desfășurată licitația publică.
Menționează că în baza ofertei depuse a participat la licitația din 16 noiembrie
2012, iar prin scrisoarea nr. 122/08-01 din 03 decembrie 2012, IMSP Stația Zonală de
Asistență Medicală Urgentă „Nord” a fost informat că în urma examinării și evaluării
tuturor ofertelor, grupul de lucru, în baza procesului-verbal nr. 61, a desemnat oferta sa
ca fiind cîștigătoare, fiind invitat la sediul autorității contractante pentru a semna
contractul de achiziție.
Susține că tot la data de 03 decembrie 2012, a semnat cu IMSP Stația Zonală de
Asistență Medicală Urgentă „Nord” contractul de achiziționare a bunurilor nr.
184/2012, obiectul căruia l-a constituit obligația ÎM „Autoritate Grup” SRL de a vinde
și livra bunurile prevăzute în Anexa nr. 1, și anume 6 automobile sanitare de model
„Volkswagen Transporter T5”, iar cumpărătorul și-a asumat obligația de a recepționa
și a achita prețul bunurilor procurate.
Conform pct. 3.2 și 3.3 din contract, valoarea contractului a constituit 10099992
(zece milioane nouăzeci și nouă mii nouă sute nouăzeci și doi) lei, dintre care 50% din
valoarea contractului urma a fi achitată în avans în decurs de 5 zile după înregistrarea
contractului la Agenția Achiziții Publice, iar restul 50% în termen de 15 zile după
livrare.
Invocă că, după semnare, contractul de achiziționare a bunurilor, însoțit de
documentele ce confirmă desfășurarea procedurii de achiziție, a fost prezentat Agenției
Achiziții Publice spre examinare și înregistrare conform art. 67 alin. (1), (7) și (8) al
Legii privind achizițiile publice, însă la data de 28 decembrie 2012, pîrîtul a emis
decizia nr. 676/12, prin care a decis anularea rezultatelor licitației din 16 noiembrie
2012.
Remarcă că nefiind de acord cu decizia Agenției Achiziții Publice și reieșind din
caracterul abuziv al acesteia a contestat-o în ordinea contenciosului administrativ, iar
prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 iulie 2013, menținută prin
decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2013 și încheierea Curții Supreme de
Justiție din 19 martie 2014, decizia Agenției Achiziții Publice 76/12 din 28 decembrie
2012 privind anularea rezultatelor licitației publice a fost anulată, Agenția fiind
obligată să înregistreze darea de seamă privind rezultatele licitației publice nr.12 din
16 noiembrie 2012 și contractul de achiziții publice.
Declară că după ce hotărîrea judecătorească a rămas irevocabil, în temeiul art.
254 alin. (2) CPC, a fost executată de pîrît, prin înregistrarea la data de 04 aprilie 2014
a contractului nr.184/2012 din 03 decembrie 2012, fapt confirmat prin ștampila
aplicată pe contract.
Iar, la data de 20 ianuarie 2015 și-a executat integral obligațiile asumate și a
realizat livrarea automobilelor sanitare vizate în contractul de achiziționare a bunurilor
autorității contractante.
Mai menționează reclamantul că din motiv că licitația a fost cîștigată exclusiv în
baza condițiilor impuse de autoritatea contractantă, de la care întreprinderea nu era în
drept să deroge, modificarea condițiilor, ulterior desemnării ÎM „Autoritate Grup”
SRL în calitate de câștigător, era imposibilă.
Or, prin prisma prevederilor art. 47 alin. (1), (3) care reglementează acceptarea
ofertei, atribuirea și încheierea contractului de achiziție semnarea contractului de către
ambele părți înseamnă, de fapt, încheierea acestuia, părțile avînd obligația de executare
a obligațiunilor asumate.
Totodată, susține că în vederea realizării contractului de achiziționare nr.
184/2012 și respectării obligațiunilor asumate, inclusiv a celor impuse prin caietul de
sarcini, a negociat și semnat la data de 10 decembrie 2012 contractul de vânzare-
cumpărare nr. SST00454/12-12-10, în temeiul căruia și-a asumat obligația de a procura
de la J.S.C „Altas Kimercinis Transportas” automobilele sanitare ce urmau a fi livrate
și transmise către IMSP Stația Zonală de Asistență Medicală Urgentă „Nord”.
Însă, realizarea acestuia de către IMSP Stația Zonală Asistență Medicală
Urgentă „Nord”, a fost stopată de către pîrîtă prin emiterea deciziei din 28 decembrie
2012, care ulterior a fost anulată, tranzacția fiind suspendată pe întreaga perioadă de
examinare a litigiului pe marginea ilegalității deciziei emise de Agenția Achiziții
Publice.
Indică că, valoarea contractului semnat cu IMSP Stația Zonală de Asistență
Medicală Urgentă „Nord” a fost stabilit în lei, în timp ce valoarea tranzacției încheiate
în vederea executării contractului nominalizat a fost stabilită în valută străină, și anume
în euro, astfel încît valoarea ofertei realizate în anul 2012 a fost realizată reieșind din
cursul valutar existent la acel moment, pe cînd de fapt executarea contractului de
achiziționare a bunurilor a fost realizată, ca urmare a acțiunilor pîrîtului doar în anul
2015.
În context, invocînd prevederile art. 1398 alin.(1), 1404 alin. (1) și 584 alin. (1)
și (2) Cod civil și art. 72 alin. (7) al Legii privind achizițiile publice, insistă că la caz
sunt întrunite toate elementele răspunderii delictuale și anume, fapta ilicită manifestată
prin emiterea de către pîrît a deciziei privind anularea rezultatelor licitației, fapt ce se
confirmă prin hotărîrea judecătorească irevocabilă, consecințele prejudiciabile
exprimate în majorarea cursului valutar la data executării obligației contractuale în
raport cu situația existentă la data încheierii contractului de achiziționare și legătura de
cauzalitate dintre fapta ilicită și consecințele prejudiciabile, ce constă în faptul că
prejudicierea a avut loc ca urmare a suspendării executării contractului din cauza
emiterii deciziei sus menționate fapt ce a dus la majorarea ratei de schimb a valutei
utilizate la procurarea bunurilor ce urmau a fi livrate autorității contractante.
Consideră că, urmare a tergiversării de către pîrîtă a procedurii de realizare a
contractului și impunerii ÎM „Autoritate Grup” SRL să execute obligațiunile asumate
doar peste o perioadă de 2 ani, a avut ca consecință determinarea întreprinderii de a
procura în baza unui contract încheiat simultan cu contractul de achiziționare bunurile
înstrăinate ulterior autorității contractante la un preț în lei majorat datorită majorării
ratei de schimb valutar, acest prejudiciu constituind, potrivit calculului anexat la
prezenta cerere, 1 041 191, 95 lei.
Susține că în vederea soluționării litigiului pe cale extrajudiciară la data de 11
februarie 2015 a remis în adresa Agenției Achiziții Publice o reclamație, prin care a
solicitat repararea prejudiciului cauzat ca urmare a acțiunilor ilegale, însă prin
scrisoarea nr.29/66-338 din 18 februarie 2015, reclamația a fost respinsă în temeiul art.
59 alin. (3) al Legii privind achizițiile publice.
Este de părerea că pîrîtul în răspunsul la reclamație, ilegal a invocat prevederile
art. 59 alin.(3) al Legii privind achizițiile publice, întrucît aceste prevederi instituie
liberarea de răspundere materială a emitentului unei decizii de anulare a procedurii de
achiziție publică emisă legal, însă în speță decizia Agenției Achiziții Publice de
anulare a procedurii de achiziții publice nr. 676/12 din 28 decembrie 2012 a fost
recunoscută ca fiind ilegală de către instanțele judecătorești și respectiv, lipsită de
efecte juridice din momentul emiterii, dar pasibilă de a genera obligația organului
emitent de a repara prejudiciul cauzat în perioada de valabilitate a actului administrativ
legal.
Solicită încasarea din contul Agenției Achiziții Publice în beneficiu ÎM
„Autoritate Grup” SRL a prejudiciului material în mărime de 1 041 191, 95 lei și a
cheltuielilor de judecată.
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 iunie 2015, acțiunea a
fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015, a fost respins
apelul declarat de către ÎM „Autoritate Grup” SRL și menținută hotărîrea primei
instanțe.
La data de 20 ianuarie 2016, ÎM „Autoritate Grup” SRL a declarat recurs
împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei
instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care
acțiunea să fie admisă integral.
În motivarea recursului a indicat circumstanțele cauzei, similare celor invocate
în cererea de chemare în judecată, remarcînd totodată că concluziile instanțelor ierarhic
inferioare sunt greșite, bazate pe interpretarea eronată a normelor legale cît și pe
aprecierea superficială a materialelor dosarului, care nu pot constitui temei de
respingere a acțiunii.
Apreciază ca eronate și concluziile instanțelor precum că necătînd la faptul că
contractul de achiziționare a bunurilor nr. 184/2010 a fost încheiat la data de 03
decembrie 2012, acesta a fost înregistrat în modul stabilit de lege doar la data de 04
aprilie 2014, și respectiv din această dată contractul are putere juridică, or, potrivit
prevederilor art. 47 din Legea privind achizițiile publice, contractul se consideră
încheiat la data semnării acestuia de către părți, și intră în vigoare din momentul
înregistrării lui în modul stabilit de prezenta lege.
Afirmă că, neînregistrarea contractului de achiziții din 03 decembrie 2012, s-a
datorat acțiunilor ilegale ale intimatei, acest fapt fiind stabilit printr-o hotărîre
judecătorească irevocabilă.
De aceea consideră că concluziile instanțelor ierarhic inferioare sunt bazate pe o
apreciere superficială a materialelor dosarului, din care motiv hotărîrea primei instanțe
și decizia instanție de apel urmează a fi casate cu pronunțarea unei noi hotărîri de
admitere a acțiunii.
Sau, prin acțiunile sale, Agenția Achiziții Publice a atentat în mod inadmisibil
asupra dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunurilor sale, drept prevăzut în
art. 1 Protocolul Adițional 1 la CEDO, iar cu titlu de exemplu, menționează și
hotărîrea Curții Europene de Drepturilor Omului adoptată în cauza SC „Antares
Transport” SA și SC „Transboy” SRL contra României din 15 decembrie 2015, prin
care, Secția a IV-a a Curții a constatat unanim încălcarea dreptului de proprietate al
reclamantelor, în rezultatul anulării rezultatelor licitației, insistînd că, Agenția Achiziții
Publice, prin acțiunile sale a încălcat dreptul reclamantei la proprietate, drept consfințit
în art. 1 Protocolul Adițional la CEDO, și astfel, aceasta este ținută să repare
prejudiciul cauzat prin acțiunile sale ilegale.
La 19 februarie 2016, IMSP Stația Zonală de Asistență Medicală Urgentă
„Nord” a depus referință asupra recursului declarat de către ÎM „Autoritate Grup”
SRL, invocînd circumstanțele de fapt ale cauzei.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor
legale și a declarat recursul la 20 ianuarie 2016, împotriva deciziei din 03 decembrie
2015 în termen.
În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea
participanților la proces.
Verificînd temeiurile recursului în raport cu materialele dosarului, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și a restitui
pricina spre rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul,
este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită
pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu
poate fi corectată de către instanța de recurs.
Astfel, după cum rezultă din actele cauzei la 09 octombrie 2012, în Buletinul
achizițiilor publice nr. 80/12 a fost publicat anunțul autorității contractante - IMSP
Stația Zonală de Asistență Medicală Urgentă „Nord”, de inițiere a procedurii de
achiziționare a automobilelor sanitare prin metoda licitației publice, iar la 16
noiembrie 2012, a fost desfășurată licitația publică, la care autoritatea contractantă a
recepționat oferte înaintate de către operatorii economici și a întocmit procesul-verbal
de deschidere a ofertelor, ulterior deschiderii pachetelor cu oferte, a examinat, evaluat
și comparat toate ofertele prezentate, astfel încît să fie numit și determinat
câștigătorul.
La fel, la caz s-a stabilit că în urma examinării și evaluării tuturor ofertelor,
grupul de lucru, a desemnat oferta depusă de ÎM „Autoritate Grup” SRL, ca fiind
câștigătoare a licitației, iar ca urmare, la 03 decembrie 2012, între ÎM „Autoritate
Grup” SRL în calitate de vînzător și IMSP Stația Zonală de Asistență Medicală
Urgentă „Nord” în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de achiziționare a
automobilelor sanitare nr. 184/2012, prin care vînzătorul și-a asumat obligația de a
recepționa și a achita prețul bunurilor procurate, valoarea contractului constituind
suma de 10 099 992 lei, dintre care 50% din valoarea contractului urma a fi achitată în
avans în decurs de 5 zile după înregistrarea contractului la Agenția Achiziții Publice,
iar restul 50% în termen de 15 zile după livrare (f.d. 88-102, Vol.I).
Ulterior, în vederea înregistrării, contractul din 03 decembrie 2012 împreună cu
darea de seamă, au fost expediate Agenției Achiziții Publice, care le-a recepționat la
data de 04 decembrie 2012 (f.d. 203 Vol.I).
Este cert și faptul că la data de 10 decembrie 2012, ÎM „Autoritate Grup” SRL a
încheiat cu JSC „Atlas Komercinis Transoportas” contractul nr. SST0045/12-12-10,
prin care ultimul urma să-i vîndă ÎM „Autoritate Grup” SRL 6 automobile-ambulanțe
la prețul total de 384 750 euro (f.d. 145-177 Vol.I).
De asemenea este stabilit și faptul că prin decizia Agenției Achiziții Publice nr.
676/12 din 28 decembrie 2012, au fost anulate rezultatele licitației publice nr. 1950/12
din 16 noiembrie 2012 privind achiziționarea automobilelor sanitare (f.d. 37-87 Vol.I),
care la 24 ianuarie 2013 a fost contestată în instanță de contencios administrative de
către ÎM „Autoritate Grup” SRL (f.d. 8-21 Vol.I).
Tot actele cauzei atestă că, prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din
04 iulie 2013, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2013 și
încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 martie 2014, acțiunea ÎM „Autoritate
Grup” SRL a fost admisă, fiind anulată decizia Agenției Achiziții Publice nr. 676/12
din 28 decembrie 2012 și obligată Agenția Achiziții Publice să înregistreze darea de
seamă privind rezultatele licitației publice nr. 1950/12 din 16 noiembrie 2012 și
contractul de achiziții publice încheiat între ÎM „Autoritate Grup” SRL și IMSP Stația
Zonală de Asistență Medicală Urgentă „Nord” și să elibereze un exemplar al
contractului menționat ÎM „Autoritate Grup” SRL (f.d. 22-39, vol.I).
Iar prin prezenta cerere de chemare în judecată înaintată împotriva Agenției
Achiziții Publice, intervenient accesoriu IMSP Stația Zonală de Asistență Medicală
Urgentă „Nord”, ÎM „Autoritate Grup” SRL a solicitat încasarea din contul Agenției
Achiziții Publice în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 1 041 191, 95
lei, manifestat prin majorarea cursului valutar la data executării obligației contractuale
în raport cu situația existentă la data încheierii contractului de achiziționare din 03
decembrie 2012, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
Judecând pricina în cauză prima instanță a ajuns la concluzia netemeiniciei
acțiunii și respingerii acesteia.
Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către ÎM „Autoritate Grup” SRL
instanța de apel găsește drept legală și întemeiată hotărârea primei instanțe,
considerând necesar de a respinge apelul, în acest sens reținând faptul că contractul de
achiziții publice este un contrat specific, care intră în vigoare și produce efecte juridice
doar din momentul înregistrării în modul stabilit de lege la Trezorărie.
Însă, cu toate că contractul de achiziționare a bunurilor nr. 184/2012 a fost
încheiat între IMSP Stația Zonală Asistență Medicală Urgentă „Nord” și ÎM
„Autoritate Grup” SRL la data de 03 decembrie 2012, acesta a fost înregistrat în modul
stabilit de lege, doar la data de 04 aprilie2014, data de la care și a intrat în vigoare.
Totodată, ca răspuns la argumentul apelantului cu referire la faptul că încălcarea
comisă de către intimat prin emiterea deciziei nr. 676/12 din 28 decembrie 2012 a fost
constatată prin hotărîre judecătorească și că în aceste condiții nu există nici un motiv
de absolvire a acestuia de la răspunderea materială, instanța de apel a reținut
prevederile art. 59 alin.(3) al Legii privind achizițiile publice, care indică că decizia de
anulare a procedurii de achiziție publică nu generează vreo obligație a autorității
contractante sau a Agenției față de participanții la procedura de achiziție, cu excepția
returnării garanției pentru ofertă și asigurării executării contractului.
În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în
limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea
legii în primă instanță. Verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în
hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au
importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate
suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată și din
specificul obiectului acțiunii în cauză, instanța de recurs reține că contrar acestor
prevederi, instanța de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra
circumstanțelor pricinii, referindu-se în mod general la unele constatări reținute la
adoptarea hotărârii de prima instanță, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii
supusă apelului în raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză.
În situația dată, reieșind din specificul acțiunii, instanța de recurs consideră că la
judecarea cauzei era necesară verificarea legalității hotărârii primei instanțe, cât și
obiectului litigiului atât în baza argumentelor invocate de apelantă, cât și conform
cadrului legal ce guvernează raportul juridic supus judecării.
În acest sens, se va remarca că în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei
pretențiilor înaintate, era indispensabil, alături de cele constatate, de a verifica temeiul
legal al pretențiilor, în baza probelor prezentate, cât și prin prisma dispozițiilor art.
1404 alin. (1) Cod civil, care reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de
o autoritate publică sau de o persoană cu funcție de răspundere, cât și art. 14 alin. (1) și
(2) Cod civil, care direct indică că persoana lezata într-un drept al ei poate cere
repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe
care persoana lezata într-un drept al ei le-a suportat sau urmează sa le suporte la
restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu
efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).
În sensul articolului comentat este de înțeles că posibilitatea persoanelor fizice
sau juridice de a apela la metoda de reparare a prejudiciului rezultă din faptul lezării
lor în drepturi, indiferent de faptul dacă norma Codului conține sau nu o astfel de
prevedere. La baza metodei de apărare a dreptului prin repararea prejudiciului stă unul
din principiile fundamentale ale dreptului civil – principiul reparării integrale a
prejudiciului, care constă în despăgubirea titularului dreptului încălcat pentru
prejudiciul efectiv, cît și pentru venitul ratat. Iar venitul ratat este acel venit care ar fi
fost posibil în condițiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului
în împrejurări normale, cum ar fi executarea contratului.
Pe când, aceste prevederi au fost ignorate de către instanță, cum de altfel a fost
lăsat fără verificare și apreciere pretențiile și circumstanțele formulate de către
reclamant în temeiul acestor reglementări.
Astfel, în acest sens era necesar de a ține cont de faptul că în toate cazurile de
solicitare a reparării prejudiciului trebuie dovedită legătura cauzală între încălcarea
(neexecutarea) obligațiilor și pagubele cauzate, precum și mărimea acestora, precum și
de faptul că persoana păgubită trebuie să dovedească mărimea beneficiului care nu a
fost obținut din cauza încălcării obligației, precum și legătura cauzală între neexecutare
și venitul ratat.
Totodată, se va menționa că reprezentantul ÎM „Autoritate Grup” SRL, în
susținerea cererii de apel a insistat asupra faptului că anume Agenția Achiziții Publice
se face vinovată de cauzare prejudiciului, care prin acțiunile sale ilicite a dispus
anularea rezultatelor licitației, precum și a refuzat înregistrarea contractului de
achiziții, fapt ce a generat o ingerință în sfera drepturilor cu caracter civil a ÎM
„Autoritatea Grup” SRL, referindu-se în acest sens la faptele stabilite prin hotărîrea
irevocabilă, prin care s-a constat indubitabil încălcarea normelor imperative ale legii la
emiterea deciziei Agenția Achiziții Publice din 18 decembrie 2012 de anularea a
rezultatelor licitației.
Și argumentul dat a fost neglijat de instanța de apel, cu toate că urma a fi
examinat în coroborare cu art. 123 alin. (2) CPC, care indică că faptele stabilite printr-
o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în
instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care
judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea
unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane.
În același timp, reieșind din specificul acțiunii, instanța de recurs consideră că în
scopul stabilirii legalității hotărârii primei instanțe, la judecarea apelului era necesară
verificarea acestei legalități, cu intrarea în esența pretențiilor formulate pornind de la
stabilirea faptului dacă la caz sunt întrunite toate elementele răspunderii delictuale, așa
cum statuează art. 1389 alin. (1) Cod civil, ținîndu-se cont că pentru angajarea
răspunderii civile delictuale urmează a se verifica în ce măsură subt îndeplinite
cumulativ condițiile privind existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate
și culpa.
Astfel fiind, instanțele de judecată, pe lângă stabilirea faptului dacă ÎM
„Autoritate Grup” SRL i-a fost cauzat careva prejudiciu, erau obligate să stabilească
legătura cauzală între acțiunile Agenției Achiziții Publici la emiterea actului
administrativ, ulterior anulat de către instanțele judecătorești și prejudiciul pretins de
ÎM „Autoritate Grup” SRL, ca urmare a deprecierii valutei naționale față de euro la
data executării obligației contractuale în raport cu situația existentă la data încheierii
contractului de achiziționare din 03 decembrie 2012.
Aceasta deoarece, ÎM „Autoritate Grup” SRL insistă asupra faptului că la
momentul încheierii contractului în anul 2012, în urma calculelor efectuate de către
părți, totalul plăților care urmau a fi efectuate se încadrau pe deplin în cuantumul
stabilit în contractul de achiziții nr. 184/2012, încheiat cu autoritatea contractantă, însă,
ca urmare a emiterii actului administrativ ilegal și refuzul din partea Agenției Achiziții
Publice de a înregistra contractul de achiziții nr. 184/2012, părțile au avut posibilitatea
să-și execute obligațiile asumate doar la data de 14 ianuarie 2015, cînd actul
administrativ a fost anulat de către instanțele de judecată, iar Agenția a acceptat
înregistrarea contractului, fiind astfel obligată să achite o sumă în surplus, față de suma
inițial stabilită.
Ori anume aceste argumente și urmau a fi verificate și stabilite la caz în vederea
corectitudinii soluționării cazului, însă care au fost lăsate fără nici un răspuns, precum
au fost lăsată fără apreciere și caracterul deprecierii valutei naționale față de euro la
data executării obligației contractuale în raport cu situația existentă la data încheierii
contractului de achiziționare din 03 decembrie 2012 și dacă evenimentul dat poate fi
imputat unei greșeli a celui chemat să răspundă.
Aici instanța de recurs ține să menționeze că la caz a rămas fără o analiză și
apreciere corespunzătoare și faptul dacă prejudiciul pretins de către ÎM „Autoritate
Grup” SRL constituie un bun în sensul art. 1 Protocolul Adițional la CEDO, și cher
dacă nefiind obținut poate fi protejat.
De altfel, la caz este cert și faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor argumentelor susținute de către apelantă, respingând apelul printr-o declarație
generală, deși, în baza art. 373 alin. (5) CPC, era obligată, să se pronunțe asupra
tuturor motivelor invocate în apel, fapt ce constituie o încălcare și indică la examinarea
superficială a cauzei, cât și la aprecierea arbitrară a materialului probator în raport cu
normele de drept relevante cazului.
În conexiunea celor relatate, se stabilește că soluția instanței de apel nu conține o
argumentare din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns, fără a fi
abordate toate aspectele importante în speță, instanța de recurs fiind în imposibilitatea
să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și
legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.
Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel urmează a fi
casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.
La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate
și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
decide:
Se admite recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Autoritate Grup”
Societate cu Răspundere Limitată.
Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015 în
pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Autoritate
Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Agenției Achiziții Publice,
intervenient accesoriu Instituția Medico-Sanitară Publică Stația Zonală de Asistență
Medicală Urgentă „Nord” cu privire la repararea prejudiciului material, cu restituirea
pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecători.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președinte, judecătorul Iulie Sîrcu
Judecătorii Iurie Bejenaru
Ion Druță
Mariana Pitic
Tamara Chișca-Doneva